Bursa în anticamera crizei: 2008 vs 2025

Cum dezechilibrele din economie încep să semene cu cele consemnate înainte de marea criză financiară, trecem în revista câteva asemănări între situațiile de atunci și cea de acum în ceea ce privește piața de capital.

Marile exagerări ale pieței de capital românești din perioada 2007-2008, amendate ulterior de criza financiară pornită din SUA cu fenomenul subprime drept declanșator, au avut la baza euforia aderării la UE și iluzia că nivelul de trăi și prețurile activelor vor recupera repede decalajul față de statele dezvoltate din Europa.

Motoarele economiei erau considerate sectorul bancar și piața imobiliară și de aici au pornit și principalele excese.

Pe bursă, unde existau și bănci listate, SIF-urile au reprezentat principala atracție datorită expunerii lor pe sectorul bancar (aveau participații la BCR-nelistată atunci și BRD) și relativei subevaluări a cotațiilor prin raportare la activul net unitar.

13:05 • POLITICĂ

Cristian Pîrvulescu: „Retragerea PSD de la discuții va adânci criza, iar PNL va avea întreaga responsabilitate a următoarelor luni de guvernare”

13:58, 13.12.2024 • ECONOMIE

Criză energetică în Republica Moldova: România și Uniunea Europeană au pus la punct un plan comun de acțiune pentru a evita o criză de proporții

Creșteri anuale de sute de procente au făcut parte din peisaj iar refrenul perioadei era „BET-FI la 100.000” (puncte). Și nici nu a fost departe de acest reper indicele SIF-urilor prin vara lui 2007, de unde a și pornit o prăbușire spectaculoasă care avea să îl aducă sub 10.000 puncte în martie 2009.

Altă idee fixă a investitorilor de la bursă era să calculeze mp de teren de sub micile afaceri listate pe Rasdaq, piața secundară, iar creșterile acestor companii atingeau în unele cazuri zeci de procente pe zi.

Aceste companii veniseră din anonimat total, de la cotații derizorii la începutul anului 2006 iar un an mai târziu ajungeau la capitalizări de sute de milioane euro (vezi Dafora-intrată în faliment între timp, sau Prospecțiuni București). Fie că aveau active imobiliare „bune”, fie că erau afaceri care urmau să rupă gură târgului pe piețele externe, companiile românești listate au fost o sursă de pariuri speculative agresive care s-au corectat apoi la fel de agresiv când bula s-a spart pe plan extern și valul vânzărilor în panică s-a propagat pe plan global.

Cum stau lucrurile azi?

Starea economiei a ajuns la fel de îngrijorătoare ca în 2008 (vezi aici un articol pe larg în acest context). Dacă atunci aveam creștere economică mare (peste 8%) și deficit bugetar de 5% pe fondul unui grad de îndatorare de numai 13%, acum avem deficit bugetar care va depăși 7% pe final de an, creșterea economică e sub 1% în prezent iar datoria a depășit 50% din PIB, deci sunt șanse mici să mai luăm un împrumut-mamut de la FMI pentru a îndrepta lucrurile ca în 2010, singură soluție fiind o ajustare internă dura dacă ne surprinde o criză externă suprapusă peste dezechilibrele interne.

Abia în martie 2021 indicele BET atins maximul anului 2007 (10.800 puncte), ceea ce înseamnă că au fost necesari 14 ani pentru recuperare, dar acum se află la 17.500 puncte, ceea ce înseamnă că în 3 ani și jumătate am avut o creștere de peste 60%.

Piețele și-au revenit repede după șocul din 2022 dat de prețul energiei și creșterea dobânzilor de politică monetară iar acum mai peste tot în lume avem economii care gâfâie, supraîndatorare și dezechillibre bugetare dar maxime istorice pe piețele de capital.

De ce au crescut bursele pe plan extern în condițiile în care dobânzile erau și ele la maxime istorice? Fenomenul „carry trade” poate fi o explicație, pariurile speculative pe diferența de dobânzi (imprumuri în yeni la dobânzi apropiate de zero erau plasate pe piața din SUA în bonduri la dobânzi de 4-5% și în acțiuni), anul electoral poate fi o altă explicație precum și nevoia de a genera un fals sentiment de prosperitate în condițiile în care fluxuri mari de bani erau direcționate spre sprijinul Ucrainei în războiul din regiune.

Că urmează o ajustare severă pe piețele externe de capital o demonstrează și nervozitatea mare a burselor din ultimele săptămâni care au cunoscut căderi și reveniri bruște, creșterea volatilității semnalând o schimbare de trend. Ca și în 2008, totul vine împachetat într-o bulă imobiliară de toată frumusețea.

Care sunt avantajele BVB în comparație cu situația din 2008? În mod cert supraevaluarea companiilor locale nu este comparabilă cu cea din 2008, PER-uri de peste 15 se găsesc mai rar în BET (unele SIF-uri aveau atunci PER de 100). Apoi avem fondurile de pensii care au căpătat tracțiune și care pot echilibra piața mai bine acum (au redus pachetele de acțiuni tranzacționabile, așa numitul free-float) în cazul unui val de vânzări. Din perspectiva investitorilor, puterea de cumpărare nu le va fi afectată de cursul de schimb la fel de mult cum s-a întâmplat după 2008 prin creșterea ratelor la creditele în valută, acum marea majoritate a creditelor se acordă în lei.

Se poate vorbi și de dezavantaje? Suntem mult mai conectați cu piețele externe decât eram în urmă cu 16 ani, creșterea fiscalității poate mușca mai adânc din randamentul la dividend, nu mai există povești frumoase de spus noilor investitori (precum efectele aderării la UE după 2007).

Să așteptăm deci ajustările aduse de anul fiscal și bursier 2025 cu speranța că nu ne vom adânci în criză la fel de mult ca în 2010. Ca și în 2008, diversificarea poate fi o formă eficientă de protecție-acțiunile defensive, bune plătitoare de dividende ar trebui preferate în dauna celor de creștere, titlurile de stat ar trebui incluse neapărat în portofolii (atât în lei cât și în euro-o depreciere a cursului nu e exclusă în 2025), cash-ul ar trebui prețuit mai mult.