Căderea lui Bashar al-Assad zdruncină rețeaua de influență a Iranului: Riscuri majore de instabilitate în Siria și Orientul Mijlociu

Publicat: 10 dec. 2024, 07:07, de Andrei Ceausescu, în Internațional , ? cititori
Căderea lui Bashar al-Assad zdruncină rețeaua de influență a Iranului: Riscuri majore de instabilitate în Siria și Orientul Mijlociu

Răsturnarea de la putere a președintelui sirian Bashar al-Assad, după ce forțele rebele au pătruns în Damasc în acest weekend, marchează sfârșitul a cinci decenii de dominație a familiei Assad și zdruncină profund rețeaua de influență a Iranului în Orientul Mijlociu. În același timp, înlăturarea sa creează un vid de putere care ridică îngrijorări serioase privind stabilitatea regională și riscul resurgenței extremismului, relatează Reuters.

HTS, forța motrice a răsturnării lui Assad

Forțele rebele conduse de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), o grupare sunnită cu trecut asociat al-Qaida, au fost motorul înlăturării lui Assad. Deși această grupare este desemnată organizație teroristă de către ONU și SUA, ea a reușit să adune în jurul său o alianță diversă de grupuri rebele care s-au unit împotriva regimului din Damasc. Totuși, analiștii atrag atenția asupra ideologiei islamiste stricte a HTS, care ar putea influența viitorul politic al Siriei.

„Există o teamă puternică în regiune și în afara ei cu privire la vidul de putere lăsat de prăbușirea regimului Assad. Acest scenariu ar putea duce la reapariția unor grupări extremiste periculoase, precum Statul Islamic,” a avertizat Abdelaziz al-Sager, directorul Gulf Research Center, un think tank axat pe Orientul Mijlociu.

Iranul, principalul perdant al căderii lui Assad

Pentru Iran, înlăturarea lui Assad reprezintă o lovitură strategică majoră. Regimul de la Teheran, care a investit masiv în menținerea la putere a președintelui sirian, pierde astfel un aliat esențial într-o regiune dominată de adversari suniți.

Alianța dintre Iran și Assad a fost crucială pentru extinderea influenței Teheranului în Orientul Mijlociu, oferindu-i acces la Liban prin sprijinul acordat grupării Hezbollah. După căderea lui Assad, Iranul riscă să piardă un canal vital pentru transporturile de arme și pentru susținerea rețelei sale de miliții.

Un oficial iranian de rang înalt, citat sub protecția anonimatului, a declarat pentru Reuters că Teheranul a deschis linii directe de comunicare cu rebelii sirieni pentru a „preveni o traiectorie ostilă” în viitor. Totuși, analiștii consideră că prăbușirea regimului Assad erodează capacitatea Iranului de a-și proiecta influența în regiune.

Rusia, între pierderi strategice și recalibrarea influenței

Alături de Iran, Rusia, un alt aliat major al regimului Assad, se confruntă cu implicații strategice semnificative. Moscova, care i-a oferit azil lui Assad și familiei sale, deține baze militare importante în Siria, inclusiv portul Tartous, o poartă strategică spre Mediterana.

„Căderea regimului Assad afectează capacitatea Rusiei de a menține o prezență solidă în Orientul Mijlociu și de a proiecta putere în alte regiuni, precum Africa,” a afirmat un expert regional.

Israelul, SUA și riscurile regionale

Căderea lui Assad are implicații complexe pentru Israel, care a salutat acest eveniment ca pe o oportunitate de a reduce influența Iranului. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a calificat momentul drept o „zi istorică”, subliniind că înlăturarea lui Assad complică eforturile Teheranului de a reînarma Hezbollah.

În același timp, președintele american Joe Biden a declarat că înlăturarea lui Assad reprezintă o oportunitate pentru a-l trage la răspundere pentru guvernarea sa despotică. Cu toate acestea, liderul de la Casa Albă a avertizat că lipsa unui plan clar de guvernare în Siria riscă să creeze instabilitate și să favorizeze resurgența grupărilor extremiste.

SUA au intensificat atacurile aeriene împotriva Statului Islamic, vizând să împiedice gruparea să exploateze vidul de putere din Siria.

Un viitor incert pentru Siria

În timp ce liderul HTS, Abu Mohammed al-Golani, a promis un „nou capitol” pentru Siria, scepticismul rămâne ridicat. Siria este o națiune diversă din punct de vedere etnic și religios, iar acceptarea unei ideologii islamiste stricte este improbabilă în multe regiuni.

Hadi Al-Bahra, lider al opoziției siriene, propune o perioadă de tranziție de 18 luni, care să includă elaborarea unei noi constituții și organizarea de alegeri libere. Totuși, opoziția politică siriană are o influență redusă pe teren, unde grupurile armate sunt principalii actori.

Analiștii avertizează că rivalitățile dintre grupurile rebele ar putea genera conflicte interne, complicând eforturile de stabilizare a țării. Diviziunile sectare și etnice, deja adâncite de războiul civil, riscă să fragmenteze și mai mult Siria.

Implicațiile regionale și globale

Vidul de putere din Siria afectează întreaga regiune. Vecini precum Turcia, Irak și Liban se confruntă cu riscuri sporite de destabilizare, fluxuri de refugiați și intensificarea conflictelor la granițe.

Căderea lui Assad este un moment de cotitură în istoria Orientului Mijlociu, dar modul în care Siria își va gestiona tranziția rămâne o provocare uriașă, cu implicații de amploare globală.