Călin Georgescu: un nonsens flagrant, un giumbușluc ridicol

De ce mai vrei să candidezi dacă ești deja ”președintele ales al României”? Așa se rezumă, pe scurt, enunțul acestui nonsens. Pe care-l vom examina în cele ce urmează. Fiindcă, în contextul politic actual din România, Călin Georgescu și susținătorii săi par să se bazeze pe declarațiile vicepreședintelui american JD Vance pentru a influența deciziile instituțiilor românești responsabile de validarea candidaturilor la alegerile prezidențiale reprogramate pentru luna mai. Vance a criticat anularea alegerilor prezidențiale din România, afirmând că aceasta s-a bazat pe „suspiciuni șubrede ale unui serviciu de informații și presiuni enorme din partea vecinilor continentali”.

Diversionism fără frontiere

Strategia echipei lui Georgescu pare să includă și utilizarea unor „iepuri” politici, precum Victor Ponta, pentru a transmite informații distorsionate despre presupusele „încălcări ale principiilor democrației” către anturajul actualului președinte american, Donald Trump. Această abordare sugerează o încercare de a obține sprijin internațional și de a pune presiune pe autoritățile române.

Cu toate acestea, nonsensul unei noi candidaturi a lui Georgescu devine evident în condițiile în care acesta nu recunoaște anularea alegerilor și, implicit, noul calendar electoral stabilit de autorități. Participarea la un proces electoral pe care îl consideri ilegal ridică întrebări serioase despre coerența și legitimitatea unei astfel de candidaturi.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins cererea lui Georgescu de a suspenda decizia Curții Constituționale a României privind anularea alegerilor, consolidând astfel legalitatea noului proces electoral.

S-a dat, s-a luat!

Această decizie subliniază faptul că, indiferent de presiunile externe sau de strategiile politice interne, cadrul legal și instituțional al României rămâne ferm.

Încercările lui Călin Georgescu de a-și pre-valida candidatura prin contestarea legalității procesului electoral și prin apeluri la intervenții externe sunt total contraproductive. Participarea la alegeri implică acceptarea regulilor și a deciziilor instituțiilor abilitate; refuzul de a recunoaște aceste aspecte pune sub semnul întrebării atât legitimitatea candidaturii, cât și angajamentul față de principiile democratice.

Bălăceala în ridicol. Tăvăleala în absurd.

E un nonsens absolut și un exemplu clar de dublu discurs care sfidează orice logică elementară. Călin Georgescu și susținătorii săi insistă că este „Președintele Ales” al României, dar în același timp se pregătesc să intre din nou în cursa electorală pentru… același post!

Dacă ai fost ales, ce sens mai au noile alegeri? Dacă accepți să candidezi, înseamnă că recunoști că nu ești președintele ales și că, implicit, alegerile trebuie reluate. Dar dacă insiști că ești deja ales, atunci orice participare la alegeri este o contradicție flagrantă. Nu poți candida pentru o funcție pe care susții că o deții deja.

Paradoxul Georgescu: președinte ales… dar candidat în alegeri?

Călin Georgescu și susținătorii săi s-au învârtit în cercuri logice de când a fost anunțată anularea turului 2 al prezidențialelor. Pe de o parte, spun că au câștigat alegerile, pe de altă parte, își fac campanie pentru un nou scrutin.

Dacă ar fi fost ales legitim, atunci nu ar trebui să aibă nevoie de un nou vot popular. Dacă însă acceptă participarea la alegeri, înseamnă că acceptă implicit decizia statului român că procesul precedent nu a fost valid. Cu alte cuvinte, fie este un președinte autoproclamat, fie este un simplu candidat – dar nu poate fi ambele lucruri în același timp.

Un truc de propagandă: cum să nu recunoști realitatea, dar să te folosești de ea

De fapt, Georgescu și echipa lui folosesc această contradicție intenționată pentru a crea confuzie și a menține un sentiment de „fraudă” în rândul susținătorilor săi.

Scenariul pe care îl joacă este următorul:

• Dacă pierde alegerile din mai, va spune că a fost un proces „ilegitim”, pentru că el era deja „președintele ales”.
• Dacă reușește să ajungă în turul 2, va spune că „poporul a confirmat că el era adevăratul câștigător” și că sistemul „nu a avut încotro” decât să îi ofere din nou această șansă.

Este o strategie clasică de autovictimizare și manipulare, în care ambele rezultate îi servesc propagandei: fie rămâne „alesul furat de sistem”, fie „poporul a confirmat că avea dreptate”.

Cum ar suna un scenariu absurd similar?

Dacă aplicăm logica lui Georgescu într-un alt context, am avea situații absolut ridicole:

• Un sportiv care pretinde că a câștigat un campionat anulat, dar acceptă să joace din nou finala.
• Un actor care pretinde că a câștigat Oscarul, dar merge la gala de anul viitor sperând să-l ia din nou.
• Un student care spune că a luat bacalaureatul, dar se înscrie la sesiunea de toamnă pentru siguranță.

Toate sunt scenarii absurde, dar exact asta se întâmplă și cu pretenția de a fi „președinte ales”, dar de a dori, totuși, să mai participi la alegeri.

O recunoaștere implicită a înfrângerii

În final, singurul lucru clar este că, dacă Georgescu participă la alegerile din mai, el recunoaște implicit că nu este președintele ales. Orice altă justificare este doar o încercare disperată de a menține o iluzie politică.

Realitatea este simplă: ori ești președinte, ori nu ești. Dar în cazul lui Georgescu, pare că vrea să fie și victima „sistemului”, și protagonistul unei noi campanii electorale – o poziție care nu rezistă în fața logicii și a bunului simț.