Camera Deputaților ne-a făcut cadou Ziua de Curățenie Națională: să curățăm și noi măcar o dată pe an…
România a făcut un pas mare către responsabilizarea socială: a fost instituită oficial Ziua de Curățenie Națională. Cu o majoritate covârșitoare de 223 de voturi „pentru”, această zi simbolică va avea loc anual, în a treia sâmbătă din luna septembrie. Sună bine, nu? O zi dedicată curățeniei și protecției mediului. Dar, dacă tot ne apucăm de curățenie, n-ar fi bine să ștergem puțin praful și pe la alte capitole?
O zi pe an? Hai, să curățăm tot ce prindem!
Potrivit legii, Ziua de Curățenie Națională are scopul de a accentua responsabilitatea socială a cetățenilor și a autorităților. Vă sună cunoscut? Parcă de fiecare dată când vine vorba de „responsabilitate socială”, ne amintim că suntem buni la bifat acțiuni simbolice și mai puțin la continuitate și aplicabilitate. Așadar, sâmbăta aceea de septembrie va fi transformată într-un soi de „festival al mopurilor” în care cetățenii, administrația publică, guvernul și poate chiar și câinii maidanezi vor face curățenie în jurul blocului.
Întrebarea e: dacă tot facem curățenie o zi pe an, n-ar trebui să curățăm chiar tot? Adică să dăm cu mătura și pe sub covoarele guvernamentale, să ștergem praful de pe dosarele „neatinsului” și să debarasăm politicienii de promisiuni vechi și deșarte?
Curățenie instituțională: cine spală rufele murdare?
Să nu ne amăgim: această zi e mai mult decât o ocazie de a strânge PET-uri de pe malul Dâmboviței sau chiștoace din parcările mall-urilor. Dacă vrem cu adevărat curățenie, poate că ar trebui să ne ocupăm puțin și de locurile pe care le-am ignorat în mod repetat. Cu ocazia Zilei de Curățenie Națională, n-ar fi o idee bună ca și parlamentarii să își facă ordine în sertarele cu proiecte de legi uitate și inițiative populiste expirate?
Sau poate că în acea sâmbătă magică, autoritățile locale să se hotărască, în sfârșit, să curețe rablele abandonate pe marginea drumurilor, să desființeze gropile de gunoi ilegale sau să recicleze vechile promisiuni electorale.
Să curățăm și deșeurile morale!
Legea menționează că Parlamentul, Administrația Prezidențială și Guvernul, alături de autoritățile locale, „pot organiza activități culturale, sociale și educaționale” pentru promovarea curățeniei. Sincer, nu știu cum ar arăta un workshop de „cum să cureți corect cu un aspirator”, dar sunt convins că ar fi amuzant să vedem cum se chinuie aleșii să țină o lecție practică despre colectarea selectivă a deșeurilor.
Și, totuși, dacă tot e vorba de Ziua de Curățenie Națională, poate că ar trebui să ne gândim și la curățarea deșeurilor morale. Nu doar plasticul poluează mediul, ci și minciunile, corupția și nepotismul. Când curățăm funcțiile publice ocupate abuziv? Când curățăm legile strâmbe care par că au fost scrise pe colțul unei mese de cafenea? Pe când și o curățenie morală în rândul celor care ne conduc?
Curățenia anuală și paharul cu promisiuni goale
Este un semn bun că Parlamentul a decis să aloce o zi pentru promovarea respectului față de mediu. Dar, dacă rămânem doar la nivelul unei zile pe an, riscul este să transformăm curățenia într-o activitate festivă, care dispare imediat ce trece weekendul. Ce facem cu restul anului? Ne umplem din nou de gunoaie – la propriu și la figurat – și ne întoarcem la vechile obiceiuri?
Televiziunea națională se aliniază… dar cine transmite schimbarea?
Societatea Română de Televiziune și Radiodifuziune sunt încurajate să includă emisiuni care promovează protecția mediului. Vedeți voi, o campanie despre „cum să nu arunci punga de plastic în natură” e bună, dar cum ar fi dacă am avea și un program special în care să ni se arate cum să evităm risipa de resurse publice? Cum ar fi să vedem, la fel de transparent, și ce se întâmplă cu fondurile publice? Nu de alta, dar dacă tot ne curățăm casa, hai să aruncăm și geamantanul acela plin de mușamalizări și cheltuieli nejustificate.
Ziua în care curățăm sau în care ascundem mizeria sub preș?
În concluzie, avem o Zi Națională de Curățenie care, pe hârtie, sună ca un pas spre un viitor mai curat și mai verde. Dar să nu ne amăgim: curățenia adevărată înseamnă mai mult decât să ridici un ambalaj de pe jos. Înseamnă să cureți în profunzime și să păstrezi curat tot timpul, nu doar o zi pe an.
Așa că, da, e grozav că avem voie să curățăm. Dar să fie clar: curățenia asta trebuie să treacă și prin Parlament, și prin instituții, și prin străzi. Altfel, ajungem doar să lustruim aparențele și să ne păcălim singuri că suntem „progresiști”. Degeaba lustruim o vitrină, dacă în spatele ei totul e un dezastru.