Cancerul în Europa: De ce șansele de supraviețuire variază foarte mult

Șansele de supraviețuire în cazul cancerului variază considerabil în funcție de tipul de cancer și de țara de origine a pacienților. Euronews Health explorează potențialii factori din spatele discrepanțelor dintre țări. Și din păcate, reiese că la multe tipuri de cancer, pacienții din România au șanse mult mai mici de suprviețuire comparativ cu semenii lor din celelalte țări europene.

Supraviețuirea se referă la proporția de persoane diagnosticate cu cancer care trăiesc după o anumită perioadă. Se exprimă, în general, în termeni de suprasviețuire la 1 an și la la 5 ani.

În 2021, cancerul a fost a doua cauză de deces în Uniunea Europeană, cu 1,1 milioane de decese. Aceasta a reprezentat 21,6% din toate decesele din UE în acel an.

13:52, 04.12.2024 • SPORT

Tragedie în box: Israel „Magnifico” Vazquez, triplu campion mondial, a murit la 46 de ani

16:01, 01.12.2024 • Sănătate

Ce este „terapia cu celule dendritice” care îngrijorează autoritățile?

Cancerul pulmonar

Supraviețuirea  în cazul cancerului pulmonar variază foarte mult în întreaga Europă: de la  Bulgaria la nivelul inferior (7,7%) și Elveția și Letonia la nivelul superior (20,4%), în timp ce media UE-24 este de 15%.

Alte țări cu rate de supraviețuire remarcabile sunt: Islanda (20,2%), Austria (19,7%), Suedia (19,5%) și Norvegia (19%).

La capătul inferior, după Bulgaria (7,7%), cele mai scăzute rezultate de supraviețuire se observă în Lituania (9,9%), Croația (10%), Cehia (10,6%) și România (11,1%).

Printre cele mai mari cinci economii europene, Germania conduce cu o rată de supraviețuire de 18,3% , urmată de Franța (17,3%) și Italia (15,9%). Cu toate acestea, Spania (13,5%) și Regatul Unit (13,3%) sunt sub media UE.

Cancerul  colonului

Rata de supraviețuire în cancerul de colon variază de la 51,1% în Croația la 72,1% în Cipru, media UE-24 fiind de 60%.

Rata de supraviețuire a atins 65% sau peste în alte șase țări , inclusiv patru țări nordice: Islanda (68,2%), Belgia (67,9%), Elveția (67,3%), Norvegia (66,7%) și Suedia și Finlanda (64,9%). .

În partea de jos a clasamentului sunt: Slovacia (51,8%), România (52,2%), Bulgaria (52,4%) și Polonia (52,9%) urmează Croația în partea de jos a clasamentului.

Dintre cele mai mari cinci economii europene, Germania are cea mai mare rată de supraviețuire (64,8%), în timp ce Marea Britanie are cea mai scăzută (60%).

Cancerul prostatei

Rata de supraviețuire pentru cancerul prostatei este mai mare decât cea a multor alte tipuri de cancer.

Media UE-24 este de 87% , iar 12 țări ating rate de supraviețuire de peste 90%. Cipru a înregistrat cea mai mare rată de supraviețuire (99,2%), urmat de Lituania (94,3%) și Belgia (93,8%).

Cea mai scăzută rată de supraviețuire a fost observată în Bulgaria (68,3%), în timp ce Polonia, România și Slovacia au înregistrat estimări sub 80%.

Cancerul sânului

Rata de supraviețuire pentru cancerul sânului esterelativ ridicată, media UE-24 fiind de 82% . Cipru se află în fruntea clasamentului cu o rată de supraviețuire de 92,8%, urmat îndeaproape de patru țări nordice, cu excepția Danemarcei.

Dintre cele mai mari cinci economii europene, diferența de supraviețuire este minimă, variind de la 85,2% în Spania la 86,7% în Franța.

Lituania și România au cele mai scăzute rate de supraviețuire, ambele sub 75%.

Cancerele pancreatice și hepatice

În UE, rata de supraviețuire pentru cancerele pancreatice și hepatice rămâne foarte scăzută în comparație cu multe alte tipuri de cancer.

Pentru cancerul pancreatic, rata de supraviețuire variază de la 5,5% în Malta la 13,7% în Letonia , media UE-24 fiind de aproximativ 9%. Marea Britanie are a șasea cea mai scăzută rată de supraviețuire, cu 6,8%.

Rata de supraviețuire pentru cancerul de ficat variază de la 4,2% în Estonia la 20,7% în Belgia, media UE-24 fiind de aproximativ 12%.

Din nou, Marea Britanie are cea mai scăzută rată de supraviețuire pentru acest tip de cancer, la 13%, în timp ce Italia ocupă locul doi la 20,3%.

Cancerul stomacului

Rata de supraviețuire pentru cancerul de stomac este mai bună decât pentru cancerul pancreatic și hepatic, dar rămâne relativ scăzută, cu puțin peste una din patru persoane (27%) în UE -24.

Rata de supraviețuire variază de la 16% în Bulgaria la 37,5% în Belgia. Cipru, Austria și Germania au raportat, de asemenea, estimări de supraviețuire peste unul din trei.

În schimb, rata de supraviețuire a fost mai mică sau egală cu 20% în Danemarca și Croația. Marea Britanie se află pe locul cinci cu cea mai redusă performanță și cu o rată de supraviețuire estimată la 20,7%.

Cancerul ovarian

Estimarea supraviețuirii pentru cancerul ovarian în UE-24 a fost în medie de 39,2%.

Suedia a înregistrat cea mai mare rată de supraviețuire (46,5%), urmată îndeaproape de Cipru, Letonia și Norvegia, unde estimările depășesc 45%.

În schimb, Malta și Irlanda au cele mai scăzute rate de supraviețuire. Dintre primele cinci economii, Marea Britanie are cea mai scăzută estimare, la 36,2%.

Melanomul

Rata de supraviețuire pentru melanom (cel mai agresiv cancer al pielii) variază foarte mult: de la 60,7% în Turcia la 93,6% în Elveția, media UE-24 fiind de 83%.

Pe lângă Germania, Austria și Țările de Jos, toate țările nordice au rate de supraviețuire peste 87%.

La coada clasamentului sunt Bulgaria și Polonia, urmate de Turcia, cu estimări de supraviețuire sub 70%.

Limfomul

Rata de supraviețuire în cazul limfomului, un tip de cancer al sângelui, este în medie de 61% în UE-24. România și Bulgaria au înregistrat cele mai scăzute rate de supraviețuire, sub 45%, în timp ce Elveția, Letonia și Islanda au înregistrat cele mai mari rate, peste 71%.

Datele includ țări din UE, cu excepția Greciei, Ungariei și Luxemburgului, și a altor cinci țări europene: Regatul Unit, Elveția, Norvegia, Islanda și Turcia, astfel încât comparațiile se bazează pe aceste 29 de țări.

Au fost analiza câteva dintre motivele acestor variații  după  estimările pentru 2010-2014, care se bazează pe datele CONCORD-3, publicate în The Lancet .

Motivele acestor diferențe de supraviețuire

”În funcție de locul unde apare cancerul și organul aflat în apropiere, acesta este mai mult sau mai puțin fatal, în funcție de tipul de celulă, de structura genetică și de ce organe sunt în apropiere ”, spune Michel Coleman profesor la London School of Hygiene and Tropical Medicine și co-investigator principal al echipei de analiză CONCORD.

De exemplu, o tumoare care crește în creier este mai probabil să omoare pe cineva decât o tumoare care apare în picior.

Cu toate acestea, decalajul de supraviețuire nu se datorează exclusiv diferențelor dintre boli. Alți factori includ variații în disponibilitatea și progresul tratamentelor , precum și stadiul în care cancerul este diagnosticat, precizează prof. Coleman.

„Dacă un cancer este precoce și localizat, supraviețuirea va fi mai bună cu un anumit tratament decât dacă boala este foarte avansată și răspândită în corp la momentul diagnosticului”, adaugă prof. Coleman

În ceea ce privește diferențele dintre estimările de supraviețuire între țări, profesorul Coleman a oferit două explicații principale.

În primul rând, acestea sunt legate de diferențele de vârstă la diagnosticare , care au o influență considerabilă asupra probabilității de supraviețuire.

În al doilea rând,disponibilitatea și accesul la tratamente diferite, mai mult sau mai puțin eficiente, variază de la o țară la alta.

„De exemplu, radioterapia, care este utilizată sau considerată un tratament potențial curativ pentru aproape jumătate din toate tipurile de cancer, este mult mai disponibilă în țările bogate din Europa de Vest și de Nord decât în ​​țările mai puțin dezvoltate din Europa de Est și, în unele cazuri. din sudul Europei”, precizează profesorul.

Dr. Volker Arndt, de la Centrul German de Cercetare a Cancerului (DKFZ), precizează, de asemenea, de ce ratele de supraviețuire sunt mai scăzute în Marea Britanie decât în ​​Germania și Franța: „Această diferență este probabil legată de diferențele între capacitățile de îngrijire și organizarea sistemului de îngrijire, în special în ceea ce privește timpii de așteptare”.

Claudia Allemani, co-investigator principal la CONCORD, subliniază rolul esențial al disponibilității tratamentului. Deși diagnosticul precoce este foarte important, este insuficient fără acces la un tratament eficient, explică Allemani.

Ea subliniază, de asemenea, importanța evidenței cancerelor în Europa, avertizând că multe registre, în special în Europa de Est, sunt în prezent lipsă.