Când birocrația sufocă motivația…

Ministerul Finanțelor ne-a anunțat, la sfârșitul lunii ianuarie 2024, că se înregistrau în cadrul instituțiilor și autorităților publice finanțate din bugetul general consolidat un număr de 1.291.792 de posturi ocupate, respectiv 215.296 de posturi vacante.

Asta înseamnă că unul din patru angajați ai României muncește în instituțiile publice, iar, la ora actuală, este un deficit de personal în cadrul autorităților publice de circa 16,5%. Practic, dacă s-ar ocupa și posturile vacante ar însemna că în cadrul instituțiilor și autorităților publice finanțate din bugetul de stat ar lucra 1.507.88 de persoane, adică cam o treime din forța de muncă activă a României. 

Cum de s-a ajuns ca circa 1.500.000 dintre angajați să lucreze în instituțiile publice? Foarte simplu. Prin crearea unui mecanism birocratic foarte bine pus la punct care funcționează „ceas”. De fapt, cum spunea Balzac, „birocrația este un mecanism gigantic controlat de pigmei”. Astfel, s-a ajuns la o „performanță”, poate unică în lume, și anume ca funcționarul public să nu meargă  niciodată printr-o instituție publică fără să țină o hârtie în mână. Însă, întreaga clasă politică de la noi a pus umărul la umflarea birocrației, iar următoarea poveste este extrem de sugestivă despre ce se întâmplă în instituțiile și autoritățile publice finanțate din bugetul de stat și chiar la multe dintre firmele private de top.

Se spune că era odată o furnică ce venea în fiecare dimineață veselă la muncă. Îi plăcea ce făcea, muncea cu drag și spor și, mai ales, era fericită. Șeful, leul, era surprins că furnica lucrează așa de bine fără să fie supravegheată și i-a venit o idee: dacă furnica producea așa de mult singură, fără să fie supravegheată, sigur va produce și mai mult dacă va avea un șef direct. Așa a fost angajat gândacul. Acesta avea experiență în supravegherea muncitorilor și era cunoscut pentru faptul că scria niște rapoarte excelente. Prima decizie a gândacului a fost să instaleze un ceas de pontaj. Apoi și-a dat seama că avea nevoie și de o secretară care să-l ajute să scrie rapoartele lui minuțioase. Astfel, l-a angajat pe păianjen. Păianjenul avea grijă de arhivă și să răspundă la telefon. Leul era foarte mulțumit de munca gândacului, rapoartele lui erau excelente, așa că i-a spus că și-ar dori și rapoarte de producție și analize ale trendului pentru a le putea folosi în ședințele viitoare. Gândacul și-a luat munca în serios, așa că i-a cerut leului un computer de ultimă generație, imprimantă modernă și un angajat care să se ocupe de departamanetul IT. Așa a fost angajată musca.

Între timp, furnica, care demult venea la muncă cu plăcere, deși era tare productivă, a ajuns să semneze tot felul de rapoarte zilnice și să participe la ședințe lungi și plictisitoare care îi luau mare parte din timpul de lucru. Leul a considerat că mai are nevoie de o persoană care să se ocupe de departamentul unde lucra furnica. Astfel, a fost angajată cicada, care, în prima ei zi de lucru și-a cumpărat un scaun ergometric și un covor pentru biroul ei nou. A doua zi a cerut un computer și un asistent personal pentru a putea face planul de optimizare a muncii și bugetului.

Între timp, în departamentul unde lucra furnica s-a ajuns ca atmosfera să fie extrem de tristă. Nimeni nu mai lucra cu drag și spor, iar stresul afecta productivitatea. Leul a observat că în departamentul unde lucra furnica a scăzut productivitatea, așa că a angajat bufnița, un expert ce va veni cu soluții de creștere a productivității. Bufnița a analizat ce a analizat și la sfârșit a ajuns la concluzia că departamentul furnicii are prea mulți angajați. Ghiciți pe cine a concediat leul? Pe furnică pentru că era un angajat cu o atitudine negativă și îi lipsea motivația.

Morala acestei povești este extrem de sugestivă și se potrivește perfect mediului de lucru din zilele noaste: Când oamenii sunt copleșiți de reguli, rapoarte și proceduri, își pierd interesul pentru munca lor. Supravegherea constantă și lipsa de încredere în angajați pot duce la scăderea productivității și la o atmosferă de muncă toxică. Astfel spus, atunci când birocrația sufocă motivația, e greu să te iei la întrecere cu vulturii Europei, când zbori pe curcani!