Când clima te provoacă, nu schimbi clima, te adaptezi la ea!

Iulie tocmai se închie și fermierii răsuflă ușurați că au scăpat de luna lui Cuptor. Totuși! Nici august nu e o lună prietenoasă cu agricultura. Ce-i de făcut? „Trebuie să ne adaptăm. Cuvintele cheie sunt adaptare și reziliență. Adică să găsim soluții la provocările pe care le avem”, spune Florin Stănică, prof. univ. la catedra de pomicultură a Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București (USAMVB).

Clima se schimbă? Agricultura trebuie să se schimbe și ea! Altfel, fermierii români vor plânge în van în fiecare vară că e secetă, caniculă, că sunt compromise culturile de grâu, porumb, floarea-soarelui etc. SpecialiștiiUSAMVB au câteva soluții în acest sens, pe care țin să le reamintească fermierilor ori de câte ori au posibilitatea. „În România a fost cald în iulie de-a lungul anilor, nu trebuie să ne minunăm! Au fost perioade chiar mai calde decât cele pe care le travesăm acum”, ne reamintește prof. univ. dr. Florin Stănică. Și continuă: „E adevărat, nu am avut până acum temperaturi așa de ridicate în timpul iernii. Iarna cel puțin aveam zăpadă și temperaturi scăzute. În ultimii trei-patru ani nu s-a mai întâmplat asta. Climatologii și noi, pe baza datelor statistice, am observat o ușoară încălzire a climei în țara noastră și totodată o creștere clară a frecvenței fenomenlor extreme, adică a temperaturilor foarte ridicate și a celor foarte scăzute, ceea ce noi numim accidentele climatice. Concluzia? Trebuie să încercăm să ne adaptăm și să găsim soluții.”

La condiții noi de climă, sunt de preferat culturi noi

Există soluții? Cu siguranță, DA. În pomicultură, spre exemplu, am putea cultiva în livezi și alte specii de pomi fructiferi decât cele cu care ne-am obișnuit. La USAMVB, încă din 1993, profesorii au adus culturi experimentale de kiwi din Italia, hibrizi din soiurile Actinidia deliciosa (produce binecunoscutele fructe de kiwi cu perișori) și Actinidia Arguta (produce fructe de kiwi mai mici și fără perișori). Astăzi, Facultatea de Horticultură deține o selecție bogată de genotipuri valoroase cu fructe mari, gust mai bun și care se păstrează mai bine. „Anul acesta am reușit să înregistrăm la Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) mai multe soiuri de kiwi, trei soiuri de kiwi cu pubescență și un soi fără. Le-am plantat în mai multe zone din sudul României, aici la facultate, la Movilița în județul Constanța, la Stațiunea Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura în Nisipuri de la Dăbuleni și la un partener privat din Turnul Severin, pe malurile Dunării.”  Toate acestea sunt pentru ca fermierii români să vadă culturile de kiwi înrădăcinate în țara noastră în plantații, fructificând și prosperând în zone unde tradițional sunt cultivați piersicii și caișii, sau chiar și prunii.

Curmalul chinezesc, smochinul și kaki se potrivesc bine și în livezile românești

Dar nu doar culturile de kiwi merg bine în România. La USAMVB în livezi sunt și culturi de Ziziphus jujuba/curmal chinezesc și ruda sa autohtonă curmalul dobrogean (introdus la noi încă din vremea Imperiului Roman). Jujuba este o plantă ce rezistă de la -40⁰ C la +50 C fără nici o problemă, fiindcă are sistem radicular adânc, nu necesită irigare și poate fi cultivat pe terenuri nisipoase. Cum avem în România vreo 400.000 de ha de terenuri nisipoase, plus numeroase terenuri cu execes de săruri (la Brăila, în vestul  țării – Bihor, Satul Mare și Arad), iar acolo nu merg alte culturi, jujuba ar fi perfectă pentru cultivare. În plus, nu are boli și dăunători periculoși. Apropo de dăunători! Schimbările climatice au dus și ele la creșterea numărului dăunătorilor, ce iau cu asalt culturile. Mulți dăunători nu mai au probleme cu frigul și prosperă, fiindcă perioada de vegetație s-a extins. „O mare problemă o reprezintă acele ploșnițe urât mirositoare care ne-au invadat, apoi viermele merelor, care în loc de două generații pe an, acum face trei generații. Mai este și o insectă, mică de 4-5 mm, Metcalfa pruinosa, care deși nu strică fructele la interior, le deteriorează aspectul exterior. Încercăm să găsim soluții”, spune Florin Stănică.

Un alt pom foarte rezistent la secetă este smochinul, aclimatizat de mult în România, iar catedra de Pomicultură a facultății deține peste 100 de genotipuri. Smochinul acceptă terenurile nisipoase sau ușor sărăturate și se simte bine la 40⁰ C. Fermierii români mai pot cultiva cu succes și kaki – soiurile Diospyros kaki și Diospyros virginiana, dar și Asimina triloba/Paw paw (banana nordului), un fruct cu gust de banană, mango și ananas. Din păcate, nici una dintre speciile enumerate în acest articol nu a fost încă înscrisă în lista oficială a specilor pomicole cultivabile în România. Din acest motiv, nici nu există finanțări europene pentru ele, iar fermierii nu se înghesuie să le cultive. Le-am văzut, însă, în culturile experimentale din livezile Facultății de Horticultură, unde urmează să se coacă și arată… apetisant.

Porumbul și floarea-soarelui pot fi înlocuite cu sorg, mei sau șofrănel

Dar nu doar culturile pomicole au înlocuitori mai bine adaptați temperaturilor și secetei, ci și culturile câmpului. „Noi continuăm să ne încăpățânăm să cultivăm porumb în sistem neirigat. În alte țări, acolo unde nu sunt posibile irigațiile, fermierii folosesc alte culturi, mai rezistente la secetă. Aș da numai trei exemple de plante înlocuitoare, cultivate în trecut în România: sorgul, meiul și năutul. A și încă ceva! De mai mulți ani, împreună cu colegii de la Sațiunea de Cercetare Dăbuleni, vrem să introducem cartoful dulce în cultura pe scară largă. Acesta e rezistent la boli, dăunători și secetă, plus are preț mai bun decât cartoful obișnuit. Ar trebui schimbată un pic optica. Soluții există, trebuie oameni curajoși să le aplice!”, mai spune profesorul Stănică.

Conf. univ. dr. Ion Viorel de la catedra de Fitotehnie a Facultății de Agricultură a USAMVB, completează: „Când factorul apă e deficitar, pe lângă soiurile de plante agricole ameliorate, mai trebuie să ne gândim și la culturi înlocuitoare. De pildă, o plantă care poate înlocui bine floarea-soarelui în condiții de secetă este șofrănelul, din aceeași familie cu floarea-soarelui. Șofrănelul dă un ulei alimentar de foarte bună calitate”, explică profesorul Ion Viorel.

Alte plante termofile recomandate de specialiști pentru cultivare sunt: susanul, bumbacul și ricinul. Așadar, pentru noile condiții climatice, fermieri au la dispoziție soiuri și hibrizi mai bine adaptați climei, dar și plante de cultură noi rezistente la stresul hidric și de temperatură, căutate pe piața UE.