Când popa Boloș dă bani la păcănele, viitorul este…roz!

Prin instalarea cabinetului Ciolacu, România a intrat și în Cartea Recordurilor ca fiind singura țară din Europa, și chiar din lume, care a impus ca ministru de Finanțe un preot, e drept, misionar, în persoana lui Marcel Boloș. Până în 1989 era o vorbă în popor: „De ce v-ați făcut preot, părinte? Păi, ca să scap de armată”. Numai că în cazul lui Marcel Boloș situația e puțin diferită de cea din popor pentru că el a fost inventat de fostul director al SRI, Eduard Hellvig, și, astfel, a scăpat de Oradea, unde își avea jobul pe la primărie, și adus în București. Ca urmare a relației cu Hellvig, preotul misionar Marcel Boloș a fost, după ce a plecat din Oradea, în misiune tot timpul în Guvernul României ca secretar de stat la Ministerul Transporturilor și, ulterior, ca ministru al Fondurilor Europene, al Digitalizării, al Investițiilor și Proiectelor Europene și al Finanțelor. Adică întocmai ca-n celebra replică a regretatului Octavian Cotescu în piesa de teatru „Povestea vorbii”: „Carte nu știe, dar calcă popește”. Dar, la scurt timp după ce a ajuns ministru de Finanțe, preotul Marcel Boloș a zămislit deja celebra ordonanță a austerității prin care se pot da bani în loc de vouchere de vacanță și tichete de masă. „Este o veste bună pentru angajații din sectorul privat și pentru cei 1.277.000 din sectorul public, dacă doresc. Deci se lărgește această perspectivă de utilizare a banilor pe care îi primesc funcționarii care provin din indemnizația de hrană. Economia de cheltuială o avem din plafonul de 8.000 de lei net de la care încolo, în sectorul bugetar, nu se mai primesc tichete de și nici vouchere de vacanță”,  a spus Marcel Boloș. Practic, prin această ordonanță a austerității promovată și propăvăduită de preotul Marcel Boloș pentru care cabinetul Ciolacu își va asuma răspunderea în Parlament, se pot da bani în loc de vouchere și bonuri de masă. Altfel spus, banii pentru bonuri de masă și vouchere de vacanță poți fi cheltuiți pe țigări, băutură dar și la „păcănele” și la curve și chiar să mergi în vacanță peste hotare. Asta da mână de popă! La ora actuală, prin această ordonanță a austerității unde banii de mâncare și vouchere de vacanță pot fi tocați la păcănele și pe băutură, spre bucuria celor din Vaslui!, România a ajuns ca-n bancul „Mână de popă”.

Un preot merge la o bancă să împrumute 30 mii euro pe 10 ani pentru a-şi cumpăra o maşină bengoasă.
Ofiţerul de credite: Părinte dar cu ce investiţii ne garantezi acest împrumut?
Preotul: Cu 2.000 de suflete şi 600 de case.
Ofiţerul de credite: Părinte, noi nu luăm suflete în garanţie. Astea nu-s investiţii.
Preotul: Fiule, poate că n-o fi investiţii dar sunt depozite de bani a căror valoare creşte de la un an la altul.
Ofiţerul de credite: Cum aşa părinte, că nu pricep?!
Preotul: Uite cum stă treaba, fiule. La 2.000 de suflete, anual mor 30 iar eu încasez 200 lei de fiecare mort, adică 6.000 lei anual. Se nasc cam 30 şi eu iau de botez tot 200 lei, adică alte 6.000 lei. Mai adaugă vreo 30 de nunţi a câte 500 lei cununia şi avem alte 15.000 lei. Cu Ajunul şi Boboteaza, câte 30 lei de casă, avem 18.000 lei. Şi acum vine grosul: taxa anuală pe credinţă este 100 lei de casă, adică 60.000 lei. Adunate fac 105 mii lei, adică vreo 23 mii euro anual. În zece ani se adună 230 mii euro iar eu am a vă da vouă la 30 mii euro în zece ani cel mult 60 mii. Ei, am sau nu garanţie solidă?!
Ofiţerul de credite, încântat de demonstraţie preotului, s-a dus iute la şef să-i spună ce client i-a venit.
Şeful, aflând despre cine este vorba, se răsti la ofiţer:
– Nu-i dai niciun euro. Ăştia au mână de luat dar niciodată nu dau.

Așadar, viitorul României este roz pentru că finanțele sunt pe mâini bune, mai exact, cutia milei este sub cheia preotului Marcel Boloș!