Când un salariu de 11 mii de lei net nu te motivează suficient…

Publicat: 02 iul. 2024, 09:50, de Radu Caranfil, în SOCIAL , ? cititori
Când un salariu de 11 mii de lei net nu te motivează suficient...

Într-o Românie unde mulți se zbat să-și acopere nevoile de bază, există o categorie de oameni pentru care un salariu de 11.000 de lei net lunar nu este suficient. Recent, spitalele din Reșița și Caransebeș au rămas fără manageri, deoarece aceștia au considerat că salariul nu le oferă destulă motivație. Această situație ridică o întrebare importantă: de ce un salariu pe care mulți l-ar considera mai mult decât decent este perceput ca fiind insuficient?

Contextul demisiilor

Mircea Călin Laza și Adrian Bumbravă, managerii spitalelor din Reșița și Caransebeș, și-au dat demisia, invocând, printre altele, și motive financiare. Președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Romeo Dunca, a explicat că salariul net de 11.000 de lei nu este suficient pentru a motiva performanța, decât dacă managerii au și o motivație sentimentală sau un orgoliu profesional puternic.

Declarația lui Dunca scoate la iveală o problemă mai largă: așteptările salariale și percepția asupra remunerării corecte în funcțiile de conducere din sectorul public.

Ce-o fi în mintea lor?

Este fascinant și în același timp frustrant să observăm cum unii oameni consideră că un salariu de 11.000 de lei nu este suficient pentru a-și face treaba. Acești indivizi par să aibă așteptări salariale complet deconectate de realitățile pieței muncii din România.

Pentru mulți dintre aceștia, succesul și performanța profesională par să fie direct proporționale cu cifra din contul bancar. Motivația lor se reduce la un simplu calcul financiar, unde orice sumă sub un anumit prag este considerată insuficientă pentru a stimula efortul și dedicația necesare unei funcții de conducere.

Așteptări salariale absurde

Așteptările salariale ale acestor indivizi sunt, în mod evident, exagerate. Un salariu net de 11.000 de lei este considerat un venit foarte bun în majoritatea sectoarelor din România, iar în unele cazuri, este chiar un lux. Cu toate acestea, unii manageri din sectorul public simt că această sumă nu este suficientă pentru a le justifica eforturile.

Această atitudine ridică o problemă majoră: dacă managerii de spitale, responsabili pentru bunul mers al unor instituții esențiale pentru sănătatea publică, nu consideră un astfel de salariu suficient, atunci ce mesaj transmit ei despre valoarea muncii și responsabilității lor?

Comparativ cu situația generală din România

Într-o țară unde salariul mediu net se situează în jurul valorii de 3.500 de lei, așteptările acestor manageri par și mai aberante. Majoritatea românilor trebuie să trăiască cu mult mai puțin și să facă față provocărilor zilnice cu resurse limitate. În acest context, cerințele financiare exagerate ale unor funcționari publici sunt nu doar nerealiste, ci și insultătoare.

Motivația sentimentală și profesională

Romeo Dunca menționează că pentru a face performanță la un astfel de salariu, managerii ar trebui să aibă o motivație sentimentală sau să fie ghidați de orgoliul de a îmbunătăți un sistem care nu funcționează bine. Aceasta evidențiază un aspect crucial: motivația profesională ar trebui să fie mai complexă decât simpla recompensă financiară. Un manager dedicat ar trebui să fie motivat și de dorința de a contribui pozitiv la comunitate și de satisfacția personală de a vedea schimbări în bine.

Concluzii și reflecții

Cazul demisiilor managerilor din Reșița și Caransebeș este un semnal de alarmă despre cum percepția asupra valorii muncii și recompensei financiare poate deveni distorsionată. Este esențial ca societatea și instituțiile să revalorizeze importanța dedicării profesionale și a motivației non-financiare.

În concluzie, pretențiile salariale exagerate și percepția că un salariu de 11.000 de lei este insuficient arată o deconectare periculoasă de la realitățile cotidiene ale majorității românilor. Politicul interferează nepermis de mult cu administrația. Astfel se nasc pretenții aberante. Astfel se nasc așteptări salariale care nu au nici o legătură cu lumea normală. Cea în care ne-ar plăcea să trăim.