Candidați la prezidențiale, o țară fără opțiuni semnificative

Într-o țară unde politica este un permanent amestec de dramă și comedie, alegerile prezidențiale din 2024 promit să fie o adevărată aventură.

O distribuție de personaje diverse, de la lideri politici consacrați la figuri excentrice, se pregătește sau doar amenință să intre în bătălia pentru fotoliul prezidențial. Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Mircea Geoană, Eduard Hellvig, Laura Codruța Kovesi, George Simion, Diana Șoșoacă, și ceilalți protagoniști virtuali sunt în repetiții pentru o comedie electorală de neuitat.

Nu a confirmat nici unul că intenționează să candideze, totuși e multă rumoare în jurul acestor nume. Se fac deja și declarații, la cerere. Sondajele caută mereu favoriții, cifrele obținute nu oscilează semnificativ, iar noi încă sperăm în minunea care ar aduce în cursă un candidat-surpriză, o persoană providențială, un Salvator Național care să ne inspire și să ne smulgă din băltoaca neîncrederii în politicieni.

Deocamdată, nu se prea vede acest personaj.

Marcel Ciolacu – un lider abil

Marcel Ciolacu, liderul PSD, ezită încă să confirme o candidatură. Ezită pentru că nu a hotărât unde anume îl vrea Țara mai mult. La Președinție sau la butoanele jaloanelor PNRR. Domnul Ciolacu s-a dovedit abil în a urmări țelul primordial al oricărei forțe politice: perpetuarea la Putere. A angajat Guvernul la un efort bugetar faraonic pentru a menține nealterată pofta electoratului tradițional de a vota PSD, dar guvernarea sa va trece prin momente foarte dificile anul viitor, prinsă între presiunile europene de menținere a unui deficit bugetar rezonabil și tentația irezistibilă de a inventa noi biruri. Domnul Ciolacu ar avea, totuși, tot sprijinul PSD pentru niște prezidențiale foarte disputate. Și nu-i puțin lucru, l-ar propulsa direct în turul doi.

Nicolae Ciucă – ostașul de încredere

Nicolae Ciucă, fostul premier, nu are nimic împotriva unei candidaturi din partea PNL, partidul pe care îl conduce. Cu un trecut în armată, pare să fie liderul care știe să pună lucrurile în ordine. Totuși, ca prim-ministru nu a pus mai nimic în ordine. Ba chiar și-a murdărit gulerul într-un scandal de plagiat, apelând la metode din arsenalul autoritarismului pentru a bloca investigațiile necesare. Mâna fermă la care ne-am așteptat atunci când a fost vorba despre reforme nu s-a prea văzut. Domnul Ciucă e calm, cumpănit și, în calitate de co-lider al Coaliției de guvernare, încearcă să evite destrămarea acesteia. Cu toate acestea, sunt voci în PNL care ar prefera un candidat cu charismă și verbiaj bun, un candidat care să facă față unei confruntări televizate. Rareș Bogdan să fie acela? Emil Boc? Ilie Bolojan?

Mircea Geoană – garanția forțelor euroatlantice

Mircea Geoană, vechea cunoștință a politicii românești, revine pe scenă cu promisiuni de schimbare și adaptare la noile provocări geostrategice. E, poate, cel mai aproape de o candidatură serioasă. Profilul său electoral s-a îmbogățit mult în anii de secretariat-general al NATO. Prezența sa în fotoliul prezidențial românesc ar fi o garanție că Țara rămâne în structurile euroatlantice. Cu un zâmbet abil, se întreabă dacă România este pregătită pentru un președinte independent. Domnul Ciolacu îi răspunde candid: NU. Noi credem că Mircea Geoană este singurul, deocamdată, capabil de o reprezentare decentă a României. Singura problemă e aceea că, deocamdată, nu-l cheamă nimeni la repetiții.

Eduard Hellvig – „ordine, dezordine și covrigi fără sârmă”

Fostul director SRI, Eduard Hellvig, adaugă o notă intrigantă în povestea politică. Vorbind despre o Românie ordonată și dezordonată, compară țara cu niște covrigi fără sârmă unificatoare. Domnul Eduard Hellvig a dus la (bun) sfârșit un mandat discret ca șef al SRI. Este extrem de pregătit pentru demnitatea supremă a Statului român și a demonstrat că SRI poate sta departe de războaiele politice interne. Pe durata mandatului său, SRI s-a remarcat mai degrabă prin non-amestec, deși i s-a reproșat acestei instituții de control că nu a prea intervenit atunci când informațiile ar fi putut preveni anumite deznodăminte. Hellvig este un personaj cu o perspectivă originală care promite să aducă un conținut dezordonat într-un proiect cu nume frumos.

Laura Codruța Kovesi – România de Drept

Laura Codruța Kovesi, fosta șefă a DNA și actual Procuror Șef la Parchetul European este menționată deocamdată timid în lista de candidaturi posibile la prezidențialele de anul viitor. Gestiunea doamnei Codruța la DNA a lăsat câteva întrebări serioase, ale căror ecouri stăruie încă în memoria opiniei publice românești. Realitatea acestui personaj plasează candidatura la capitolul improbabilității certe, un fel de ar fi prea frumos ca să fie adevărat. Pentru că doamna Codruța are multă treabă acolo unde se află și, foarte probabil, nu ar accepta o poziție decorativă în sistemul politic românesc. Ar fi destul de greu de imaginat un Președinte al României a cărui agendă să fie, în primul rând, Justiția. Dacă va intra în cursă, o va face probabil sub culorile unei alianțe USR + prietenii. Și va fi o candidatură foarte puternică.

George  Simion – trăiască Legiunea, Căpitanul și Vladimir Putin

Partidul AUR va înscrie în mod cert un candidat la prezidențiale. Va fi, foarte probabil, acest domn care a fost ales de niște băieți deștepți să conducă o formațiune politică plasată în vidul creat de dispariția succesivă a PRM, PPDD, partidele create special pentru zăltați, dacopați, pomanagii, în fine, veșnicii nemulțumiți ai oricărui tip de guvernare. Charisma acestui domn se explică prin apetitul persoanelor cu un nivel educațional foarte scăzut de a se regăsi în figuri capabile să întărească ideea că nu e nevoie să fii cine-știe-cine ca să-i pedepsești pe dușmani. Discursul său politic e de natură neo-legionară, anti-Occidental și fals-tradiționalist, exact ce trebuie ca să aprindă speranțele unei iluzorii independențe naționale față de structurile care sug sângele Țării. AUR recompensează generos orice parlamentar oportunist, construiește o armată de asalt electoral violent. Acest domn, Simion, are șanse bune de a înfrunta într-un tur doi al prezidențialelor, un candidat, independent sau nu, care foarte probabil va câștiga alegerile. Spectrul lui Putin sperie și va coaliza, salvator pentru România, toate energiile electoratului românesc cu mințile acasă.

Diana Șoșoacă – invectiva și tembelismul militant

Nu avem încotro, trebuie să pomenim și acest nume. Preferăm mereu să nu o facem, orice menționare a acestei creaturi e de natură să-i aducă notorietate. Senatoarea (!) Diana Șoșoacă, probabil cel mai toxic exemplar de politician din România post-Bobâlna, este un caz extrem, care dovedește necesitatea urgentă a unui control psihologic la angajarea pe funcțiile publice de reprezentare. O vuvuzelă angajată de Ambasada Rusiei pentru prezență și răspândire de material de propagandă, cunoscută pentru intervențiile sale insalubre în Parlamentul României, are deja cota procentuală de intrare în viitorul legislativ. E foarte greu de înțeles care parte a electoratului românesc ar credita un asemenea personaj, dar nu trebuie niciodată neglijat numărul celor disperați, depresați profund și extrem de debili când vine vorba despre inteligență. Cel puțin la nivelul calculelor de candidatură prezidențială, Șoșo nu va schimba nimic. Dar ȘOȘ va intra, probabil, în Parlament.

Va fi o Comedie Electorală fără precedent

Alegerile prezidențiale din 2024 în România promit să fie un spectacol de neuitat. Cu personaje precum Ciolacu și jaloanele sale, Ciucă și optimismul său, Geoană și veșnica iluzie a schimbării, Hellvig și dezordinea covrigilor importanți, Kovesi și Justiția, George Simion și linia unui legionarism aparent uitat, dar și Șoșoacă cu toată stridența sa toxică, publicul este deja invitat să asiste la o comedie electorală fără precedent, unde râsul și surprizele sunt garantate pe tot parcursul spectacolului. Să sperăm că vom râde la urmă, să sperăm că vom râde mai bine. Nu-s semne prea bune, Providența pare că ne sare la rând. Dar…

…anul viitor vom râde mult, dacă vom înțelege că avem în față comedianți nu foarte talentați, anul viitor vom râde foarte mult dacă vom vedea aceste personaje la lucru. Nu neapărat pentru comicul personal, ci din cauza posibilelor înfruntări. Ideologice, programatice, moral-etice, aici va fi spectacolul.

La prezidențiale.