Canonizările neoficiale: lista secretă a Sfântului Sinod cu sfintele femei ale neamului

Avem, iată, un gest de profundă reînnoire duhovnicească. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anunțat, cu voce gravă și parfum de busuioc, că anul 2026 va fi dedicat sfintelor femei din calendar. Dar, într-o mișcare discretă, despre care numai îngerii de serviciu și niște surse din presă au aflat, Sinodul ar fi început și demersurile de canonizare a unor figuri… neașteptate.

Sinaxarul alternativ al sfințeniei post-tranziționale

Nu apar în Pateric, dar se zice că sunt pomenite în rugăciunile de taină ale poporului cu nervii la capăt. Hai să vedem cine s-ar afla pe lista secretă a viitoarelor sfinte românce, într-o lume în care politica și religia au fuzionat într-un talk-show de seară cu arome electorale pronunțate.

Sfânta Uța de la Canotaj, Împărțitoarea Premiilor Dubioase

În panteonul sfinților neoficiali ai României contemporane, Sfânta Elisabeta „Uța” Lipă strălucește ca protectoare a premierilor generoase și a omagiilor orchestrate. După o carieră sportivă de excepție, în care a adunat medalii olimpice ca pe icoane, Sfânta Uța și-a îndreptat atenția către altarul administrației sportive și al politicii, unde harul său a fost pus la încercare.

Minuni atribuite:

• Transmutarea fondurilor: În timpul mandatului său la Agenția Națională pentru Sport (ANS), Sfânta Uța a fost în centrul unui miracol financiar, unde s-a constatat că secretarul general și contabilul șef al Federației Române de Canotaj au primit premieri mai mari decât însuși campionul David Popovici. Această minune a stârnit uimirea credincioșilor sportului și a chemat-o pe sfântă la o audiență cu însuși premierul, pentru a desluși taina.
• Cultivarea laudelor: Cu ocazia aniversării sale de 60 de ani, Sfânta Uța a fost subiectul unei ode cântate de tinerele discipole de la CSS Orșova. Acest imn, de o inspirație ce amintește de vremurile apostolice ale cultului personalității, a fost atât de puternic încât a fost retras rapid din spațiul public, lăsând în urmă ecouri și controverse.

Sărbătoare propusă: 20 iunie – Ziua Premierilor Celor Mari și Mici, în amintirea momentului în care Sfânta Uța a preluat conducerea ANS și a început să împartă daruri și binecuvântări financiare în lumea sportului.

Iconografie recomandată: Sfânta Elisabeta „Uța” Lipă, înveșmântată în straie aurite, ținând în mâini o ramă cu multiple medalii olimpice, înconjurată de tineri sportivi intonând imnuri de slavă, iar în fundal, o balanță simbolizând echilibrul delicat dintre merit și recompensă.

Astfel, Sfânta Uța își ocupă locul binemeritat în sinaxarul contemporan, ca exemplu viu al modului în care virtuțile sportive pot fi transformate în taine administrative și politice, spre luminarea și edificarea credincioșilor neamului.

Sfânta Preacuvioasă Diana de Iași, Purtătoarea de Steaguri și Vuvuzele

Cunoscută pentru darul profeției la microfonul Parlamentului și capacitatea de a exorciza Bruxelles-ul doar din priviri. A salvat neamul românesc de vaccin, de 5G și de bun-simț. A fost văzută de mulți într-o transă mistică, luptând cu demonii globaliști în direct la România TV.

Minune atribuită: a făcut audiența să învie de pe canapea și să caute pașaportul, pentru orice direcție care nu implică scandaluri cu gardienii și live-uri de 40 de minute.

Sărbătoare propusă: 6 ianuarie – Epifania Retoricii.

Sfânta Muceniță Lenuța de Pleşcoi, Apărătoarea Rozelor de Lux

A pătimit în Gulagul de la Târgșorul Nou, pentru păcatele altora. A fost aruncată în lanțuri, dar a ieșit învăluită în aur mistic și parfum de libertate condiționată. În viața ei lumească, a mânuit cardul cu o înțelepciune care poate fi egalată doar de Solomon pe Shoebox.

Minune atribuită: a convins Justiția română că fiecare păcat are circumstanțe atenuante dacă ești blondă și ai apetență pentru Chanel.

Sărbătoare propusă: 14 februarie – Ziua Iubirii de Sine Necondiționate.

Sfânta Găbița, Mama Azilelor din Voluntari, Ocrotitoarea Îngrijitorilor Însetați

A fost văzută ca o mamă iubitoare de bătrâni – până când camerele ascunse au prins-o iubind prea mult contractele, iar bătrânii… prea puțin. Cunoscută în cercuri restrânse ca „purtătoarea de dosare groase și rochii pastelate”, Găbița a fost zămislită din flori de Primărie și lacrimi de bugetari obedienți. Ea știe că milostenia merge mână-n mână cu subvenția.

Minune atribuită: a reușit să ascundă în acte un întreg sistem de azile ale groazei sub eticheta „servicii sociale cu suflet”.

Sărbătoare propusă: 30 noiembrie – Zămislirea fără Milă a Contractelor de Asistență Socială.

Sfânta Cristela, Mișcătoarea din Buric, Apărătoarea Sinapselor Naturiste

Vestită pentru dansurile ezoterice și revelațiile transmise în direct din vârtejul buricului. Prigonită de știință, dar mângâiată de algoritmii YouTube. Militează pentru detoxifierea spirituală prin mișcare interioară și ulei esențial pe pâine.

Minune atribuită: a alungat COVID-ul din living cu palo santo și o fustă în valuri. A dezlegat rețele neuronale cu un dans în spirală și a activat glanda pineală cu o simplă privire de duminică.

Sărbătoare propusă: 21 iunie – Solstițiul Vindecării cu Bufeuri de Lumină.

Sfânta Lia de la ÎCCJ, Călăuzitoarea Dosarului în Neant

Făurită din marmura rece a sistemului, unsă cu mir de procedură și crescută în cultul plenului CSM, Sfânta Lia Savonea este protectoarea supremă a cauzelor pierdute-n sertare. De pe tronul ei juridic, aflat acum la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, îndrumă cu blândețe sfințită drumul dosarelor importante spre prescripție, neîncepere sau tăcere eternă.

A fost aleasă la CSM ca un fel de mamă superioară a magistraților în derivă și a plecat ca un metronom defect al reformei – constantă în blocaje și coerentă în… inconsistență. A dat sentințe care au șocat, a reabilitat corupți ca pe niște sfinți păcătoși, și a reinventat miracolul absenței oricărei urme de vinovăție.

Minuni atribuite:

• A condus CSM-ul ca pe o mănăstire personală, de unde reforma a ieșit doar sub formă de bilet de adio.
• A considerat că o fetiță de 13 ani „și-a dat consimțământul” într-un caz penal – demonstrație mistică a rupturii dintre justiție și morală.
• A „miruit” cu expertiză psihiatrică pe cineva incomod – ca pe vremuri, când exorcizai duhurile critice cu internare forțată.

Iconografie recomandată: cu mâna ridicată blând peste un dosar gros, plutind deasupra unei grefe care arde molcom în flăcări procedurale.

Sărbătoare propusă: 12 decembrie – Ziua Camerei de Consiliu Închise pentru Popor, prilej de rugăciune colectivă pentru toate dosarele care au fost, dar nu mai sunt.

Sfânta Clotilde de Cartier, Împărăteasa Subvențiilor la Căldură și Răceală

Întruchipare a activistei urban-frecvente, cu master în indignare și doctorat în plângeri pe rețele sociale. S-a jertfit pe altarul reconfigurării trotuarelor, dar a lăsat în urmă cetățeni dezorientați și piste de biciclete care se înfundă în nimic.

Minune atribuită: a schimbat bordurile în cerc, până când timpul însuși s-a încovrigat și a cerut autorizație de construcție.

Sărbătoare propusă: 15 septembrie – Ziua Transformării Bucuriei în Șantier.

Sfânta Oana, Zăvorâtoarea de Limbi Ascuțite, Mângâietoarea Certurilor pe Instagram

Înzestrată cu darul vorbirii neîntrerupte și al conflictului instant, Oana Zăvoranu a dus scandalul la rang de artă liturgică. Cu o voce care poate exorciza audiențele și cu un feed de Instagram care arde mai tare ca flacăra veșnică, Sfânta Oana e protectoarea celor care nu-și pot ține gura în post.

Minune atribuită: a reînviat scandaluri moarte de ani de zile doar printr-un story pasiv-agresiv. A rupt zeci de prietenii și a vindecat plictisul național.

Sărbătoare propusă: 9 martie – Ziua Femeilor Care Spun Ce Gândesc și Înjură Dacă Nu Le Convine.

Sfânta Alinuța DIICOT, Fecioara Bicăloasă a Neînțelegerilor Penale

A fost văzută pe scaunul de procuror-șef al DIICOT, dar și în fotografii de colecție cu oameni care ar prefera să nu apară nicăieri. Alinuța Bica este martira reformei judiciare ratate, purtătoare de coduri penale interpretate selectiv și duioasa făuritoare de excepții procedurale.

Minune atribuită: a făcut dosarele grele să dispară în ceață, a fost condamnată fără să pățească nimic ani la rând, apoi – ca orice sfântă postmodernă – a renăscut mediatic fără rușine.

Sărbătoare propusă: 13 octombrie – Ziua Mântuirii prin Prescripție.

Femeia româncă și sfințenia

Să nu ne înfășurăm în falduri de naivitate: dacă am scotoci mai atent prin cotloanele patriei, prin registrele contabile ale primăriilor, prin ședințele de partid cu ușile închise sau prin studiourile TV unde se rostește „națiune” ca pe un cod de acces la buget, am descoperi hore întregi de candidate la canonizarea pamfletară.

Adevărul – oricât de inconfortabil ar suna – e că femeia româncă nu e cu nimic mai prejos de bărbatul român când vine vorba de combinații, măsluieli, mușamalizări și coțcării de răsunet. Ba chiar are un fler în plus, o eleganță în disimulare, o intuiție de fonduri nerambursabile, o finețe în întors fraza până scapă de orice culpă.

De la directorițe de instituții culturale care au făcut din subvenții un sport de performanță, până la doamne din justiție care plutesc deasupra probatoriului cu harul absolutului, România e o țară unde egalitatea de gen s-a înfăptuit, slavă Domnului, exact acolo unde doare mai tare: în impunitate.

Așa că… să nu-i lăsăm doar pe bărbați să fie martirizați de DNA și amintiți ironic în presa liberă. Să dăm și Cezarinelor ce-i al Cezarului – și să le așternem numele în sinaxarul satiric al neamului, unde sfințenia e facultativă, dar tupeul obligatoriu.

Cu tămâie și sarcasm

Poate că Biserica ar trebui să ia aminte. Sfințenia de PR are priză. Poporul nu mai vrea doar icoane, vrea holograme cu influenceri. Canonizarea acestor femei – fie și doar în regim de pamflet jurnalistic – ar aduce un suflu nou prin lăcașuri, un aer de talk-show în altar și un reminder că spiritualitatea, ca și politica, se face azi cu like-uri, live-uri și lămâițe.