Interviu inedit. Care este primul lucru pe care dorea să îl facă Ion Caramitru la sfârșitul pandemiei

Unul dintre segmentele care a avut mult de suferit în perioada izolării, cauzată de pandemie este teatrul, după cum bine se știe. Actorii s-au confruntat cu ceva care le-a afectat profund profesia.

De-a lungul timpului au apărut multe mărturii depre cum s-au descurcat și cum s-au acomodat actorii, regizorii și toți cei implicați în actul cultural numit teatru în condiții de auto-izolare. Ion Caramitru nu putea face excepție. Pe lângă activitatea sa de actor și regizor, în perioada de izolare a avut și preocuparea directorului de teatru, care a trebuit să adapteze cea mai mare instituție de gen din România la noile condiții impuse de autorități. A fost prezent, de-a lungul celor mai bine de două luni de restricții din 2020, în teatru, dar și în preajma ideii de Teatru.

Iată spicuiri din ceea ce răspundea Caramitru, pe blogul TNB, la întrebările cu privire la cum s-a descurcat, în izolare, ca manager al celui mai important teatru din România. Un interviu inedit, realizat chiar în sânul instituției de care a avut grijă.

Cum a arătat o zi din viața dumneavoastră în perioada de auto-izolare?

Aparent banal. Am stat acasă cât mai mult, izolat, dar și preocupat de ce am de făcut din ce am pierdut, ca să spun așa, am pierdut din obișnuință lecturi organizate mai mult sau mai puțin. Am un portofoliu de texte de teatru, dar și de volume de literatură și eseistică pe care le-am stocat pentru perioade în care pot să citesc mai mult și, iată, a apărut această „oportunitate”. Mă simt ușurat de barba și mustățile pe care le-am avut, pe care mi le-am bărbierit, nu am avut de ce să le mai port, spectacolele au fost suspendate. M-am uitat cu îngrijorare la știrile care vin în galop la televiziune și pe internet.

Ce s-a schimbat în viața dumneavoastră în această perioadă? Ați rămas la fel? Credeți că vă va marca în vreun fel această experiență?

Aș putea să spun că s-a schimbat însuși bioritmul. Pentru că programul meu zilnic îmi ocupa cam 14 ore de lucru. În afară de partea de aministrație, de partea de repetiții și spectacole, turnee, am avut un regim – în afară de cel administrativ, cum spuneam – zilnic de cel puțin 8 ore, și de spectacole care însumau în ultimele luni, aproape 20 de reprezentații pe lună. Ceea ce înseamnă o schimbare uriașă de suprafață de lucru și de organizare fizică și psihică. S-a schimbat totul. În rău. Eu sunt un om activ, care dacă nu are ceva de făcut – suferă.

Cum vă descurcați în lipsa teatrului?

Foarte prost, pentru că teatrul este însăși menirea vieții mele și domeniul căruia i-am donat tot ce am mai bun, de la preocupările de adolescent până la vârsta senectuții, responsabil cu lucruri importante și cu destinul colegilor mei, prin UNITER, și cu reconstrucția, întreținerea și realizarea unor performanțe, aș zice neașteptat de mari, ale Teatrului Națonal. Sunt lucruri care îți ocupă timpul, energia, capacitatea de imaginație, de efort, mai mult ca orice.

Ce vă lipsește cel mai mult din teatru?

Spectacolele. Pentru că astea sunt scopul vieții noastre: să fim pe scenă, cu publicul în sală și să interpretăm gânduri, idei, personaje, destine, reprezentând autori fie noi, fie clasici, în substanța lor intimă.

Ce ați reușit să faceți și nu ați fi putut până acum în mod obișnuit?

Prea multe nu aș putea să specific. Ne-am propus cu toții în TNB să ne sacrificăm vacanța de vară, care de obicei venea în luna iulie-august, pentru a ne angaja să jucăm în perioada verii. Ori, de comun acord cu colegii mei actori și tehnicieni de la scenă, am preferat să intrăm în concediu de odihnă în perioada în care oricum nu jucam, pentru a reprograma spectacolele și de a ne întoarce pe scenă – dacă totul va merge spre bine – în perioada de vară. Teatrul Național are aer condiționat la toate sălile, poate să fie oricât de cald afară, înăuntru aerul este respirabil, am putea juca, om vedea și în ce condiții.

Personal, am mâncat mai puțin, am avut grijă. Nici pofta nu e așa de mare atât timp cât nu faci efort fizic deloc. Dar de dormit nu am dormit mai mult sau mai puțin, regimul este cam același. Doar organizarea zilei este alta. M-am trezit devreme, perioada cea mai bună de citit, de învățat și de meditate este dimineața, când capul este limpede și când capacitatea de absorbție este mai mare. După prânz există și o siestă, apoi după amiaza continua programul de lecturi. Mai și scriu, de data asta structurez ideea unei cărți, pe care trebuie să o termin la un moment dat, cu titlul „Născut vinovat”. (…)

Care este primul lucru pe care îl veți face când se va termina pandemia?

Va fi și nu ușor, regruparea pe preocuparea noastră principală: întreținerea spectacolelor și stagiunilor TNB, care, de câțiva ani buni încoace au o perspectivă din ce în ce mai bogată. Va trebui să fim atenți cum repunem pe roți activitatea noastră. Să sperăm că o să reușim.

Un mesaj pentru spectatori?

Oamenii sunt îndrăgostiți de teatru, au nevoie de el, iar el servește unor necesități pe care nu le poate acoperi în alte domenii. Teatrul a devenit și va fi întotdeauna în România o componentă a culturii noastre curente. Să nu uitați nicio clipă că teatrul va fi în continuare pentru dumneavoastră ce a fost și până acum. Vă așteptăm cu aceeași dragoste cu care am făcut-o întotdeuna!