Cât de greu era Bacalaureatul în perioada lui Marcel Ciolacu? O privire de ansamblu asupra „examenului maturității”

Marcel Ciolacu, actualul premier al României, a trecut examenul de Bacalaureat în anul 1986 cu nota de 7,03, o notă care a devenit subiect de discuție intensă în mediul online. Dar cât de greu era acest examen la acea vreme și cum a evoluat Bacalaureatul românesc de-a lungul decadelor?

Bacalaureatul, introdus în România în 1925 de ministrul Educației Constantin Angelescu, a fost mereu văzut drept un „examen al maturității”, un punct de cotitură pentru orice absolvent de liceu. De-a lungul anilor, acest examen a cunoscut transformări semnificative, adaptându-se vremurilor și regimurilor politice.

Bacalaureatul în perioada comunistă

Anul 1986, când Marcel Ciolacu și-a susținut Bacalaureatul, se înscrie în perioada comunistă a României, o epocă caracterizată de control strict al statului asupra educației și o retorică de „performanță” impusă de regimul lui Nicolae Ceaușescu. În anii ’80, examenul de Bacalaureat devenise un instrument de propagandă. Se dorea ca toți elevii să treacă examenul pentru a consolida imaginea unui sistem educațional de succes. Așa cum Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a menționat într-un interviu, această perioadă era marcată de raportări triumfaliste: „Dacă la grâu și porumb trebuia să raportăm două tone la hectar, atunci și la Bacalaureat trebuia să raportăm că aproape toți au luat examenul.”

Cu toate acestea, nu se poate spune că examenul de Bacalaureat din acea vreme era ușor. Exista o rigurozitate mai mare, de exemplu, în comparație cu zilele noastre. Elevii trebuiau să susțină atât probe orale, cât și probe scrise la mai multe materii, și, dacă picau la una dintre ele, nu aveau dreptul să continue cu celelalte. Ioan Aurel Pop rememorează cum elevii din anii ’70 și ’80 trebuiau să răspundă la întrebări de la comisii formate din profesori specializați, într-un sistem riguros, care evalua pregătirea la un nivel foarte serios.

Deși Bacalaureatul era privit cu seriozitate, și nota 7 obținută de Ciolacu nu este o surpriză negativă, ci o notă decentă pentru acea vreme. Profesorul de matematică pensionat, Nicolae Chirițoiu, consideră că un 7 la Bacalaureat în anii ’80 reprezenta „o notă bună, nu foarte bună, dar o notă bună”. În acea perioadă, nota de trecere era 5, iar un 7 era o dovadă clară că elevul avea cunoștințele necesare, chiar dacă nu era în vârful clasei.

Transformările Bacalaureatului după 1989

După căderea comunismului, Bacalaureatul a suferit schimbări majore. Până la sfârșitul anilor ’90, examenul se desfășura la patru materii, dar ulterior, în 1999, s-a trecut la șase discipline. Totodată, comisiile de evaluare au devenit independente, fiind formate din profesori de la alte licee, pentru a reduce posibilitatea fraudelor sau a favorizărilor. Andrei Marga, fost ministru al Educației în anii ’90, își amintește cum „pilele” influențau rezultatele la Bacalaureat înainte de aceste schimbări. Reorganizarea examenului în acea perioadă a fost un pas spre revenirea la un Bacalaureat mai echitabil și mai bine structurat.

Tot în această perioadă au început să apară diferențele majore în ceea ce privește nivelul de dificultate și seriozitatea Bacalaureatului. În anii 2000, promovabilitatea era de aproximativ 80-85%, dar începând cu 2010, rata de promovare a început să scadă dramatic. Anii 2011 și 2012 au înregistrat cele mai mici rate de promovabilitate din istoria modernă a Bacalaureatului, cu doar 46% și respectiv 45%. Introducerea camerelor de supraveghere video în sălile de examen în 2011, sub mandatul lui Daniel Funeriu, a fost un moment de cotitură. Aceste măsuri au eliminat o mare parte din tentativele de fraudă și au arătat realitatea cruntă a nivelului de pregătire a elevilor.

În zilele noastre, Bacalaureatul continuă să fie un subiect de dezbatere. Din 2017, ratele de promovare au revenit la valori peste 70%, iar în 2023 și 2024 s-a ajuns aproape de 80%. Criticii, inclusiv fostul ministru Andrei Marga, susțin că examenul a devenit prea „relaxat”, pentru a cosmetiza imaginea sistemului de educație. Însă această soluție nu este una viabilă pe termen lung.

Bacalaureatul de ieri și de azi, la fel de dificil – fiindcă scade nivelul de pregătire

Examenul de Bacalaureat a fost, în trecut, un test mult mai dificil, mai complex și mai riguros. De-a lungul timpului, schimbările legislative, politice și tehnologice l-au transformat într-un examen mai accesibil, dar și mai controversat. Deși nota lui Marcel Ciolacu din 1986 a devenit un subiect de discuție, aceasta trebuie analizată în contextul perioadei respective. Un 7,03 în anii comunismului nu era o notă rușinoasă, mai ales când examinarea era mult mai strictă și complexă decât este astăzi.

Pe de altă parte, dacă privim Bacalaureatul de azi, observăm o tendință de relaxare, de banalizare a examenului. Dincolo de ratele mari de promovare, este evident că nivelul de dificultate a scăzut semnificativ, iar mulți se întreabă dacă Bacalaureatul mai reflectă cu adevărat pregătirea și maturitatea elevilor. Așa cum Ioan Aurel Pop a remarcat, „nu mai recurgem la cultul muncii, la faptul că nu poți deveni important în lumea aceasta dacă nu muncești destul”.

Astfel, discuția despre Bacalaureat nu trebuie să se limiteze la notele individuale, ci să se extindă asupra modului în care acest examen reflectă evoluția societății și a sistemului educațional din România.