Cât de politică este pizza ta? Dieta mediteraneeană și bătăliile alimentare ale Europei

În 2025, mâncarea a devenit o arenă de confruntare politică în Europa. De la paste și pizza la Parmigiano, deliciile culinare ale Italiei sunt acum utilizate ca instrumente pentru a contesta reglementările de la Bruxelles.

În cadrul podcastului EU Confidential, jurnalista Sarah Wheaton a discutat cu reporterul de agricultură Alessandro Ford despre cum dieta mediteraneană a fost transformată într-un simbol al naționalismului gastronomic de către politicienii de dreapta din Italia și din alte țări europene.

Sub conducerea guvernului de dreapta al Giorgiei Meloni, Italia a îmbrățișat tradițiile culinare ca un răspuns la politicile de sănătate și mediu impuse de Uniunea Europeană. Ford subliniază cum această mișcare nu este unică pentru Italia; în Spania, Franța, Ungaria și Polonia, politicienii folosesc gastronomia locală pentru a-și consolida sprijinul electoral, în ciuda creșterii ratei obezității în rândul populației.

Dieta mediteraneană, adesea considerată un model de alimentație sănătoasă, este acum privită cu scepticism. Deși a fost inițial popularizată în anii ’50 de către doctorul american Ansel Keys, care a observat că locuitorii din sudul Italiei aveau rate foarte scăzute ale bolilor de inimă, realitatea contemporană arată o altă poveste. Astăzi, obezitatea este pe un trend ascendent în Europa, iar alimentele considerate tradiționale, precum pastele și brânza, sunt adesea bogate în calorii și grăsimi.

Criticii spun că încercările Bruxelles-ului de a impune etichete Nutri-Score și de a reglementa consumul de alcool sunt percepute ca o intervenție nejustificată în tradițiile alimentare. În Italia, reacția a fost puternică, cu politicieni din toate colțurile spectrului politic opunându-se acestor reglementări, considerându-le o amenințare la adresa identității culturale naționale.

Pe lângă provocările legate de legislația alimentară, discuțiile despre dieta mediteraneană au fost amplificate de temerile legate de comerțul transatlantic. În Statele Unite, importurile de Parmigiano au crescut cu peste 11% anul trecut, pe fondul temerilor că posibile tarife impuse de administrația Trump vor crește prețurile. Această situație a adus în prim-plan interconexiunea dintre alimente și politica globală.

Astfel, dieta mediteraneană, deși asociată cu sănătatea și longevitatea, se dovedește a fi un câmp de luptă politic în Europa. Întrebările rămân: Cum putem păstra tradițiile culinare fără a compromite sănătatea publică? Și ce înseamnă pentru cultura europeană faptul că paste, vin roșu și Parmigiano au devenit simboluri ale apartenenței politice? Într-o Europă în continuă schimbare, răspunsurile la aceste întrebări sunt mai importante ca niciodată.

În acest context, este esențial să ne întrebăm cum poate dieta mediteraneană, odată un simbol al sănătății și al stilului de viață echilibrat, să fie reconceptualizată pentru a răspunde provocărilor contemporane. Asociațiile între tradiție și sănătate au fost exploatate politic, iar mesajele despre alimentație trebuie să fie reevaluate pentru a evita confuziile care contribuie la criza obezității.

Un alt aspect de luat în considerare este impactul globalizării asupra alimentației. Dieta mediteraneană a fost, în multe privințe, idealizată, dar realitatea este că stilul de viață modern și consumul de alimente procesate au schimbat dramatic obiceiurile alimentare. În timp ce multe produse alimentare tradiționale sunt promovate ca fiind sănătoase, este crucial să ne concentrăm asupra calității ingredientelor și a modului în care acestea sunt integrate în dieta zilnică.

De asemenea, discuțiile despre reglementările de la Bruxelles subliniază o tensiune mai amplă între naționalismul gastronomic și cerințele de sănătate publică. Politicienii care se opun intervenției Uniunii Europene riscă să alimenteze un sentiment de resentiment față de autoritățile supranaționale, iar această dinamică poate avea consecințe pe termen lung asupra unității europene. Fiecare stat membru are propriile tradiții culinare și identitate culturală, dar este esențial ca aceste valori să nu vină în detrimentul sănătății populației.

În concluzie, dieta mediteraneană, deși profund ancorată în tradiția culturală a Europei, a devenit un simbol al confruntărilor politice și al dezbaterilor despre sănătate. Este vital să găsim un echilibru între păstrarea tradițiilor culinare și promovarea unui stil de viață sănătos. Educația nutrițională și colaborarea între statele membre ar putea fi cheia pentru a aborda aceste provocări. Într-o Europă diversă, cu o bogată moștenire culinară, este momentul să transformăm alimentația dintr-un câmp de luptă politic într-o oportunitate de a construi comunități mai sănătoase și mai unite.