Cât mai „ascultăm și nu judecăm”… jaful, huzurul și birocrația bugetară?

„Ordonanța trenuleț” a fost cadoul otrăvit făcut românilor de Anul Nou de către actuala coaliție de guvernare prin care s-a demonstrat, încă o dată, că „guvernarea este pentru noi, nu pentru voi”.

Însă cadoul otrăvit al alianței PSD-PNL-UDMR a avut și mai multe răvașe ascunse, dintre care unul a scos la lumină o realitatea halucinantă despre birocrația din sectorul public.

Înghețarea salariilor din sistemul bugetar și a pensiilor este justificată în „Ordonanța trenuleț” prin faptul că:

„Cheltuielile de personal au crescut în cursul anului 2024 ca urmare a majorărilor salariale acordate pentru întreg personalul din sectorul public de la 132 mld. lei la 164 mld. lei cu o valoare nominală de +32 mld. lei, respectiv cu un procent de +24% reprezentând în anumite situații pentru anumite categorii de personal din sectorul public avansuri la Legea salarizării unice ca reformă asumată prin Planul Național de Redresare și Reziliență”.

Oops! Gura păcătosului adevăr grăiește! Practic, tandemul PSD-PNL a recunoscut că a „tocat” doar vreo 6,5 miliarde de euro pentru ca să crească cu 24% salariile celor circa 1.300.000 de bugetari în an electoral? Incredibil, dar adevărat!

Adică, acest huzur al bugetarilor a fost făcut de guvernanți doar pentru a menține birocrația care, așa cum spunea Balzac, „este un mecanism gigantic acționat de oameni mărunți”.

Dar acești oameni mărunți ne conduc de mult și tot ei îngroașă rândurile birocraților cu pile, cunoștințe și clienți politici, alimentându-i lună de lună cu salarii uriașe pentru tăiat frunză la câini.

Astfel, s-a ajuns ca administrația locală și cea centrală să fie o mare familie. Soț-soție, fiu-fiică, frate-soră, cumnat-cumnată, nepot-nepoată, fin-fină, naș-fin și mulți alți „frățiori” și multe alte cumetrii.

S-au tras unul după altul doar după principiul că „te cunosc” și „suntem rude” și nicidecum pe criterii profesionale. Și astfel, administrația locală și cea centrală a fost acaparată de o mare familie.

Dacă în fața unui minister sau primării strigi din stradă „mamă!” ori „tată!”, toate ferestrele se deschid și lumea se bulucește să vadă cine strigă și pe cine strigă!

Astfel, țara noastră a ajuns să aibă unul dintre cele mai mari aparate bugetare, raportat la numărul de locuitori din întreaga Uniune Europeană, adică avem 68 de bugetari la mia de locuitori. 

În țările europene, cifra bugetarilor raportată la mia de locuitori variază între 54,8 în Italia, 55 de salariați bugetari la mia de locuitori în Germania, și 67 în Luxemburg.

De asemenea, dacă ne uităm, la ponderea din venituri bugetare, România este pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o alocare de 37% din venituri către plata bugetarilor, față de 16% în Germania sau 23%, cât e media Uniunii Europene.

Practic, birocrația a făcut și face legea în România de vreo 20 de ani, ajungându-se astăzi la vorbele lui Karl Marx: „Birocraţia este un cerc din care nu poate scăpa nimeni. Ierarhia sa este bazată pe cunoaştere. Cei din vârf consideră că cei de sub ei cunosc amănuntele, iar cei de jos îi creditează pe cei din vârf cu cunoaşterea ansamblului, şi aşa toţi sunt păcăliți reciproc”.

Cum ar putea scăpa România de uriașul aparat birocratic întreținut din bani publici? Foarte simplu. Prin eliminarea cumetriilor, a nepotismelor și a rubedeniilor din administrația centrală până la cele de gradul trei.

Iar în administrația locală, prin implementarea modelului german: o primărie poate cheltui cu aparatul propriu maximum 30% din taxele și impozitele pe care le colectează de la comunitate.

Pe vremuri, se spunea că domnii nu se fac, ci se nasc. Astăzi, ni se spune că domnii nu se nasc, ci se votează.

Și așa am ajuns să votăm niște domni de pe o listă impusă de un partid, care partid este condus de niște domni flancați de rubedenii. Practic, clasa politică de la noi este o mare familie bazată pe cumetrii și multe, multe „PCR-uri” (Pile, Cunoștințe și Relații)!

Astfel, ca să mai uităm de acest cadou otrăvit făcut românilor la început de an, doi lideri PSD, Marcel Ciolacu și Alfred Simonis, au ținut să ne distragă atenția de la realitățile dure ale „ordonanței trenuleț” și ne-au servit pe TikTok sceneta-spovedanie „Ascultăm și nu judecăm!”. Dar oare cât mai „ascultăm și nu judecăm” jaful, huzurul și birocrația din sectorul public?