Câți ani ar fi împlinit azi actorul Ștefan Iordache

Astăzi se împlinesc 80 de ani de la naşterea lui Ştefan Iordache, unul dintre cei mai apreciaţi actori de teatru, film şi televiziune ai României.

Actorul a fost în slujba teatrului românesc timp de 49 de ani, cu roluri memorabile precum Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. Dintre rolurile interpretate pentru marele ecran, rămâne magistrală întruchiparea lui Victor Petrini, din adaptarea romanului lui Marin Preda, “Cel mai iubit dintre pamânteni”.

A fost și continuă să fie, în inimile multora dintre fanii săi, mai mult decât un actor excepţional, un boem, un veşnic îndrăgostit de muzica de petrecere, după cum remarca Radio România Cultural.

Ștefan Iordache s-a născut la 3 februarie 1941, la Bucureşti, însă şi-a petrecu primii ani din viaţă la Calafat, în județul Dolj, oraş în care locuiau bunicii din partea mamei. S-a mutat apoi, alături de părinţii săi, Elena, casnică, şi Traian, un croitor de lux,  la Bucureşti, locuind timp de mai mulţi ani în cartierul Rahova, pe care îl considera adevărata sa „patrie“.

12:48, 15.12.2024 • LIFESTYLE

Ce s-a întâmplat cu cariera ”gladiatorului” Russell Crowe? Ce a mers prost

13:06, 14.12.2024 • ACTUALITATE

A murit Mircea Diaconu, un titan al teatrului și filmului românesc

S-a pregătit să devină medic

În primii ani de şcoală, părinţii săi – o familie de oameni simpli – şi-au dorit ca fiul lor să înveţe foarte bine, cel mic excelând la matematică și științele exacte. În liceu, Ştefan Iordache s-a pregătit să devină medic, însă la vârsta de 16 ani, în 1958, a picat examenul la Facultatea de Medicină.

A fost, apoi, inclus în brigada artistică a unei cooperative, iar în 1959, a intrat ultimul la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa lui Dinu Negreanu, absolvit în 1963, printre primii, cu nota 10, în aceeaşi generaţie cu nume precum Irina Petrescu, Cornel Coman sau Valentin Uritescu.

Pentru examenul de licenţă, Ştefan Iordache a interpretat rolul principal din „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” de Bertolt Brecht.

În anul 1964, a debutat în film, în „Străinul“, regizat de Mihai Iacob, după romanul omonim publicat, în 1955, de Titus Popovici. Alături de Ştefan Iordache, în distribuţie s-au mai aflat Irina Petrescu, Șerban Cantacuzino, George Calboreanu, Ștefan Ciubotărașu, Fory Etterle, George Măruță și Gheorghe Dinică.

Dupa încheierea filmărilor ar fi trebuit îşi satisfacă stagiul militar obligatoriu, însă salvarea a venit de la un nou rol – cel al studentului Teo – , în pelicula „Gaudeamus Igitur“, în regia lui Gheorghe Vitanidis, la Cluj, unde a filmat alături de Ileana Dunăreanu, Sebastian Papaiani, Șerban Cantacuzino, Dem Rădulescu, Anna Széles, Irina Gărdescu, Olimpia Arghir şi Constantin Guriță. A fost momentul în care Ştefan Iordache şi Sebastian Papaiani s-au împrietenit atât de tare, încât şi-au „însemnat” cu furculiţa încheietura mâinii stângi, devenind „fraţi de cruce”.

După absolvirea facultăţii, a fost repartizat la Teatrul din Reşiţa, apoi a trecut, pentru perioade scurte, pe la teatrele din Timișoara și Constanța, unde a jucat, în 1964, doar în „Vedeta Blondă” din „N-avem centru înaintaș”, în regia lui Jean Stopler, pentru a cunoaşte perioada de glorie la Teatrul Nottara din Bucureşti, unde a jucat până în anul 1977.

Pe această scenă, Ştefan Iordache a impresionat în roluri memorabile precum „Hamlet”, în regia lui Dinu Cernescu, „Crimă și pedeapsă”, în regia Sandei Manu, sau „O noapte furtunoasă”, montată de George Rafael.

A abordat cu succes și musicalul

Din 1977, a jucat pe scena Teatrului Mic, până în anul 1990, unde a jucat magnific în „Maestrul și Margareta”, regia Cătălina Buzoianu, „Emigranții”, de Mrozek, regia Mircea Daneliuc, în „Amurgul burghez”, de Romulus Guga, regia Dan Pița, în spectacolul „Lolita”, adaptare scenică după Nabokov de Mihaela Tonitza Iordache, regia Cătălina Buzoianu şi,  alături de Mitică Popescu și Dana Dembinschi, a realizat un rol tulburător în „Alex și Morris”, în regia lui Gelu Colceag.

După 1990, a jucat pe scena Teatrului Național din Craiova, unde s-a remarcat în mai multe roluri care au marcat, în fapt, începutul ascensiunii internaţionale a teatrului craiovean.

Ştefan Iordache a colaborat la realizarea mai multor piese şi la Teatrul Naţional din Bucureşti, printre rolurile sale remarcabile aflându-se cele din „Richard al III-lea” și „Titus Andronicus”, de Shakespeare, ambele în regia lui Silviu Purcărete, sau „O scrisoare pierdută” după Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, „Barrymore”, de W. Luce, regia Gelu Colceag

Ştefan Iordache a abordat cu același succes și musicalul, jucând în „Au fost odată două orfeline”, ”Adio, femei!” (alături de Angela Similea) și „Bună seara, domnule Wilde!”. Ultimul său rol în teatru a fost Prințul Potemkin, în „Ecaterina cea Mare” de G.B. Shaw (2008, regia Cornel Todea), interpretat pe scena Teatrului Național din București.

Ultimul rol

Cariera sa cinematografică, derulată pe parcursul unei jumătăţi de secol a fost cel puţin la fel de impresionantă. Ştefan Iordache a făcut roluri memorabile în „Ediţie specială“, în regia lui Mircea Daneliuc, prducţie 1980, în care a jucat alături de Mircea Albulescu, apoi în „De ce trag clopotele, Mitică?“, realizat de Lucian Pintilie, în 1981, în care a jucat alături de Mariana Mihuț, Petrică Gheorghiu şi Victor Rebengiuc, sau în „Glissando“ (personajul Ion Teodorescu), lansat în 1985, peliculă ce a făcut furori în epocă, în regia aceluiaşi Mircea Daneliuc, în care a jucat alături de Tora Vasilescu, Ioan Fiscuteanu, Constantin Dinulescu sau Camelia Zorlescu.

De asemenea, el a fost admirat în „Hotel de lux“, „Concurs“, sau „Noiembrie, ultimul bal“, în regia lui Dan Piţa, film lansat în 1989, al cărui titlu a fost considerat o prevestire a căderii comunismului.

În 2007 a jucat în ultimul său rol în film, în producţia „Ticăloşii”.