Cauzele avortului spontan recurent și recomandările medicilor

Avortul spontan recurent este o afecțiune caracterizată prin pierderea a trei sau mai multe sarcini consecutive înainte de săptămâna 20 de sarcină. Poate fi o experiență devastatoare pentru cuplurile care încearcă să conceapă un copil, dar este important să înțelegem cauzele și să ținem cont de recomandările pentru gestionarea avortului spontan recurent.

Cauzele avortului spontan recurent

Anomalii cromozomiale

Cea mai frecventă cauză a pierderilor de sarcină recurentă este dată de anomaliile cromozomiale la nivelul embrionului, care pot apărea spontan sau ca urmare a factorilor genetici parentali.

„Există mai multe tipuri de anomalii cromozomiale care pot crește riscul de avort spontan, inclusiv: Aneuploidia, o afecțiune în care există un număr anormal de cromozomi în embrion. Cel mai frecvent exemplu este sindromul Down, care este cauzat de o copie suplimentară a cromozomului 21. Alte exemple includ sindromul Turner, care este cauzat de un cromozom X lipsă sau incomplet, Poliploidia, o afecțiune în care există mai mult de două seturi de cromozomi în embrion sau translocațiile, rearanjamente ale materialului genetic între doi sau mai mulți cromozomi. Translocațiile dezechilibrate, în care există o pierdere sau un câștig de material genetic, pot crește riscul de avort spontan”, explică dr. Ana Chioveanu.

Dezechilibre hormonale și factori imunologici

Dezechilibrele hormonale, cum ar fi tulburările tiroidiene sau sindromul ovarului polichistic, pot crește riscul de avort spontan. Anumite tulburări autoimune, cum ar fi sindromul antifosfolipidic, pot crește riscul de avort spontan.

Anomalii uterine

Anomaliile uterine se referă la anomalii structurale ale uterului care pot crește riscul de avort spontan.

,,În general, anomaliile uterine pot crește riscul de avort spontan prin limitarea spațiului disponibil pentru fătul în creștere sau provocând alte complicații în timpul sarcinii. Dacă au avut loc mai multe avorturi spontane, se recomandă o evaluare pentru a determina dacă există anomalii uterine subiacente care ar putea contribui la avorturile spontane. Anomaliile uterine includ:

Fibroame uterine: Acestea sunt tumori benigne ale mușchilor uterini care pot distorsiona cavitatea uterină și pot interfera cu implantarea embrionului sau dezvoltarea sănătoasă a sarcinii.

Polipi uterini: Polipii sunt creșteri anormale de țesut care pot apărea în cavitatea uterină sau în canalul cervical. Acestea pot afecta sarcina prin interferența cu implantarea sau dezvoltarea embrionului.

Septurile uterine: Un sept uterin este o bandă de țesut care separă parțial sau complet cavitatea uterină. Această anomalie poate crește riscul de avort spontan prin afectarea dezvoltării embrionului.

Malformații uterine congenitale: Unele femei pot avea anomalii uterine de la naștere, cum ar fi uterul bicorn. Aceste malformații pot fi asociate cu riscul crescut de avort spontan.

Adenomioză: Aceasta este o afecțiune în care țesutul endometrial se dezvoltă în peretele muscular al uterului. Adenomioza poate afecta în mod negativ implantarea embrionului și dezvoltarea sarcinii.

Infecții uterine: Infecțiile uterine, precum endometrita, pot crește riscul de avort spontan.”, detaliză dr. Ana Chioveanu.

Recomandări pentru gestionarea avortului spontan recurent

Analize de sânge: Pentru a evalua nivelurile hormonale, cum ar fi progesteronul și estrogenul, precum și pentru a căuta markeri inflamatori sau anticorpi antifosfolipidici care pot afecta sarcina.

Teste genetice: Pentru a verifica dacă există anomalii cromozomiale la părinți sau la făt.

Ecografie: Pentru a verifica anatomia uterului, depistarea eventualelor anomalii structurale și  monitorizarea evoluției sarcinii.

Histeroscopie: Un procedeu care permite medicului să vizualizeze interiorul uterului pentru a detecta eventuale anomalii uterine, polipi, septuri sau fibroame.

Laparoscopie: Un procedeu chirurgical minim invaziv care poate fi folosit pentru a evalua structurile din apropierea uterului și pentru a căuta eventuale probleme.

Analize de coagulare a sângelui: Pentru a verifica prezența tulburărilor de coagulare care pot influența dezvoltarea sarcinii.

Culturi pentru infecții: Pentru a identifica eventuale infecții uterine sau ale tractului genital care pot afecta sarcina.

Evaluare imunologică: Uneori, se pot efectua teste pentru a verifica dacă există afecțiuni autoimune care pot contribui la avorturile recurente.

,,Schimbările stilului de viață, cum ar fi renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool, pot ajuta la reducerea riscului de avort spontan. De asemenea, în cazul problemelor medicale, diagnosticarea precoce și intervenția medicală, precum terapia hormonală sau intervenția chirurgicală, sunt esențiale pentru a putea duce sarcina la termen.”, continuă dr. Ana Chioveanu.