Cazul Horodniceanu is „case closed”

Acum vreo cinci zile, justiţia din România s-a dat în stambã şi-a arãtat în toatã splendoarea faţa hâdã, ascunsã dupã masca de porţelan pe care o poartã  de ani de zile pentru nu i se vedea bubele.

Daniel Horodniceanu, unul dintre procurorii de top ai României, omul numãrul doi din Consiliul Superior al Magistraturii – instituţia care decide soarta magistraţilor, a fost oprit de un echipaj de poliţie, la ceas de searã, într-un sat din judeţul Iaşi. Motivul? Procurorul rula cu bolidul sãu de lux cu o vitezã mai mare decât cea legalã şi a depãşit maşina Poliţiei aflatã în mers, fãrã a semnaliza.

Urmarea? Indrãzneala poliţiştilor de a-l opri în trafic s-a lãsat cu un circ în toatã regula, al cãrui actor principal a fost chiar omul care, conform Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor,era dator sã se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea sa în societate.

Dupã incident, unii din popor l-au fãcut praf pe procuror, pe bunã dreptate. În schimb alţii – colegi de-ai acestuia – i-au sãrit în ajutor, calificând îndrãzneala poliţiştilor de a-şi face datoria drept o provocare. Ba chiar, au fost magistraţi care au cerut cu mânie proletarã tragerea la rãspundere penalã a poliţiştilor pentru abuz în serviciu, deoarece au avut tupeul sã-l tragã pe dreapta pe „omul legii” fãrã ca mai apoi sã-l sancţioneze.

Una peste alta, în urma apariţiei în presã a imaginilor video conţinând dialogul „spumos” purtat de procuror cu poliţiştii, Inspecţia Judiciară  din cadrul CSM a anunţat cã „s-a sesizat din oficiu pentru a stabili dacă există indiciile săvârşirii vreunei abateri disciplinare” şi a adãugat cã va „efectua verificări pentru a clarifica circumstanţele incidentului şi pentru a evalua comportamentul magistratului în timpul interacţiunii cu echipajul de poliţie”. Cã Inspecţia judiciarã s-a sesizat din oficiu este un lucru de aplaudat.

Însã sublinierile din comunicatul CSM („urmeazã a stabili … va efectua verificări … va evalua comportamentul magistratului în timpul interacţiunii cu echipajul de poliţie”), m-au pus pe gânduri.

Cum adicã „urmeazã a se stabili dacă există indiciile săvârşirii vreunei abateri disciplinare” şi a se „evalua evalua comportamentul magistratului în timpul interacţiunii cu echipajul de poliţie”? Cã deja toatã ţara a vãzut comportamentul de vãtaf, total deraiant, al procurorului. Ce mai trebuie cercetat?

În mod normal, pentru atitudinea sa, care a dovedit o totalã lipsã de abţinere de la o activitate ce privea îndeplinirea unui act de aplicare a legii, pânã acum procurorul Horodniceanu trebuia sã fie deja tras pe dreapta din magistraturã de cãtre CSM.

Cam ce ar mai trebui cercetat, mai întreb încã o datã? Faptul cã barosanul din jeep şi-a declinat cu agresivitate calitatea de procuror atunci când a fost rugat sã se legitimeze nu e un lucru imoral? Sau faptul cã a refuzat iniţial sã se legitimeze cu actul de identitate şi a scos mai întâi legitimaţia de procuror pentru a-i intimida pe poliţişti nu se cheamã abatere disciplinarã? Remarcile procurorului  („Sunt procuror şef Horodniceanu. Nu mã cunoaşteţi?”, „Nu ştiţi cu cine vorbiţi! Bine…”, „Eu sunt procuror de 25 de ani…. Dumneavoastrã faceţi cu mine chestii de genul ãsta?”, „Eu oricum mã duc mâine sã mã vãd cu Gâtlan (n.n. – Costel Gîtlan, inspector-şef al IPJ Iaşi)”, „Eu sunt în mãsurã sã fac orice”, „Nu văd cum să aveţi tupeul ăsta cu un procuror care a condus structura de Crimă Organizată a ţării ăsteia”) nu ridicã suspiciuni rezonabile de ameninţare şi trafic de influenţã?

Sã nu conteze nici faptul cã procurorul şi-a arogat în fals şi calitatea de parlamentar („Din cauza mea dumneavoastrã aveţi undeva un 15% la salariu!”)? O sã spuneţi, de unde ai scos Zarã chestia asta din urmã, cã e o aberaţie! Iar eu o sã rãspund tot cu o întrebare: De când un procuror este fãcãtor de legi care privesc salarizarea unor bugetari?

Revenind la Inspecţia Judiciarã a CSM. Nu cred cã va face vreun pas care sã dãuneze carierei procurorului Horodniceanu. Va rãmâne în istorie doar comunicatul în care se spune cã s-a sesizat „din oficiu”, va urma o „cercetare” mult prea sumarã şi va fi „case closed” – vorba fostului poliţist-cãmãtar de la Neamţ, Aurelian Şoric.

De ce spun cã se va pune batista pe ţambal? Pentru cã nu am vãzut nicio declaraţie din partea şefului procurorilor, Alex Florenţa. Dumnealui nu a riscat nicio declaraţie sau gest. Şi nu va face niciodatã, cãci procurorul cu comportament deviant i-a fost şef suprem la DIICOT pe vremea când el era doar un amãrât de procuror la Timişoara. Aşa cã sã nu se aştepte nimeni la absolut nimic senzaţional. Câinii latrã, caravana trece – spune o vorbã din popor.

Vã mãrturisesc cã pe mine unul nu mã jeneazã cã Horodniceanu îşi va încasa în continuare salariul astronmic de procuror câţiva ani, dupã care va ieşi liniştit la pensie cu un pucoi de bãnet înainte de a-i apãrea vreun fir alb de pãr, deoarece am înţeles de la viaţã cã unii sunt mai egali de cât alţii şi cã pentru unii muritori de rând pacea poate fi construită chiar şi în mijlocul nedreptăților de tot felul pe care chiar ei le genereazã.

Mã sperie însã gândul cã din postura de tânãr pensionar Daniel Horodniceanu se va îndrepta cãtre avocaturã, calitate din care va avea liniştit posibilitatea de a apãra, fãrã teama de constrângerile vreunor coduri deontologice, structura de crima organizatã a ţãrii ãsteia, pe care chiar el, cu guriţa lui, a recunoscut cã a condus-o! Asta mã sperie cel mai tare!