CCR a amânat pronunţarea în privinţa Legii privind securitatea și apărarea cibernetică
Curtea Constituțională a României (CCR) amânat pentru data de 28 februarie pronunţarea în dosarul nr. 2926A/2022 referitor la obiecțiile de neconstituționalitate formulate de deputați aparținând Grupului parlamentar al USR și neafiliați împotriva Legii privind securitatea și apărarea cibernetică a României. Pentru aceeaşi dată a fost amânată şi pronunţarea în dosarul nr. 2948A/2022 referitor la obiecțiile de neconstituționalitate formulate de Avocatul Poporului împotriva aceluiaşi act normativ.
Reamintim faptul că USR şi o serie de deputaţi neafiliaţi, dar şi Avocatul Poporului au sesizat CCR cu privire la neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea securităţii cibernetice, pe motiv că încalcă grav dreptul la viaţă privată şi la libertatea de exprimare.
Iniţiatorii celor două acţiunii acuză faptul că legea încalcă prevederile Constituţiei referitoare la principiul securităţii juridice, previzibilităţii şi clarităţii normelor, în condiţiile în care subiecţii actului normativ şi obligaţiile impuse lor sunt vagi şi neclare.
Printre criticile de neconstituţionalitate invocate de deputaţii USR şi cei neafiliaţi, se menţionează faptul că legea nu este corelată cu obligaţiile asumate de România în momentul aderării la Uniunea Europeană şi cu prevederile Tratatului privind funcţionarea UE. „Avem de-a face cu o extindere a Legii 362/2018 privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a reţelelor şi sistemelor informatice de la câteva sectoare critice şi aproximativ 700 de firme şi autorităţi mici şi mari la probabil câteva sute de mii de persoane juridice, aspect considerat excesiv de către legislaţia UE”, susţine USR în acţiunea formulată la CCR.
CCR va trebuie să se pronunţe şi cu privire la articolul din lege care obligă furnizorii de servicii tehnice de securitate cibernetică să pună la dispoziţia autorităţilor date şi informaţii privind incidente, respectiv ameninţări, riscuri sau vulnerabilităţi, deoarece prevederea reia o propunere dintr-un act normativ declarat deja neconstituţional. USR susţine că respectivul articol “creează o obligaţie de delaţiune unei categorii de profesionişti care, în mod normal, ar avea obligaţii de confidenţialitate stricte faţă de proprii clienţi (…) în plus, obligaţia vine fără existenţa unui mandat judecătoresc, fără autorizare expresă”.