CCR dă undă verde unei noi Autorități: se reiau jocurile pe bursă cu resursele României?

Într-un act de generozitate instituțională, Curtea Constituțională a României (CCR) a decis să ne îmbogățească peisajul birocratic cu încă o perlă: Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG). Astfel, obiecția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost respinsă, deschizând calea pentru această nouă instituție cu nume de formular fiscal. ANRDMPSGDC – dacă vrem o siglă din care să nu lipsească nimic.

Sinecuriștii își ascut creioanele

Acum, să fim serioși: într-o țară unde autoritățile și agențiile răsar precum ciupercile după ploaie, ne întrebăm dacă ANRMPSG este cu adevărat necesară sau doar o altă oportunitate pentru sinecuriștii de profesie. Cu un nume atât de pompos, ne putem imagina deja birourile luxoase, ședințele interminabile și, desigur, salariile pe măsură. În timp ce cetățeanul de rând se luptă cu facturile la energie, „specialiștii” din noua autoritate își vor reglementa probabil propriile beneficii.

Ce misiune declarată are această autoritate?

La nivel oficial, scopul acestei instituții este să reglementeze, monitorizeze și autorizeze activitățile din domenii-cheie pentru economia și tranziția energetică a României, și anume:

1. Exploatarea resurselor minerale

– Autoritatea ar urma să aibă în atribuții controlul, reglementarea și supervizarea activităților miniere, inclusiv acordarea sau retragerea licențelor de exploatare. – Asta presupune o influență directă asupra zăcămintelor de cupru, aur, cărbune, sare, gaze etc.
– Practic, instituția devine un filtru crucial pentru tot ce înseamnă investiții miniere în România, cu tot ce decurge de aici: bani grei, interese grele, riscuri mari.

2. Sectorul petrolier

– Autoritatea va avea și atribuții în explorarea, exploatarea și transportul resurselor petroliere, inclusiv gaze naturale (offshore și onshore). – Se presupune că va avea un rol în reglementarea rețelelor, a conductelor, a depozitării și a politicilor de siguranță, ceea ce o face jucător direct în toate discuțiile despre independența energetică.

3. Stocarea geologică a dioxidului de carbon (CO₂)

– Aici intrăm în zona „verde”, respectiv tranziția energetică către neutralitate climatică, unde o componentă-cheie e captarea și stocarea carbonului. – Tehnologia presupune captarea emisiilor de CO₂ de la surse industriale mari (termocentrale, fabrici) și injectarea lor în formațiuni geologice adânci, unde să rămână blocate. – Această activitate implică licențiere, monitorizare și standardizare – iar autoritatea nou-înființată ar urma să devină arbitrul acestor procese.

Pe scurt: un super-arbitru energetic și ecologic

Dacă ne uităm pe hârtie, instituția asta ar trebui să fie un soi de gardian al resurselor și garant al tranziției ecologice, cu tentacule în:

• minerit,
• energie clasică (petrol și gaze),
• energie verde (captarea carbonului),
• reglementare, inspecție, autorizare, control.

Și acum întrebarea care doare: era nevoie?

România are deja:

• ANRM (Agenția Națională pentru Resurse Minerale),
• ANRE (pentru reglementare în energie),
• Ministerul Energiei,
• Ministerul Mediului,
• Autorități locale,
• Comisii interministeriale,
• și o tonă de birocrație funcțională sau nu.

Noua Autoritate ar putea, teoretic, centraliza și eficientiza, dar realist vorbind, ea ar putea doar suprapune încă un nivel de aprobare peste cele deja existente.

De fapt, ce avem aici?

O instituție „cu rol strategic” care se va ocupa – în mod cât se poate de vag și abstract – cu niște chestii care deja existau în atribuțiile altor zeci de comitete, consilii, direcții și departamente. Dar când vine vorba de împins oameni de partid în funcții cu leafă mare, nimic nu e prea mult, nimic nu e prea inutil, nimic nu e prea absurd. Statul român e generos cu ai lui. Îi ține în brațe, îi pupă pe frunte și le dă câte un scaun tapițat în fiecare autoritate care nu servește nimănui – în afară de partid, bineînțeles.

Și atenție, nu vorbim de o agenție care repară borduri sau măsoară urzici pe dealurile patriei. Nu. E „autoritate de reglementare” pe un domeniu care sună bruxellez și prețios: stocarea geologică a dioxidului de carbon. Te întrebi ce e asta? Nu contează. Nici cei care o vor conduce n-o să știe. Dar o să aibă ședințe despre ea, cu platouri de brânzeturi ecologice și prezentări PowerPoint în care „carbonul” va fi menționat de 147 de ori pe slide. Totul în numele „tranziției verzi” și al „viitorului sustenabil”, adică al următorului loc de muncă beton pentru un văr, un consilier sau un fost purtător de geantă.

Și uite-așa se mai închide un cerc al clientelei politice.

Unde se termină exploatările miniere și se blochează proiectele energetice, se deschid porțile larg pentru exploatarea electorală. Iar dacă stocarea geologică a carbonului e pretextul perfect pentru o sinecură cu parfum european, atunci bravo, România! Ai învățat să furi cu stil.

Vrei reformă? Ți se dă o autoritate. Vrei transparență? Ți se dă un consiliu director. Vrei competență? Ți se dă o numire politică. Și totul e perfect constituțional. Confirmă CCR. Ce mai vrei?