Ce e în capul lui George Simion? Naționalizarea OMV Petrom și consecințele acesteia pentru economia României

George Simion, liderul controversat al partidului AUR, nu încetează să surprindă scena politică românească. După ce și-a anunțat candidatura la prezidențiale, Simion a lansat o propunere șocantă pentru portofoliul Ministerului Economiei: Petrișor Peiu. Această nominalizare vine la pachet cu o serie de idei radicale care ar putea schimba cursul economiei românești, inclusiv naționalizarea OMV Petrom și desființarea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Dar ce stă în spatele acestor propuneri și ce consecințe ar putea avea ele?

Cine este Petrișor Peiu?

Înainte de a diseca planurile economice ale AUR, merită să înțelegem cine este Petrișor Peiu, propunerea lui Simion pentru Ministerul Economiei. Peiu nu este un nume necunoscut în peisajul economic românesc. Doctor în inginerie la Universitatea Politehnica din București, Peiu are o experiență vastă în structurile guvernamentale, fiind consilier pentru doi premieri (Radu Vasile și Adrian Năstase), subsecretar de stat pentru politici economice și vicepreședinte al Agenției pentru Investiții Străine. În ultimii ani, el a devenit o voce importantă în spațiul public, activând ca analist economic și coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).

Peiu este cunoscut pentru viziunea sa economică suveranistă, susținând că „modernizarea României este cea mai sănătoasă formă de naționalism sau de patriotism”. Cu alte cuvinte, el vede renaționalizarea companiilor strategice și creșterea controlului statului asupra economiei ca pe un imperativ pentru dezvoltarea națională.

Naționalizarea OMV Petrom: idealism sau pragmatism?

Una dintre propunerile centrale ale lui Peiu, care a fost preluată și susținută de Simion, este naționalizarea OMV Petrom, una dintre cele mai mari și mai importante companii din România. Ideea este simplă: statul ar trebui să răscumpere pachetul majoritar de acțiuni al Petrom, să-l privatizeze din nou, dar de această dată către români, prin intermediul bursei, păstrându-și în același timp controlul asupra companiei.

La prima vedere, această idee poate părea atrăgătoare pentru un public larg, în special într-o țară unde sentimentele naționaliste sunt în creștere. Însă, implementarea unui asemenea plan ridică o serie de întrebări practice și economice. În primul rând, de unde ar putea statul român să obțină resursele necesare pentru o astfel de operațiune? Peiu sugerează că românii au în bănci peste 60 de miliarde de euro care ar putea fi investite în acest proiect. Dar transferul acestor fonduri din economiile populației în acțiuni la Petrom ar necesita o campanie de convingere fără precedent și, mai important, ar implica riscuri majore pentru economiile personale ale cetățenilor.

Mai mult, renaționalizarea unei companii de asemenea dimensiuni ar putea trimite semnale negative către investitorii internaționali. România, care și-a construit economia pe baza investițiilor străine și a integrării în piețele globale, ar putea fi percepută ca un mediu de afaceri instabil, unde drepturile proprietății nu sunt respectate. Acest lucru ar putea avea consecințe pe termen lung, inclusiv scăderea investițiilor și a capitalului străin, care sunt vitale pentru creșterea economică.

Desființarea ANRE și impactul asupra pieței energetice

O altă propunere radicală a lui Peiu este desființarea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), o instituție centrală în reglementarea pieței energetice din România. Peiu consideră că ANRE este vinovată de haosul actual din piața energiei și propune transferarea atribuțiilor acesteia către Consiliul Concurenței. Ideea desființării ANRE este în mod clar una extrem de controversată.

În teorie, reglementarea pieței energetice de către o singură instituție centralizată, precum Consiliul Concurenței, ar putea aduce o mai mare coerență și eficiență în gestionarea acesteia. Totuși, există riscul ca o astfel de mișcare să submineze independența reglementatorului, creând un vid legislativ și instituțional care ar putea agrava problemele din sectorul energetic. Desființarea ANRE ar necesita o reformă profundă a cadrului legislativ, precum și asigurarea unui sistem de control și echilibru eficient, ceea ce ar putea dura ani de zile.

Mai mult, propunerea desființării ANRE ar putea genera instabilitate pe piața energetică, descurajând investițiile în sector. Aceasta este una dintre cele mai reglementate piețe, iar orice mișcare bruscă în ceea ce privește autoritățile de reglementare ar putea crea incertitudine în rândul investitorilor.

Ce consecințe ar avea implementarea acestor propuneri?

Dacă ar fi implementate, propunerile lui Simion și Peiu ar putea transforma radical economia României. Pe termen scurt, renaționalizarea Petrom ar putea aduce o creștere temporară a sentimentului naționalist și o percepție de succes politic. Totuși, pe termen lung, consecințele ar putea fi grave.

Investitorii străini ar putea evita România, temându-se de expropriere sau de schimbări imprevizibile în politicile economice. Economia, deja fragilă și dependentă de capitalul extern, ar putea suferi un declin semnificativ. În plus, desființarea ANRE ar putea destabiliza piața energetică, creând incertitudine și haos legislativ.

Elucubrații și retorică goală

În concluzie, propunerile lui George Simion și Petrișor Peiu reflectă o viziune naționalistă și suveranistă, dar ele sunt pline de riscuri și provocări. Rămâne de văzut dacă aceste idei vor rezona cu electoratul român sau dacă vor rămâne doar simple exerciții de retorică politică. Cert este că, dacă ar fi implementate, ele ar marca o schimbare majoră în direcția economiei românești, cu consecințe ce ar putea fi resimțite ani de zile.