Ce facem, dacă suntem martori la un abuz?

Este foarte important să știm ce să facem, atunci când în preajma noastră se întâmplă un abuz. Despre abuzul fizic sau emoțional am vorbit cu psihologul Carmen Oprea de la Agenția Națională Antidrog.

”Când vorbim de abuzul fizic, lucrurile sunt foarte clare. Adică, este de sesizat orice autoritate competentă. În primul rând, Direcția de Asistență Socială, ei sunt primii care ar trebui să se implice în cazul respectiv, Deci trebuie făcută o sesizare. Indiferent dacă abuzatorul este membru al familiei sau oricine altcineva.

Bineînțeles, poate fi sesizată și poliția. Deci o sesizare făcută către organele competente. Primul lucru de făcut este gestul responsabil pe care îl avem de făcut, sesizarea responsabililor. Nu este o opțiune. Trebuie să facem acest lucru în momentul în care vedem că un copil este abuzat.”, ne învață psihologul Carmen Oprea.

Ce facem  în cazul abuzului emoțional?

Abuzul emoțional, pentru că este mai dificil de interpretat și de identificat, este și mai greu de sesizat pentru că trebuie aduse dovezi. De cele mai multe ori, o persoană care abuzează, deci abuzatorul, nu primește o critică sau un sfat, este mai rezistent în a primi critici sau sfaturi din partea unor persoane din exterior.

”Deci, continua psihologul Carmen Oprea, a intra într-o conversație cu un abuzator despre gestul său,  despre comportamentul său este un lucru care trebuie făcut cu foarte mare diplomație, pentru că este posibil ca reacția să fie foarte dramatică, inclusiv să devină agresiv. Deci cel mai potrivit mod în care să abordezi acest subiect este etapizat, adică din aproape în aproape, prin tot felul de conversații care nu sunt neapărat despre el.

În cazul minorilor, lucrurile sunt foarte clare și foarte simple din punctul ăsta de vedere. Din fericire, pentru că sunt autorități care pot acționa fără acordul beneficiarului, adică al minorului. Adică poate să fie făcută o anchetă și specialiștii să vadă exact despre ce e vorba. În cazul adulților, lucrurile stau mai complicat,  pentru că un adult trebuie să-și dea consimțământul pentru a intra în orice fel de serviciu și atunci este mai dificil, pentru că de cele mai multe ori, ei refuză să fie ajutați. Nu putem face mare lucru, doar să încurajăm deschiderea către orice persoană care ar putea să fie, fie că vorbim de consilier școlar sau, în cazul adulților, de un psiholog.

Revenind puțin, deci pentru un copil, putem să sesizăm autoritățile, chiar dacă ne înșelăm noi.

Mai bine ne înșelăm decât să treacă neobservată o situație de acest gen.”

Pentru copii, există și  Telefonul Copilului, 116111, unde  pot face aceste sesizări în mod anonim. Nu trebuie să spună cine sunt, unde locuiesc sau ce problemă au, ci pur și simplu expun problema și atunci un consilier îi poate ghida în funcție de problematică către un serviciu specializat sau poate chiar să le dea un sfat pentru un ajutor de primă intenție de urgență.

Există și Tel-Verde al  Agenției Naționale Antidrog – 0800870070 – dacă este vorba de consum de substanțe sau o problemă conexă,

Un copil poate să sune la 112, aplicație  pe care orice copil ar trebui să o aibă în telefon.

Ce facem când observăm un abuz asupra unui copil, aflați din Dialogurile Puterii