Ce mai fac managerii din turismul de la Marea Neagră. Mai nou, banii înainte, ca la bordel
Este plin sezon pe Litoralul românesc, iar managerii ,,trag tare”, să pună bani la teșcherea, pentru lunile în care, spun ei, nu au activitate, dar nici nu se străduie să găsească metode să atragă turiști, în așa-zisele luni neproductive – aprilie, mai, septembrie și octombrie.
Managerii sunt suparați că în lunile de extrasezon stau și ,,trag mâța de coadă”, din lipsă de ocupare în hoteluri.
Normal, dacă n-au reinvestit nimic din câștiguri, și hotelurile au rămas aleași ceaușiste, fără rețea de încălzire în sezonul rece. Nici măcar nu le mai zugrăvesc.
De ce ? Pentru că nu au scăpat de vechea meteahnă, păguboasă, că turismul românesc la mare nu are decât două sezoane – lunile iulie și august.
Clima s-a modificat considerabil în tot sudul Europei, iar lunile aprilie, mai, ca și luna octombrie, considerate moarte, ar putea fi valorificate ca sejururi turistice, prin programe pentru grupuri organizate.
Dacă ar exista mai mulți manageri profesioniști, s-ar îmbunătăți situația.
Au rămas puțini, cum de exemplu este managerul Hotelului Parc din Mamaia, Aurel Butnaru, sau cum este Dumitru Filip, fost director general al SC Neptul Olimp, care după ce a ridicat stațiunea la standarde de profitabilitate și confort, a plecat în Italia, unde a administrat un mare hotel de cinci stele, după care a revenit în România, unde a investit și a transformat spaţiile anexe de pe plaja din dreptul Complexului Panoramic-Amfiteatru-Belvedere într-un modern şi foarte cochet minihotel, cu terasă restaurant-bar, Egreta.
Hotel Bavaria Blue este opusul. Aici, riscul financiar este transferat integral pe turist, cu ,,politici interne”, care lasă fără nici un drept consumatorul. La fel și Hotel Dorna, care cere plata integrală a serviciilor înainte ca de acestea să beneficieze clientul.
Dacă agențiile de turism nu fac decât programe pentru sejururi externe, managerii de hoteluri ar putea să organizeze pe speze proprii programe interne, și ar mai acoperi din ,,găurile financiare”, din mult blamatul extrasezon.
Sunt oportunități destule, pentru a atrage turiști și în aceste luni. Sărbătorile numeroase de peste an aduc minivacanțe pentru tot românul, dar agențiile de turism preferă să promoveze destinațiile externe, Bulgaria, Turcia, Grecia, Spania, etc.
Spre deosebire de turismul românesc, operatorii străini nu acceptă tichete de vacanță, oferite cu multă generozitate bugetarilor de toate Guvernele care se perindă la Palatul Victoria.
Sceptici, la început, managerii de hoteluri acceptau mai greu plata cu tichete de vacanță, în locul banilor, dar după ce au văzut că poporul se bucură să plătescă cu niste hârtii colorat tipărite, au început ,,bătălia”, concurență în stil dâmbovițean, cine să atragă mai mulți turiști, posesori ai tichetelor mult râvnite.
Acum, pe Litoral a apărut un nou curent de ,,business”. Banii înainte, ca la curve.
Să ne explicăm. Există două categorii de manageri. Una care împarte riscul financiar cu turistul, și alta, în care managerul transferă tot riscul financiar pe seama clientului.
Adică, cere un avans la contravaloarea unei nopti de cazare, sub amenițarea că fără plata avansului se pierde rezervarea, iar după plata avansului, vine cu obligarea turistului la plata integrală a costului de cazare. Sumele devin nerambursabile, dacă turistul nu anunță anularea rezervării, cu 14 zile înainte de data de începere a sejurului. Să zicem că asta este politica hotelului, și o accepti.
Dar ce au inventat acești ,,manageri” ajunși peste noapte în turism, încalcă toate legile privind protecția consumatorului.
După ce turistul platește integral serviciile de cazare și masă, înaine să beneficieze de ele, stă stresat totată perioada până la începerea sejurului, și se roagă să fie sănătos, să meargă în vacanță, sau să nu-i anuleze șefii concediul, din lipsă de personal.
Ce prevăd mai nou policile multor hoteluri de pe Litoral, în special în stațunea protipendadei turistice, Mamaia, unde se stabiliesc ,,politici” ale hotelurilor, după bunul plac, că doar suntem SRL, ce naiba, și facem ce vrem.
După ce ai plătit integral un serviciu, cu o luna înaite, deci ai creditat operatorul economic, în cazul în care nu mai poți veni la hotel, ești principalul vinovat.
Categoric nu mai primești banii înapoi. Ți se spune că nu ai nici o soluție, decât să primești un voucher pentru sezolul următor, sau să transferi sejurul unui alt turist, dispus să preia serviciul în aceleași condiții.
Adică, clientul este înșelat fără scrupule, pe principiul dacă îți convine, bine, dacă nu, stai acasă.
Ceea ce este grav, este faptul că aceste constrângeri nu sunt prezentate anterior turitului, în ofertele de prezentare a serviciilor hoteliere.
Metoda este larg răspândită, sperăm fără complicitatea ANPC, care ,,nu se amestecă in politice interne ale agentului economic”.
Considerăm că ar trebui să se amestece ! ANPC trebuie să oblige hotelierii să afișeze la loc vizibil în hoteluri sau pe paginile lor web de prezentare, toate condițiile ce îi sunt cerute turistului, când contractează un serviciu pentru un sejur la mare sau la munte.
Cine nu știe să administreze și riscul financiar, nu are ce căuta în administrarea unei unități de cazare.
De ce se plâng managerii că la mare nu există decât două luni pentru afaceri bune, când publicul a descoperit că sezonul poate începe și în mai, cu atât mai mult în iunie, dar, ce să vezi, plajele sunt neamenajate, hotelurile nerenovate, nepregătite pentru noul sezon.
Președinta Federației Patronatelor din Industria Ospitalității din România, constănțeanca Corina Martin, dă exemple care contrazic văicărelile managerilor de hotel, care nu cred decât în lunile iulie și august, ca fiind cele mai bune pentru turiști.
De exemplu, de 1 iunie, în minivacanța de Ziua Copilului, peste 30.000 de turiști au venit pe litoralul românesc, iar hotelurile au avut un grad de ocupare de peste 60 la sută.
La un calcul simplu, la prețul mediu de ,,extrasezon” de 200 de lei pe cameră dublă, hotelierii au încasat cel puțin 10 milioane de lei, în trei zile, adică 2.000.000 de euro, pentru care nu au depus nici un efeort. Care este marele efort pe care îl face un hotelier ? Schimbă un cearceaf în cameră, o dată pe săptămână.
Turiştii s-au bucurat în această perioadă și de tarife reduse cu cel puţin 60-80% faţă de tarifele de plin sezon, dar şi de facilităţile pentru copii, locuri de joacă, piscine încălzite ori spectacole cu animatori. Deci, dacă vrei, se poate să faci turism și să supraviețuiești financiar, și în extrasezon.
Pentru cazare cu mic dejun pentru un hotel de trei stele, tariful este între 120 şi 170 de lei, pentru hoteluri de patru stele între 170 şi 250 de lei, iar în zona all-inclusive tarifele sunt cuprinse între 370 şi 500 de lei, preţ valabil pe cameră, pentru două persoane.
Corina Martin dă și exemple de activități recreative la îndemâna oricui. „Spectacolele la Delfinariu, vizitele în Parcurile de aventură din sudul Litoralului, plimbarea cu Telegondola Mamaia, croazierele pe mare cu plecare din Portul Tomis, turul deasupra oraşului Constanţa şi a Mării Negre din Roata panoramică şi un dejun sau o cină savuroasă de peşte şi fructe de mare la restaurantele din Marina Tomis a oraşului Constanţa se numără printre cele mai solicitate atracţii”, arată aceasta.
Dar de ce managerii de hotel așteaptă să le spună alții ce să facă ? Astfel de programe ar putea fi organizate și de hotel pentru grupuri, și ar avea audiență.
Dar este mai comod pentru ei să se plângă, că nu le merg afacerile, și în schimb să fure efectiv banii turistului, cu tot felul de tertipuri ieftine.
Se mai miră de ce românii pleacă să facă vacanțele la bulgari, turci sau greci.
Pai, dacă la un hotel de patru stele din Mamaia, un sejur de 7 zile all incluive costă peste 10.000 de lei, adică 2.000 de euro, la bulgari, cu doar 800 – 900 de euro, faci o vacanță de vis.
De exemplu, la Hotel Astoria,de la Nisipurile de Aur, super elegant, de patru stele, all inclusiv, prețul la cazare este de 702 lei pe noapte, adică 982 de euro, pentru un sejur de 7 zile.
Ce oferă în plus un hotel din Mamaia, la 2.000 de euro pe sejur, față de hotelul de la Nisipurile de Aur ?
Nimic ! Sau totuși ceva oferă. Un exemplu de cum nu trebuie făcut turismul, un exemplu de cum este spoliat financiar turistul, un exemplu de cum să dai un tun financiar pe termen scurt, că vine extrasezonul, și facem foamea.