Ce rost are să terminăm autostrada?
Ascultam radioul, zilele trecute, înaintea unui meci al echipei naţionale de fotbal pentru calificări la un campionat european. Şi realizatorul emisiunii spunea că singurii care doresc o calificare suntem noi, microbiştii din faţa televizoarelor şi de pe stadion.
Cei care nu doresc, spunea respectivul, ca echipa naţională să se califice, sunt conducătorii fotbalului. De ce? Simplu: pentru că o calificare presupune, dincolo de eventuale beneficii, riscul de a crea aşteptări mai mari. Adică, bun, te-ai calificat. Şi dacă te duci acolo şi te faci de râs? Că s-a mai întâmplat. Şi, pe urmă, în următorii ani, aşteptările vor fi să te califici din nou, la cupa mondială. Asta înseamnă necazuri. Când oamenii așteaptă ceva de la tine, trebuie măcar să te faci că faci. Păi nu mai bine facem noi, ăştia, din sferele înalte, ceva să nu ne calificăm?
Ce o să fie dacă nu ne calificăm? O să fie de vină în primul rând antrenorul (pe care noi l-am pus, dar asta nu se pune, că n-am antrenat noi). Şi jucătorii o să fie de vină, dar asta e, pe ăştia îi avem, cu ăştia jucăm.
Adică, dacă nu ne calificăm nu pierdem mare lucru, că nu suntem în Germania, să ne dăm demisiile. Posturile nu le pierdem, nici lefile, nici presiune prea mare nu o să avem mai departe, că dacă nu ne-am calificat de o grămadă de ani, nimeni nu se aşteaptă să ne calificăm nici în următorii ani. Şi ce bine o ducem noi mai departe…
Microbiştii, adică poporul, nu, nu o să fie bine, dar s-au obişnuit de mult să nu ne calificăm, adică să nu o ducă mai bine. O să mai zică una-alta, dar o să avem noi grijă să se ia cu de-ale lor, care din două e Steaua şi de ce n-are bani Dinamo, şi de ce Craiova a schimbat un regiment de antrenori în ultimii ani… şi o să uite de echipa naţională. Ceea ce ne şi dorim, nu?
Îmi povestea o colegă despre o călătorie cu maşina spre ieşirea din ţară, spre vest. Eu nu am fost pe acolo de vreo zece ani şi mai bine. Cică e autostradă bună până spre graniţă. Cu o excepţie de vreo cinşpe kilometri, unde circulaţia e deviată pe un drum cu două benzi, cu serpentine şi camioane. Cică vezi în vale autostrada aproape gata, se lucrează la ea. Dar nu e terminată. Şi cică după ce termini cu drumul ăla cu serpentine şi camioane, intri în nişte giratorii care fac tot ce pot să te întoarcă de unde ai venit.
Dacă încerc să aplic schema de la radio cu echipa naţională, iese cam la fel. Ce rost are să terminăm autostrada? Păi creăm aşteptări mai mari. Adică, bun, aţi terminat-o pe asta, hai porniţi-le şi pe celelalte. Altă bătaie de cap, acte de proprietate, studii de fezabilitate, licitaţii şi tot aşa. Alea erau bune acum mulți ani, când mai erau bani. Acum, nu mai bine ne facem că mai avem de lucru la asta? Păi, uite de ce nu ne apucăm de altele, că mai avem de lucru la asta. Altfel, o să vreţi autostradă Ploieşti-Braşov, mai ştii? Ia, lăsaţi-ne să stăm liniştiţi.
Şi schema se poate aplica (şi se aplică) la toate nivelurile.
Îngropăm o conductă sau un cablu? Turnăm şi asfalt nou după aia, doar deasupra conductei, să fie totul frumos peticit. Peste două zile descoperim că trebuie să mai îngropăm alt cablu lângă conducta aia, sau că nu am dus conducta unde trebuie şi începem să tăiem asfaltul proaspăt turnat. Doar nu o să facem de la început cum trebuie. Altfel, o să creăm aşteptări şi o să tot săpăm şanţuri în alte locuri.
Cerem nişte hârtii pentru înscrierea la un concurs? (asta o ştiu de la altă colegă). Da, astea cu care ai venit erau bune anul trecut. Și anul trecut trebuia dosar cu șină. Anul ăsta nu sunt bune. Și trebuie dosar plic. Copie după diplomă conform cu originalul era bună anul trecut. Acum trebuie copie legalizată la notar. De ce? Păi, dacă vii cu toate hârtiile cum trebuie de la început, eu ce mai fac după ce le primesc? Aşa, te duci mata să îţi legalizezi diploma la notar cu cheltuielile de rigoare şi mă găseşti tot aici, la ghişeu. Nu se poate să nu găsesc altă hibă în hârtiile tale şi data viitoare. Că, dacă nu ai hibe, nu mai vii şi eu stau degeaba, pare că nu fac nimic. Şi pe urmă parcă văd că o să vrei un site unde să te înscrii singur, fără mine. Şi atunci eu ce mai fac?