Ce s-a întâmplat cu cariera ”gladiatorului” Russell Crowe? Ce a mers prost

În urmă cu câțiva ani, Russell Crowe părea să aibă totul. Actorul australian-neozeelandez, în vârstă de 60 de ani, s-a înscris pentru un rol în Kraven the Hunter, un spin-off de mare succes al francizei Spider-Man.

Era un proiect promițător, în care Crowe urma să joace rolul tatălui unui personaj, Kraven, care este considerat de mulți viitorul James Bond (Aaron Taylor-Johnson). Cu toate acestea, când criticii s-au aplecat asupra filmului, nu doar că au vânat Kraven the Hunter, dar au sfâșiat și interpretarea lui Crowe, făcându-l ținta unor critici acide, scrie  The Independent.

Clarisse Loughrey de la The Independent a descris încercările actorului de a adopta un accent rusesc drept un nivel de „Boris și Natasha din Rocky și Bullwinkle”, iar David Ehrlich de la IndieWire a observat că, în rolul său, Crowe părea să „vorbească despre slăbiciune, frică și distrugerea inamicilor cu suficient borș în voce pentru a-l face pe Ivan Drago să pară o reprezentare respectabilă a sovieticilor”. Un început promițător pentru Crowe s-a transformat astfel într-un eșec vocal și de imagine.

Acesta nu este, însă, un caz izolat pentru actorul care cândva electriza marile ecrane. În anii ’90, când Crowe a spart bariera Hollywood-ului cu roluri memorabile, cum ar fi un polițist dur în LA Confidential sau un denunțător răvășit în The Insider al lui Michael Mann, a devenit unul dintre cei mai mari actori ai generației sale. Versatilitatea sa și carisma brută i-au adus recunoaștere rapidă. Cu Gladiator din 2000, Crowe s-a impus ca un star de necontestat, câștigând Oscarul și devenind un simbol al cinematografiei de la Hollywood. Urmările acestui succes au fost roluri strălucitoare în filme ca A Beautiful Mind și Master and Commander: The Far Side of the World, continuând cu remake-ul excepțional al vestitei pelicule 3:10 to Yuma în 2007.

13:06, 14.12.2024 • ACTUALITATE

A murit Mircea Diaconu, un titan al teatrului și filmului românesc

După acea perioadă, însă, cariera lui Crowe a intrat pe un făgaș mai puțin favorabil. În 2024, actorul australian a avut deja patru filme lansate, dintre care Kraven the Hunter a fost doar unul dintre ele. Alte producții, precum The Exorcism, un horror spiritualist cu recenzii slabe, și thriller-ul de mic buget Sleeping Dogs, au fost tot atât de maltratat de critici. Se pare că un control al calității a dispărut complet din cariera sa, iar Crowe pare să fi pătruns în propriul Land of Bad, un loc în care filmele slabe se adună la fel ca într-o galerie de erori cinematografice. Un punct de cotitură a fost, poate, Poker Face din 2022, un thriller regizat chiar de Crowe, care a fost considerat o dezamăgire completă.

Chiar și participarea sa în filmele de mare buget a fost marcată de alegeri discutabile. De exemplu, în Thor: Love and Thunder (2022), Crowe a jucat un Zeus apatic, capturat pe green screen, iar în The Mummy (2017), a avut un rol ce părea să se învârtă în jurul unei interpretări de Jekyll și Hyde ce nu a reușit să capteze nici măcar un strop de magie.

Ce se află în spatele acestei schimbări de direcție?

Privindu-l pe Crowe pe ecran, mulți observă că actorul pare să fie pur și simplu nepăsător față de rolurile sale. Nu este un caz unic în industria filmului. Chiar și mari actori, precum Robert De Niro sau Al Pacino, au ajuns să joace în filme de calitate îndoielnică, preferând să accepte proiecte pentru un cec consistent. De asemenea, vârsta și schimbările în industria cinematografică sunt factori care au influențat alegerea lui Crowe de a participa la producții mai puțin remarcabile. Nu mai este tânărul lider de box-office, iar rolurile consistente și de calitate pentru actori de profilul său sunt din ce în ce mai rare.

Totuși, Crowe nu se limitează doar la cariera sa de actor. În 2024, el a demonstrat că are alte preocupări, lansând un album muzical și începând o turneu internațional, iar în cadrul celebrului festival Glastonbury, el a făcut senzație. Pe scenă, Crowe își arată umorul tăios și abilitatea de a livra replici sarcastice și incisive, ceea ce poate compensa unele dintre carențele sale vocale – un lucru bun, având în vedere că talentul său muzical nu este tocmai cunoscut.

Astfel, cariera lui Russell Crowe pare să fi trecut de la o perioadă de apogeu cinematografic la una de inconstanță, cu proiecte mai degrabă forgetabile decât memorabile. Întrebarea rămâne: va reuși să își regăsească drumul înapoi spre succesul cinematografic de odinioară, sau va continua să se aventureze pe drumuri mai puțin inspirate, acoperindu-și nevoia de diversitate artistică în alte domenii? Timpul ne va răspunde.