Ce se face în Ajun de Sfântul Andrei. Noaptea aceasta ies strigoii

Potrivit credinţei populare, în noaptea dinainte de marea sărbătoare a Sfântului Andrei (30 noiembrie) ies strigoii. Astfel, pentru a se proteja gospodăriile de lupi şi strigoi, în anumite zone ale ţării se respectă anumite tradiții. Ce se face în Ajun de Sfântul Andrei?

Se ung cu usturoi ţăruşii de la porţi, ferestrele, pragul uşilor, chiar şi fântânile. Poate tocmai de aceea în ultimii ani, ca un fel de „modernizare” a tradițiilor și superstițiilor, sărbătoarea Sfântului Andrei a început să fie numită de mass-media „un fel de Halloween românesc”.

Să revenim însă „la bază”, povestind un pic despre unele dintre ritualurile sărbătorii, acolo unde s-au mai păstrat. În special la sate se practică diverse ritualuri pentru protecţia de rele, pentru bunăstare şi dragoste.

Ce se face în Ajun de Sfântul Andrei. „Ziua lupului” sau „Noaptea strigoilor”

În legendele populare din Moldova, Basarabia şi Transilvania, Apostolul Andrei apare ca un bătrân cu o aureolă luminoasă, căruia fiarele sălbatice i se supun. Pentru a se proteja gospodăria de lupi şi strigoi, în anumite zone ale ţării se ung cu usturoi ţăruşii de la porţi, ferestrele, pragul uşilor, chiar şi fântânile.

Din bătrâni, ziua mai este numită şi „Sântandrei”, „Ziua lupului” sau „Noaptea strigoilor”. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup… Se crede că de Sântandrei, lupul devine mai sprinten şi îşi poate îndoi gâtul ţeapăn – de aici şi credinţa că „îşi vede lupul coada”.

Ferestre și uși mânjite cu usturoi de Sfântul Andrei

Odinioară, în Moldova, noaptea Sfântului Andrei se numea Păzitul Usturoiului şi se celebra ca un Revelion (de aici şi ipoteza că în noaptea de 29 noiembrie dacii serbau trecerea în Noul An). Tinerii se adunau în cea mai mare casă din sat, ale cărei ferestre şi uşi erau mânjite cu usturoi încă de cu zi.

De cum se făcea seară începeau petrecerea, mâncau şi beau, iar dimineaţa ieşeau în curte unde, împreună cu lăutarii jucau covata cu usturoi ce era păzită peste noapte de o bătrână din sat. După terminarea petrecerii, usturoiul din covată era împărţit între ei şi pus la icoane pentru a fi feriţi peste an de boli şi farmece.

În noaptea de Sfântul Andrei, potrivit tradiției, hotarul dintre cele văzute şi nevăzute dispare, motiv pentru care este considerat momentul propice pentru unele practici de prospectare a viitorului. De altfel, se spune că în noaptea de 29-30 noiembrie lucrurile malefice și cele benefice se îmbină.

Noaptea aceasta ies strigoii și fură vaci

Conform vechilor superstiții, în această noapte umblă strigoii să fure mana vacilor, mințile oamenilor și rodul livezilor. Strigoii, spirite ale celor decedați care nu au mai ajuns pe tărâmul de dincolo, devin periculoși, distrugători și aduc nefericire, boli și calamități.

Se spune că usturoiul ne protejează de strigoi, astfel că, în multe locuințe, gospodinele atârnă usturoi zdrobit la geamuri, la uși, la porți, dar și în cotețele animalelor.

Acest usturoi zdrobit va fi păstrat de-a lungul anului și va fi folosit ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice, precum şi ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă, a ursitului.

Usturiul folosit pentru protejarea locuinței, se duce ulterior la biserică pentru a fi sfințit și se păstrează apoi la icoana Sf Andrei.

Ce mai protejează de strigoi

De asemenea, ca mijloace de protecție față de strigoi, românii mai folosesc și firimituri de pâine împrăștiate în curte, pentru ca duhurile să nu intre în casa după mâncare, și candele aprinse lângă icoane.

Totodată, animalelor din gospodărie li se pune busuioc sfințit în hrană și agheasmă în apă.

Un alt obicei pe care îl au românii în noaptea Sfântului Andrei este de a aduce în locuință crenguțe de vișin, pe care le pun în apă, iar dacă aceste crengi înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat.