Ce se mai fură la greu în România – hoția pe bani publici

În România, jaful din bani publici nu doar că nu s-a oprit, dar a căpătat noi forme de eleganță. În ciuda zecilor de cazuri documentate, anchetate, uneori chiar condamnate, hoția continuă nestingherită – rafinată, învățată, reciclabilă.

Pentru că nimeni nu se aruncă în gol fără plasă: corupția românească e ”prevăzută” cu… coarde elastice, tribunale răbdătoare și o magie ticăită numită prescripție. Iar în spatele fiecărui tun bine executat, rareori lipsește senzația că există o umbrelă – fie ea politică, administrativă sau judiciară.

Asta nu e doar nesimțire cu diplomă. E sistem.

Corupția și deturnarea banilor publici…

… rămân probleme sistemice în România, afectând numeroase domenii – de la educație și sănătate până la infrastructură, IT sau administrație.

Mai jos prezentăm cele mai recente cazuri (până la 21 aprilie 2025) de corupție, delapidare și sifonare sistematică a fondurilor publice, atât cazuri dovedite cu anchete/condamnări, cât și suspiciuni bine documentate apărute în presă sau semnalate de ONG-uri. Cazurile sunt organizate pe domenii, cu detalii despre actorii implicați, sumele în joc, modul de operare, stadiul anchetelor și consecințele până în prezent.

Educație

Frauda la examenul de bacalaureat (Mureș, 2023):

Sabin Pășcan, fostul șef al Inspectoratului Școlar Județean Mureș, a coordonat în 2023 o rețea de profesori care furnizau rezolvările subiectelor de bacalaureat unor candidați contra mită de mii de euro.

Este considerată cea mai amplă schemă de fraudare a bacalaureatului documentată – profesorii rezolvau subiectele în timpul examenului (8:00-9:00) și transmiteau soluțiile pe foi ascunse.

Pășcan a fost prins și trimis în judecată de DNA pentru luare de mită și instigare la abuz în serviciu.

Câțiva elevi și profesori implicați și-au recunoscut vinovăția și dosarele lor au fost soluționate rapid, însă cazul principal e în curs – un exemplu grav de corupție în educație care, deși nu implică bani publici deturnați, compromite integritatea sistemului educațional.

Deturnare de fonduri europene în școli (Brăila, 2021-2022):

Trei profesoare de la Școala Gimnazială „Petre Carp” din comuna Tufești (jud. Brăila) au fost trimise în judecată în 2025 pentru fraude într-un proiect finanțat din fonduri europene de tip „A doua șansă”. Ele sunt acuzate că au falsificat documente (rapoarte de activitate, liste de prezență) și au raportat în fals prezența a 20 de adulți la cursuri de reintegrare școlară, deși aceștia nu îndeplineau condițiile de participare.

Scopul falsurilor a fost obținerea pe nedrept a subvențiilor și premiilor aferente prezenței; în total, cele trei ar fi însușit ilegal 47.486 lei din fonduri UE și naționale.

Banii proveneau din Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), iar mecanismul de fraudă implica trimiterea documentelor falsificate la Inspectoratul Școlar, de unde au fost înaintate autorității de management fără ca managerul de proiect să știe că datele erau false.

Cazul evidențiază sifonarea la scară mică a fondurilor europene în educație, prin decontarea unor activități neefectuate.

Achiziții publice în învățământ:

Deși mai puțin mediatizate recent, există suspiciuni privind licitatii trucate pentru manuale și dotări IT în școli sau universități, precum și angajări preferențiale. Un exemplu investigat anterior este ”Diplome de licență fără studii” la unele universități particulare, însă în 2024-2025 atenția s-a concentrat mai mult pe fraudele de examene și proiecte educative. Ministerul Educației a trimis Corpul de Control în diverse cazuri (ex. scandalul de la Colegiul Goethe, București – unde nu era vorba de bani publici, ci de abuz de putere și meditații neautorizate), semn că vigilența s-a mărit chiar și la nivel preventiv.

Totuși, corupția măruntă din educație (meditații cu elevii de la clasă, note pe bani, examene aranjate) erodează bugetul public indirect – prin subminarea calității și eficienței cheltuirii banilor în educație.

Sănătate

Furtul din spitale și mita din sănătate au generat scandaluri majore, unele soldate cu condamnări, altele tergiversate de ani de zile:

Delapidarea Spitalului Malaxa (București):

Florin Secureanu, fost manager al Spitalului public Malaxa, a fost acuzat că a furat peste 9 milioane lei din fondurile spitalului pe care îl conducea. Schema sa (documentată inițial de o investigație jurnalistică în 2016) implica firme-fantomă și facturi fictive prin care Secureanu scotea zilnic bani din casieria spitalului pentru cheltuieli inventate de protocol.

A fost arestat în 2016 și trimis în judecată în 2017 pentru delapidare și luare de mită.

Cazul, însă, trenează incredibil de mult în justiție: aproape 100 de termene de judecată s-au scurs, iar pronunțarea sentinței pe fond a fost amânată succesiv de cel puțin șase ori până în mai 2024. La 13 mai 2024, Tribunalul București a amânat din nou verdictul, prelungind un proces început pe vremea administrației Obama.

Între timp, Secureanu a mai primit o condamnare într-un alt dosar (3 ani și 10 luni cu executare, definitiv în 2023), fiind deja încarcerat, dar pentru delapidarea Malaxa încă nu există o hotărâre finală.

Acest caz simbolizează atât magnitudinea furtului din sănătate, cât și lentoarea justiției: managerul și complicii (contabilul, șeful administrativ etc.) au recunoscut parțial și au returnat sume (unii inculpați au achitat prejudicii de ~100.000 lei pentru a primi pedepse mai ușoare), însă creierul operațiunii (Secureanu) încă așteaptă verdictul după aproape 8 ani de la arestare.

Mita în spitale – cazuri de foști manageri și oficiali:

Ex-ministrul Sănătății Sorina Pintea (fost manager de spital județean la Baia Mare) a fost prinsă în flagrant de DNA în februarie 2020, ieșind din birou cu o pungă ce conținea 120.000 lei mită – reprezentând a doua tranșă (7%) dintr-un contract de achiziții publice pentru spital. Ea mai primise anterior 10.000 de euro de la reprezentantul firmei furnizoare, conform procurorilor.

În aprilie 2024, Tribunalul Cluj a condamnat-o în primă instanță la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare pentru luare de mită. Ca urmare, Pintea a fost suspendată din PSD și își așteaptă sentința definitivă.

Cazul ei exemplifică modul de ”taxare” a contractelor din sănătate – un comision mascat (7% din valoarea contractului) pretins de manager pentru atribuirea lucrărilor/furnizărilor.

Un alt exemplu este Adrian Ionel, fost director al Companiei Naționale Unifarm (distribuitorul de medicamente al statului): acuzat că a cerut mită 760.000 de euro în 2020 pentru un contract de achiziție măști în pandemie, Ionel a fost inițial condamnat la 6 ani și 8 luni, dar în iunie 2023 Curtea de Apel l-a achitat pentru luare de mită și abuz (menținând doar o condamnare cu suspendare de 1 an pentru fals intelectual).

Practic, fostul șef Unifarm a scăpat de închisoare, stârnind controverse legate de probatoriul din dosar și de dificultatea de a pedepsi corupția la nivel înalt. Un alt nume sonor este dr. Mihai Lucan, reputat chirurg urolog, acuzat că și-a folosit clinica privată pentru a sifona bani și aparatură de la Institutul de Transplant Cluj – dosarul său (intrat pe rol în 2018) era încă nefinalizat în 2025, ilustrând din nou lentoarea judiciară.

Achiziții supraevaluate și abuz în funcție – cazuri recente:

Profesorul și chirurgul Irinel Popescu (pionier al transplantului hepatic în România) a fost trimis în judecată de DNA în două dosare majore. Într-unul este acuzat că, pe când conducea o secție la Institutul Fundeni și avea influență în sistem, a încheiat contracte IT supraevaluate cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cauzând un prejudiciu de peste 8 milioane de euro bugetului public.

În paralel, DNA susține că Popescu a încercat să mituiască cu 100.000 euro doi angajați ai DNA pentru a-i „rezolva” dosarul (să scape de sechestru și eventual de trimiterea în judecată).

Aceste fapte (petrecute în 2017-2018) au dus la un nou dosar pentru dare de mită, trimis în judecată în 2021. Deși se confruntă cu acuzații grave, Irinel Popescu a fost ales membru titular al Academiei Române în septembrie 2024, ceea ce a provocat indignare publică. Statul român a anunțat că va urmări recuperarea prejudiciului de 8 milioane euro dacă Popescu va fi găsit vinovat.

Situația evidențiază atât dimensiunea corupției în achizițiile medicale (IT și echipamente), cât și disonanța etică – o persoană inculpată pentru corupție ajunge să fie onorată academic înainte de verdictul final.

Mita pentru servicii medicale:

La nivel local, numeroși medici și directori de spital sunt prinși luând mită pentru a prioritiza pacienți sau a facilita angajări. De pildă, la Spitalul Municipal Rădăuți (jud. Suceava), în octombrie 2024 DNA a descins cu 108 percheziții într-un dosar ce viza chirurgi care luau șpagă pentru operații sau pentru angajări în spital. Tot atunci a fost vizat și un polițist din zonă care lua mită ca să “ierte” șoferi prinși băuți.

Astfel de cazuri de corupție endemică (plicul dat medicului, favoruri contra bani) nu implică direct furtul din buget, dar reflectă un sistem paralel de plăți informale care subminează investițiile publice în sănătate. În plus, când posturile din spitale se cumpără, rezultatul este incompetență și servicii medicale slabe, irosind practic banii publici investiți în salarii și dotări.

Infrastructură și transporturi

Cazul Tel Drum (fraudă cu fonduri pentru… drumuri):

Tel Drum SA, firma de construcții din Teleorman asociată cu baronul Liviu Dragnea, este de ani de zile simbolul “căpușării” bugetelor de infrastructură. După un lung proces, în 2024 Curtea de Apel București a dat sentința în dosarul de fraudare a fondurilor europene pentru drumuri: directorii Tel Drum, Petre Pitiș și Mircea Vișan, au fost condamnați (definitiv) la 3 ani, respectiv 2 ani de închisoare cu suspendare. Ei au scăpat fără executarea pedepselor, însă au fost obligați (împreună cu firma) să achite prejudiciul de 4,85 milioane lei (aprox. 1 milion euro) către stat. Dosarul a documentat cum Tel Drum – considerată “firma de casă” a Consiliului Județean Teleorman – a beneficiat de contracte trucate și a deturnat bani europeni destinați modernizării de drumuri.

Într-un dosar separat, fostul lider PSD Liviu Dragnea însuși a fost trimis în judecată (încă din 2020) pentru constituire de grup infracțional organizat și complicitate la fraudarea fondurilor UE prin Tel Drum. Procesul lui Dragnea este însă blocat de chichițe procedurale: pe 9 iulie 2024, Tribunalul București a suspendat judecata și a sesizat Curtea Supremă privind legalitatea unor interceptări din dosar.

Practic, cauza trenează pe aspecte tehnice (mandate SRI etc.), iar riscul de prescriere planează. Cazul Tel Drum ilustrează schema clasică: fonduri de infrastructură sifonate prin firme prietene, urmată de ani de procese în care unii scapă ieftin. Totuși, obligarea la plata prejudiciului în cazul directorilor Tel Drum este un semnal că statul încearcă recuperarea banilor furați.

“Mafia licitațiilor” la primării (Botoșani – Suceava, 2023-2025):

În aprilie 2025, DNA Suceava a deschis un dosar amplu privind corupția în lucrări de infrastructură locală, vizând cinci primării rurale (comunele Mihai Eminescu, Păltiniș, Drăgușeni, Ungureni etc.) și firma de construcții Cornell’s Floor SRL. Această societate (înființată 2008, deținută de Elena Țiprigan) a reușit performanța ca, începând din 2023, să câștige peste 270 de licitații publice și zeci de achiziții directe în zona Moldovei, practic aproape toate contractele de infrastructură din localitățile investigate.

Există suspiciuni că licitațiile au fost aranjate sau criteriile “cu dedicație” astfel încât Cornell’s Floor să fie unic câștigător. Firma a raportat în 2023 o cifră de afaceri de ~100 milioane euro și profit ~3 milioane, ceea ce arată volumul imens de bani publici derulat. DNA a efectuat 39 de percheziții (inclusiv la sediile primăriilor și la domiciliile unor funcționari) pe 7 aprilie 2025, ridicând documente.

Deocamdată ancheta este in rem (vizează fapte, nu persoane inculpate încă), dar presa a relatat că edili, funcționari și oameni de afaceri formau o rețea prin care lucrările de asfaltare, reparații de drumuri și construcții locale erau atribuite mereu aceleiași firme contra beneficii ilicite.

Acest posibil monopol ilegal arată modul în care fondurile de dezvoltare locală (inclusiv cele din programele naționale PNDL/Anghel Saligny) pot fi sifonate sistematic: competiție mimată, prețuri umflate, calitate îndoielnică a lucrărilor și probabil “comisioane” pentru decidenți. Urmărirea penală va trebui să demonstreze dacă și cine a luat mită în schimbul atribuirii celor peste 400 de contracte câștigate de firmă din 2018 încoace.

Alte cazuri în infrastructură:

Autoritățile investighează și corupția din transporturi feroviare – de exemplu, un scandal recent la CFR Călători unde 35 de angajați (controlori și șefi intermediari) au fost reținuți pentru că vindeau ilegal locuri în tren, ocolind sistemul de bilete, prejudiciind compania de stat și împărțind mita. Deși acest caz (martie 2025) privește mai mult fapte de abuz și fraudă informatică decât deturnare de fonduri publice, el reflectă cultura corupției și pierderile suferite de companiile de stat din cauza angajaților corupți.

În zona de infrastructură mare (autostrăzi, căi ferate), întârzierea proiectelor este uneori pusă și pe seama corupției: licitații contestate strategic, subcontractări oneroase, firme cu legături politice care lasă lucrări neterminate (ex. lotul Chețani-Câmpia Turzii abandonat de un constructor legat de un politician local – cazul e investigat de procurori pentru posibilă fraudă).

Costul public al acestor practici se vede în autostrăzi începute și nefinalizate, bani europeni pierduți și nevoia de a plăti din nou pentru lucrări.

IT și digitalizare

“Cloud-ul guvernamental” – contract suspect de 21 milioane €:

Un exemplu recent de potențială deturnare în domeniul digital îl reprezintă atribuirea contractelor pentru Cloud-ul guvernamental. Proiectul strategic de digitalizare (finanțat prin PNRR cu peste 561 milioane € fonduri UE) a stârnit controverse când o licitație organizată de STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale) pentru echipamente de bază a avut un singur ofertant.

În septembrie 2023, STS a atribuit direct consorțiului de firme Universal Card Systems & Ingenio Software un contract de 103,09 milioane lei (circa 21 milioane €) pentru echipamente de rețea optică DWDM. Faptul că a existat o singură ofertă ridică suspiciuni de licitație “cu dedicație”, mai ales că firmele câștigătoare erau relativ mici (UCS avea ~18 mil. lei cifră de afaceri în 2022).

Jurnaliștii DeFapt.ro au investigat și au sugerat că afaceristul Victor Văcaru, care controlează aceste firme, ar fi beneficiat de relații preferențiale în obținerea contractului.

Deși nu există (încă) o anchetă oficială, cazul reflectă un tipar în achizițiile IT: costuri care explodează față de estimările inițiale (cloud-ul era evaluat la 45 mil. € în 2017, a ajuns la >500 mil. € în 2021) și contracte mari câștigate de firme cu conexiuni.

Guvernul a promis transparență sporită la următoarele etape și, în aprilie 2024, CNAIR (compania de drumuri) a anulat o licitație IT de 500 mil. lei la presiunea publică, dar rămâne de văzut dacă digitalizarea masivă cu fonduri PNRR va fi ferită de corupție sau va repeta “modelul Microsoft” (cazul vechi al licențelor IT cumpărate pe mită).

Fraudă cu fonduri IT și legături politice (EPPO, 2023):

Parchetul European (EPPO) a dezvăluit un caz răsunător implicând o firmă IT conectată politic. Business Service Consult International SRL, o firmă din Ploiești legată neoficial de omul de afaceri Sebastian Ghiță (patronul România TV), este acuzată că a orchestrat o schemă complexă de fraudă cu fonduri europene și de la bugetul de stat, în valoare de ~48 milioane lei (9,5 mil. €). Metoda: au fost simulate servicii IT fictive, înregistrând cheltuieli false acoperite cu documente contrafăcute, iar banii obținuți ilegal au fost transferați în conturi din străinătate.

EPPO a identificat 6 firme și 6 persoane implicate într-o rețea – printre care Business Service Consult și alte SRL-uri tehnice (Cymbiot Solutions, RS Next Tech, ARS Industrial etc). Pentru a securiza recuperarea prejudiciului, procurorii europeni au instituit sechestru pe mai multe bunuri, inclusiv pe clădirea din Ploiești unde își are sediul televiziunea România TV (imobil deținut de firma Business Service Consult).

Această clădire a fost sechestrată „cameră cu cameră” încă de la finalul lui 2023, deoarece aici funcționa anterior și Ridzone Computers (fosta deținătoare a licenței România TV). Cazul, aflat în curs de judecată, arată că fondurile pentru digitalizare pot fi ținta unor grupări transpartinice: profitând de programe europene și complicitatea unor funcționari, astfel de firme încasează bani pentru proiecte inexistente.

Dacă vor fi găsiți vinovați, inculpații riscă până la 10 ani închisoare, iar companiile pot fi forțate să returneze banii și să suporte amenzi uriașe. Acesta este genul de corupție “high-tech” care sifonează fonduri ce ar fi trebuit să modernizeze administrația publică.

Alte probleme în IT public:

România a avut în trecut scandaluri mari (dosarul Microsoft – licențe software vândute statului cu șpagă miniștrilor, finalizat cu condamnări în 2016-2018). În prezent, organismele de control încearcă să prevină repetarea acestor situații: Consiliul Concurenței a investigat posibile aranjamente între mari companii IT la licitațiile publice (13 firme de software au fost verificate pentru practici de tip cartel în 2023).

De asemenea, în martie 2025, HotNews relata că o licitație STS de ~0,5 miliarde lei pentru cloud a fost contestată și s-a dispus reevaluarea ofertelor, semn că există totuși mecanisme de corectare.

Cu sute de milioane de euro în joc prin PNRR, digitalizarea administrației este un domeniu cu risc crescut de corupție, dar și cu atenție sporită din partea autorităților anticorupție și a presei.

Fonduri europene și achiziții publice

• Record negativ la nivel UE:România se află în topul țărilor europene la fraude și nereguli cu fonduri UE. Potrivit raportului EPPO pe 2024, România avea 251 de cazuri active investigate de Parchetul European, cu un prejudiciu estimat de 2,3 miliarde € (a treia ca valoare în UE, după Italia și Germania). Dintre aceste cazuri, doar 12 priveau fraude de TVA, restul fiind deturnări de fonduri europene și corupție legată de proiecte finanțate de UE. Cele mai frecvente au vizat programele de dezvoltare regională și urbană (136 cazuri), agricultură și dezvoltare rurală (67 cazuri) și fondurile de ocupare și incluziune socială (58 cazuri). În 2024, EPPO România a obținut primele rezultate: 45,17 mil. € bunuri înghețate și 11 mil. € confiscate, plus 7 condamnări definitive (11 persoane găsite vinovate) în instanțe.

  Cu alte cuvinte, asistăm la o intensificare a luptei anticorupție pe fonduri UE, dar și la o confirmare a proporțiilor uriașe ale fraudelor – de ordinul miliardelor (cumulat) de euro.

• Cazul Cătălin Hideg – primul dosar EPPO din România:

  Omul de afaceri Cătălin Hideg, patronul companiei medicale Sanimed, a fost protagonistul primului proces finalizat de EPPO în țara noastră. Hideg a fost acuzat că a folosit documente false și scheme de spălare de bani pentru a frauda fonduri europene de ~3 milioane € destinate unui proiect (presupus legat de echipamente medicale).

  În februarie 2024, Tribunalul București l-a condamnat în primă instanță la 4 ani de închisoare cu executare pentru aceste fapte. Ulterior, însă, Curtea de Apel Cluj a anulat sentința în aprilie 2025 și a dispus rejudecarea de la zero a dosarului, invocând vicii de procedură.

  Cazul Hideg are și ramificații explozive: el este denunțător-cheie într-un dosar DNA care vizează foști șefi ai SRI (gen. Florian Coldea) și un fost deputat, acuzați că ar fi încercat (contra cost) să-l scape pe Hideg de problemele penale.

  Practic, Hideg a scos la iveală un posibil grup de influență “la vârf” ce promitea mușamalizarea dosarelor. Situația lui – un inculpat pentru fraudă cu fonduri UE care devine martor împotriva altor suspecți de corupție – arată complexitatea luptei anticorupție: se intersectează competențele EPPO și DNA, iar procesele pot fi îndelungate.

  Totuși, faptul că EPPO a obținut inițial o condamnare indică seriozitatea probelor; rămâne de văzut dacă la rejudecare verdictul va fi menținut.

• Achiziții publice trucate:

  Un număr impresionant de cazuri de corupție pornesc de la licitatii aranjate. Fie că vorbim de drumuri, spitale, IT sau energie, metoda e similară: se specifică criterii care favorizează o anumită firmă, se constituie monopol local (cum a fost la primăriile din Botoșani/Suceava) sau se mituiesc membri ai comisiilor.

  Curtea de Conturi a semnalat frecvent nereguli – de pildă, achiziții de echipamente medicale la prețuri mult peste piață, lucrări publice plătite integral dar neexecutate corespunzător, depășiri fictive de costuri la proiecte pe bani europeni.

  Chiar și când corupția nu este imediat vizibilă, un indiciu clar e proporția licitațiilor cu un singur ofertant: România a încercat să reducă acest procent (ca jalon în PNRR), însă el rămâne ridicat comparativ cu media UE, sugerând înțelegeri de culise. Spre exemplu, în 2023 aproape 17% din procedurile de achiziție din SEAP au avut un singur participant, în pofida obligației de transparență – semn că ori criteriile au fost restrictive, ori firmele concurente s-au înțeles între ele să nu participe.

• Corupție în energie și mediu:

  Și sectorul energetic a cunoscut scandaluri de corupție. Un fost șef din Autoritatea de Reglementare (ANRE) a fost cercetat pentru că ar fi favorizat anumite firme contra foloase, iar în 2022 doi directori Transelectrica au fost trimiși în judecată pentru cumpărare de influență privind racordări la rețeaua electrică (dosar în curs).

  La Complexul Energetic Oltenia (producător de energie pe cărbune) presa a dezvăluit contracte păguboase cu firme apropiate politicienilor, însă nu au fost încă trimise în instanță dosare majore.

  În zona de mediu, corupția se manifestă prin protecția acordată de autorități mafiei lemnului și a deșeurilor. De exemplu, anchete jurnalistice au arătat cum șefi de ocoale silvice și politicieni locali acoperă tăieri ilegale de păduri contra mită, sau cum companii de salubritate depun gunoaie ilegal cu complicitatea unor funcționari din agențiile de mediu.

  Un caz notoriu de abuz de resurse naturale este Insula Belina: transferată ilegal în 2013 din proprietatea statului către CJ Teleorman și apoi închiriată Tel Drum (pentru uzul liderilor locali), această tranzacție a fost considerată inițial un exemplu de abuz în serviciu.

  Totuși, în februarie 2023 Curtea de Apel București a decis achitarea tuturor inculpaților (Sevil Shhaideh – fost ministru, și alții), apreciind în mod surprinzător că “fapta nu există” juridic. Deși terenul public fusese înstrăinat fraudulos (potrivit DNA), modificările legislative și jurisprudența au făcut imposibilă condamnarea.

  Această soluție definitivă în dosarul Belina – achitări pe linie – evidențiază dificultățile de tragere la răspundere în cazuri de corupție la nivel înalt privind patrimoniul public (faimoasa hotărâre de guvern prin care un braț al Dunării a ajuns la Tel Drum a rămas nepedepsită).

  Mesajul este îngrijorător:

  Dacă nu se consolidează legislația și nu se scurtează duratele proceselor, cazurile de mare corupție riscă să eșueze în instanță, lăsând impresia de impunitate.

Concluzii

Radiografia de mai sus arată că, în 2024-2025, „furtul din banul public” persistă la toate nivelurile – de la profesorul care falsifică documente pentru câteva zeci de mii de lei, până la rețele ce sustrag milioane de euro din fonduri europene sau bugete naționale.

Domeniile vulnerabile sunt cele tradiționale:

educația (fonduri pentru proiecte școlare, examene corecte),

sănătatea (achiziții în spitale, angajări și contracte pe șpagă),

infrastructura (constracte de drumuri și lucrări publice aranjate),

IT/digital (contracte supralicitate, firme-căpușă pentru digitalizare),

energia/mediul (resurse publice exploatate abuziv, cu acoperire politică) și, în general,

administrația locală (unde baroni locali sau primari controlează bugete fără transparență).

Partea pozitivă este că…

… instituțiile de anchetă și justiție (DNA, EPPO, poliția) au intensificat acțiunile: vedem percheziții masive (ex. Suceava, Botoșani), sechestru pe averile ilicite (ex. cazul RTV/Ploiești, 15 mil. lei) și chiar condamnări în instanțe (Sorina Pintea – 3,5 ani, directorii Tel Drum – obligați să plătească prejudiciul etc.). Totuși, există și contraperformanțe: dosare tergiversate până la prescriere sau achitări din motive procedurale (Belina – achitare definitivă, Unifarm – achitare în apel).

Aceste situații subminează încrederea publicului și arată necesitatea de a întări legislația (definiția abuzului în serviciu, regimul prescripțiilor) și de a specializa mai bine instanțele pentru cazurile complexe financiar.

România la începutul lui 2025 se confruntă încă cu un nivel ridicat de corupție în gestionarea banului public…

… dar și cu o mobilizare crescândă pentru combaterea fenomenului. Radiografia furturilor publice actuale arată „dualitatea” sistemului: pe de o parte, rețele vechi și noi continuă să profite de portițe pentru a fura bani de la stat sau UE; pe de altă parte, tot mai multe dintre aceste rețele sunt expuse și trase la răspundere (cel puțin parțial) prin efortul combinat al presei libere, societății civile și instituțiilor de aplicare a legii.

România 2025 – Corupția în plină desfășurare

În ciuda eforturilor declarative de combatere a corupției, anul 2025 a adus în prim-plan o serie de cazuri care subliniază vulnerabilitățile persistente ale instituțiilor publice și ale sistemului de justiție din România.

1. Portul Constanța – Epicentrul corupției maritime

În februarie 2025, Direcția Națională Anticorupție (DNA) a reținut 20 de persoane într-un dosar de corupție legat de Portul Constanța. Ancheta vizează fapte de luare și dare de mită, abuz în serviciu și trafic de influență, evidențiind modul în care rețelele de corupție pot afecta infrastructura strategică a țării.

2. Primari reținuți pentru contracte de asfaltare

În martie 2025, doi primari din județul Botoșani au fost reținuți pentru luare de mită în legătură cu atribuirea de contracte de asfaltare finanțate din fonduri publice. Cazul scoate la iveală modul în care fondurile destinate dezvoltării locale pot fi deturnate în interes personal.

3. Percheziții la instituții publice din Iași

În aprilie 2025, DNA a efectuat percheziții la două instituții publice din Iași, inclusiv la Institutul de Boli Cardiovasculare. Investigațiile vizează suspiciuni de corupție în achiziții publice, semnalând riscurile existente în sectorul sănătății.

4. Dosarul de corupție din Portul Constanța

În februarie 2025, DNA a reținut 20 de persoane într-un dosar de corupție legat de Portul Constanța, evidențiind modul în care rețelele de corupție pot afecta infrastructura strategică a țării.

Aceste cazuri recente subliniază necesitatea unor măsuri concrete și eficiente pentru prevenirea și combaterea corupției în România. Transparența în administrația publică, întărirea mecanismelor de control și sancționarea fermă a celor implicați în fapte de corupție sunt esențiale pentru recâștigarea încrederii cetățenilor în instituțiile statului.

Reforma reală…

… în educație, sănătate, infrastructură, digitalizare – depinde în mare măsură de curățarea acestor conducte de scurgere a banilor publici. Fără integritate și responsabilitate financiară, investițiile (oricât de mari) riscă să se piardă „pe drum”. România are însă șansa, prin presiunea publică și condiționalitățile europene, să își întărească anticorupția și să limiteze drastic furtul din banul public în anii ce vin.

Ferma animalelor ”jmekere”

Cei care fură astăzi din banul public nu mai tremură. Știu că statul e lent, anchetele se uită, dosarele se coc prost și prescripția vine ca desertul după chef. Când vezi câți scapă, când auzi cum se prescriu milioane de euro pe motiv de „viciu de procedură” sau „lipsă de celeritate”, înțelegi că nu e doar corupție. E complicitate.

Și mai grav: mulți dintre cei care ar trebui să oprească hoția sunt parte din ea. Sau măcar garanți ai liniștii cu care ea se produce.

În România, nu se fură doar pentru bani. Se fură pentru că se poate. Iar când asta devine cultură, nu mai avem un stat. Avem o fermă de sinecuri în care fiecare animal crede că va fi sacrificat altul.