Ce spun foştii colegi de facultate despre Călin Georgescu: Noi  îl evitam și fugeam, să nu cumva să vorbim ceva față de el, pentru că știa Miliţia

Călin Georgescu, fost student la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din București, este perceput de colegii săi de atunci ca o figură controversată, asociată cu suspiciuni de colaborare cu Securitatea. Îi evita pe colegi, dar avea o ambiție nemăsurată, inspirând teamă atât în trecut, cât și în prezent, când aspiră la funcția de președinte al României.

În anul 1986, Călin Georgescu termina cursurile Facultății de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din București, care la vremea aceea era cuprinsă în sfera Institutului Agronomic. A primit repartiție undeva în provincie, acolo unde, de obicei, ajungeau studenții care nu aveau note prea bune, dar, la scurt timp, s-a întors în București. După absolvirea facultății, a reușit, în mod excepțional, să plece prin misiuni în Regatul Unit și Statele Unite ale Americii, chiar dacă nici el, nici tatăl său nu au fost membri ai Partidului Comunist Român, scrie publicaţia Investigatoria.

”Dar, în facultate, Călin Georgescu a fost un personaj greu de uitat. Și o spun colegii lui de facultate, la aproape patru decenii mai târziu. Unii dintre ei și-l amintesc foarte clar, alții punctează aproape chirurgical sentimentul pe care îl aveau în apropierea lui. Și, deși în multe privințe, părerile lor sunt împărțite, toți își amintesc că, la vremea aceea, despre studentul Georgescu se spunea invariabil un lucru: că nu e bine să spui lucruri controversate în prezența lui, ca să nu te caute Miliția mai târziu.

22:49 • POLITICĂ

Crin Antonescu răspunde clar: „Nu, nu mă retrag!” Spune că-și dorește ca Georgescu să fie lăsat să candideze (VIDEO)

20:26 • POLITICĂ

Sondaj de ultimă oră: cine ajunge în turul 2. Finala prezidențială, între Crin Antonescu și Georgescu

Un alt element comun al acestor discuții pe care le-am purtat, în exclusivitate, cu foștii colegi ai studentului Georgescu e frica. Toți, invariabil, m-au rugat să le protejez identitatea. Toți spun că se tem de el.

Cumva, sentimentul pe care îl aveau atunci în privința lui acum e parcă exacerbat. Deși vorbim despre oameni stăpâni pe ei și pe viața lor, ei par acum a retrăi niște frici. Georgescu e, fără îndoială, un personaj interesant. Un personaj care inspiră teamă celor care îl cunosc. Și fostei soții, și foștilor colegi de școală, și oamenilor care îl cunosc tangential, dar i-au simțit ambiția nemăsurată.

Și astăzi, când Călin Georgescu vrea un nou loc de muncă, pe cel de șef de stat, acești oameni au decis să vorbească. Pentru că altfel ar avea, spun unii dintre ei, o problemă de conștiință. I-am ascultat și le-am dat posibilitatea să ne spună amintirile lor despre Călin Georgescu. Exact așa cum sunt ele”, mai arată publicația amintită.

„Eu pe vremea lui Ceaușescu n-am mâncat icre negre. Sigur nici nu le văzusem. Dar el a mâncat”

Îi dăm cuvântul unei colege de facultate, care în vremea aceea era cu un an mai mică decât Georgescu. Femeia e pensionară, are acum o viață liniștită, are copii și nepoți, însă gândul că fostul ei coleg de facultate ar putea deveni președintele României o sperie atât de tare, încât le-a spus propriilor ei copii că, dacă scenariul acesta se va adeveri, ei trebuie să plece din țara lor. Ca să nu se ajungă acolo, femeia a decis acum să vorbească.

„Noi am terminat Îmbunătățiri Funciare la București. Eu am terminat în ’87, el în ’86. La vremea respectivă, Îmbunătățiri Funciare era cu profil de construcții, dar, pentru că respectiva clădire era în Institutul Agronomic, au trecut-o ca parte a Institutului Agronomic. Înainte nu apărea așa, era Facultatea de Construcții – Îmbunătățiri Funciare. Noi am fost printre primii pe a căror diploma scrie Institutul Agronomic – Facultatea de Îmbunătățiri Funciare.

Ce pot să spun de omul ăsta? Nu reprezintă nimic, să știi. Este un om fără valoare, deși nici om nu pot să-i spun. Eu am o părere extraordinar de proastă despre el. Este posibil ca nu toată lumea să aibă părerea asta, dar noi fugeam de el în facultate. Pentru că indiferent ce se vorbea… Știi cum vorbesc tinerii… Se afla tot ce vorbim.

Pentru mine, și n-o să-mi scoată nimeni din cap lucrul ăsta, el era un informator care era foarte sârguincios, care își făcea bine treaba și, drept urmare, n-a fost niciun student prea bun în facultate. A luat repartiție prin Făgăraș, unde luau de obicei, cei care aveau medii mai mici.

Dar pentru că mama lui avea poziție foarte bună, că era la Ministerul Agriculturii, a ajuns în București, în timp ce colegi de-ai lui care erau foarte buni nu au ajuns ca el. Dar el a avut alți părinți.

Era un om pe care toți îl evitam. Mai vorbeau colegii cu el, dar strictul necesar. Eu chiar am avut o discuție cu foștii colegi pe un grup de-al nostru. Și m-a întrebat un coleg de ce sunt așa pornită. Și i-am spus că eu înțeleg ca pe mine să mă reprezinte omul care are valoare, dar ăsta n-are nicio valoare. Nici profesională, nici ca om. Nu zic că e deștept sau nu. Dar să fie un om, să aibă un caracter frumos. Pe mine omul ăsta nu mă poate reprezenta.

Și chiar i-am spus că eu am avut un șoc în seara alegerilor, eram pe undeva prin Banat, când am auzit că un independent, pe nume Călin Georgescu, a luat cele mai multe voturi. N-am dat nicio importanță. Când i-am văzut figura am zis că nu pot să cred așa ceva. Și am sunat o fostă colegă să mă asigur că e el. Și le-am spus colegilor din grup: “Voi nu aveți tăria și nu aveți puterea să spuneți cine este omul ăsta?”

Dacă era el și Ciolacu, era prima dată în viață când eu votam un pesedist. Eu pe acest om nu pot să-l votez. Drept urmare, am fost dată afară din listă de către unii. Hai să îți spun ceva: colegii lui  de grupă îl cunosc foarte bine. Ce pot eu să spun că noi  îl evitam și fugeam, să nu cumva să vorbim ceva față de el, pentru că știa miliția. Nu pe mine, dar alți colegi au mai fost întrebați. Atunci se spunea, dar nu sunt sigură, că cei de la Securitate i-au pus condiția că, dacă el se prezintă în continuare foarte bine și lucrează foarte bine cu ei, n-o să rămână acolo, la Făgăraș. Drept urmare, n-a rămas acolo. Singurul lui merit, lucru pe care îl apreciez, a fost că a învățat niște limbi străine, pentru că părinții lui vorbeau limbi străine, pentru că lucrau unde lucrau.

El a avut alte șanse. Prima lui soție a fost colegă cu el. Dar ea nu intră în discuții cu noi pe grup, atât a zis: că au avut păreri diferite și să știi că nici fiul cu prima soție nu și l-a ajutat. Cel cu terenurile de tenis din Herăstrău.

Spune-mi și mie cine pleca pe vremea lui Ceaușescu în America sau în Moscova? Noi nu plecam, că asta era. Dar el a fost. Eu pe vremea lui Ceaușescu n-am mâncat icre negre. Sigur nici nu le văzusem. Dar el a mâncat. Și nu se poate ca acestui om în continuare să îi fie bine! A beneficiat mereu. Un lingău din ăla care linge și pupă numai ca să-i fie bine. Nu am cuvinte…

Nu cred că există vreun alt coleg de-al nostru cu un asemenea caracter. Și, drept urmare, în timp, am văzut că și alți colegi de-ai noștri au început să comenteze. Cum să îți spun? Eu am spus tuturor:  dacă acest om va ajunge președinte vom fi foarte rău. Eu sunt bătrână, am 63 de ani. Dar tineretului îi spun că plece din țară, nu mai are ce să mai caute în țara asta cu el președinte. Și eu, dacă aș avea mai puțini ani, și Georgescu ar fi președinte, aș pleca din țară. Nu este de stat.

Nu aveți idee cât e de diabolic acest om. Calcă pe orice ca să fie el foarte bine. În momentul în care cunoașteți ce caracter are, fugiți. Vreau să spun așa: prin poziția pe care o are poate face foarte mult rău. E ranchiunos, invidios, tot ce poate fi mai rău la un om. Oricine, până la urmă, dacă trebuie să fie președinte, numai acest om nu! Tata m-a învățat așa: atunci când mă duc seara la culcare și am pus capul pe pernă să dorm liniștită. Alături de omul ăla nu aș fi dormit liniștită.”

Mai mulți colegi mi-au spus despre el că ar avea legături cu serviciile, motiv pentru care nu a fost membru al partidului comunist. Era un motiv în plus să-l evit

Un alt fost coleg din studenție al lui Georgescu, ajuns acum personalitate importantă în România, mi-a dezvăluit aceeași amintire: că despre Georgescu se spunea atunci că are legături cu Securitatea. Deși, din nou, vorbim despre un om așezat, cu o carieră solidă și cu notorietate publică, nici acest fost coleg n-a dorit să ne facă aceste mărturii în nume propriu, rugându-mă să-i păstrez anonimatul.

„Am fost coleg de grupă cu CG. Nu am fost prieteni apropiați. Nu aveam afinități. Din motive de colegialitate, nu vreau să dezvolt acest subiect. A fost căsătorit cu o colegă a noastră de grupă. Pot să spun că a fost un student bun și aerul lui de seriozitate îi convingea pe profesori. Am avut doi colegi șefi de promoție cu aceeași medie, aproape de 10. Călin a terminat și el în primii zece.  Noi am absolvit facultatea în 1986.

Mai mulți colegi mi-au spus despre el că ar avea legături cu serviciile, motiv pentru care nu a fost membru al partidului comunist, așa cum am fost practic obligați să fim toți cei din primii 15-20 ai anului nostru. Era un motiv în plus să-l evit.  Nu l-am mai întâlnit după absolvire niciodată.

Am aflat unele lucruri banale de la terțe persoane: că a avut un fiu, că a divorțat de colega noastră, că s-a înscris în partidul ecologist, mai târziu că s-a stabilit în Austria.  Știu că a făcut un doctorat în pedologie cu fostul nostru profesor de la această disciplină. Eu nu am avut atracție pentru asemenea materii, pe care nu le consider științe.

Nu i-am urmărit traseul și cariera în mod special. Eu nu am participat la întâlnirile periodice ale studenților din promoția noastră.  Dar cred că nici el. Cert este că nu l-am întâlnit ulterior. Vă rog, dacă folosiți aceste informații să nu menționați numele meu. Sunt lucruri pe care cred că vi le-ar fi putut spune oricine.”

La fel se exprimă despre el și un coleg cu doi ani mai tânăr. De altfel, cu o singură excepție, toți foștii colegi pe care am reușit să-i contactăm, folosesc cu privire la el, pentru a-l descrie, cam aceiași termeni: “retras” și “dubios”.

Călin Georgescu era văzut diferit de colegii săi de facultate. Unii îl considerau retras și suspect, posibil racolat de Securitate. Alții îl descriau ca serios, glumeț și disciplinat. De-a lungul anilor, percepția asupra lui s-a schimbat radical. O fostă colegă, care îl aprecia inițial, mărturisește că acum îi este frică de el și de susținătorii săi agresivi. Nu observase vreo legătură cu Securitatea în facultate, dar crede că ambiția sa l-a împins spre compromisuri. Însăși ascensiunea lui politică a luat-o prin surprindere – nu știa că va candida, iar succesul său o înspăimântă.