Ce spune Vasile Bănescu despre „furtul” religios al politicienilor (VIDEO)
Teologul Vasile Bănescu, invitat la Dialogurile Puterii, pod cast realizat de Rona David, a explicat, în contextul a ceea ce România trăiește în prezent, de ce Biserica nu are nevoie de validarea unor candidați la prezidențiale. Politicienii se folosesc abuziv de mesaje biblice răstălmăcite pentru a ajunge la inimile oamenilor cu scopul de a-și atinge obiectivele.
Eu am ales să fie spectator angajat
Ne aflăm în fața unei răscruci. O răscruce în care se află România, deci noi înșine, ca popor, unde vom avea de ales între Europa și Est. Consecințele vor fi de ordin social și în varii planuri ale existenței noastre. Eu am ales să fie spectator angajat.
Niciunul dintre noi nu este implicat politic, dar, ca cetățeni lucizi, suntem spectatori, însă angajați.
Expresia aparține unui mare gânditor politic, Raymond Aron, care vorbea despre cetățeanul onest căruia îi pasă de ceea ce se întâmplă în cetatea lui.
Teologul amintește de reprezentanți ai clasei politice care „își tapetau birourile cu icoane și apoi erau urmăriți internațional pentru fraude”.
Suntem ispitiți să ducem în deșert numele Domnului folosindu-l abuziv, fraudulos, deoarece împreună cu alte cuvinte precum: neam, patrie, țară, români, mereu la plural, de fapt împachetează un mesaj politic. Mie, ca teolog, îmi devine suspectă folosirea excesivă a unui lexic religios, bisericesc.
Asistăm la un tip de rapt (n.r. furt) inclusiv demagogic
Sunt smulse din spațiul Bisericii de către populiști (asta au făcut mereu și eu am anunțat că Biserica nu are nevoie de validarea nimănui, cu atât mai puțin a unor oameni politici care își tapetau birourile cu icoane și apoi erau urmăriți internațional pentru fraude) și din acest punct de vedere Biserica, nici în aceste zile, nu are nevoie să fie salvată sau validată de vreun politician.
Biserica lui Cristos, nu a noastră, nu are nevoie de validări omenești. Ea este validată de Adevărul pe care îl are în mijlocul învățăturii sale. Ea poate valida ceva in spațiul public, dar nu oameni politici. Și aici apare marea intersecție dintre religios și politic. Acest amestec, avem o experiență consistentă în anii 30-40, este un amestec toxic.