Cea mai costisitoare noapte a anului. Rusia a pierdut un miliard de dolari, în câteva minute
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/03/Engels.jpeg)
Atacul cu drone desfășurat de Ucraina asupra bazei aeriene ruse Engels, pe 20 martie, a produs pierderi estimate de peste 960 de milioane de dolari pentru Federația Rusă, potrivit unei analize Forbes. Întreaga sumă provine din distrugerea a 96 de rachete de croazieră Kh-101, una dintre principalele arme folosite de Rusia în loviturile asupra infrastructurii ucrainene.
Aerodromul Engels din regiunea Saratov, Rusia, atacat de valul de drone ucrainene, găzduiește bombardiere strategice Tu-95 și Tu-160 și a devenit o țintă repetată pentru forțele ucrainene. Raidul din martie a fost al treilea în decurs de zece săptămâni, semnalând o escaladare a capacității Ucrainei de a lovi în adâncimea teritoriului rus, scrie Forbes.
Distrugerea rachetelor Kh-101: două luni de producție pierdute de Rusia
Rachetele Kh-101, dotate cu focoase de 450 kg și capabile să atingă ținte aflate la 900 km distanță, sunt produse la Biroul de Proiectare Raduga, în apropierea Moscovei. Valoarea unei singure rachete este estimata la peste 10 milioane de dolari. Astfel, pierderea a 96 de unități în urma unui singur atac cu drone se traduce în echivalentul a două luni de producție.
Forțele ucrainene au afirmat că aceste rachete erau pregătite pentru lovituri viitoare asupra orașelor ucrainene. Atacul a fost însoțit de explozii puternice și coloane de fum vizibile de la mare distanță, iar reacția ironică a Centrului pentru Comunicații Strategice din Ucraina a reflectat încrederea în eficiența acestor operațiuni.
Istoric de atacuri cu drone și daune colaterale în Rusia
Baza Engels a fost vizată anterior și pe 8 ianuarie, când dronele ucrainene au străbătut peste 650 km pentru a atinge ținta. Atunci, un depozit care conținea 800.000 de tone de combustibil a fost cuprins de flăcări, iar incendiul a durat aproape o săptămână. Un alt atac a fost efectuat pe 14 ianuarie, în aceeași zi în care incendiul de la primul atac fusese stins.
Pe lângă drone, Ucraina a dezvoltat și utilizat o versiune extinsă a rachetei de croazieră Neptune, destinată loviturilor la distanțe mari. De asemenea, avioane sportive au fost modificate pentru a transporta explozibili, devenind parte din arsenalul strategic cu rază lungă de acțiune.
Impact strategic: între succes mediatic și limitări tactice
Deși atacurile au provocat pierderi semnificative, eficiența lor pe termen lung este încă dezbătută. Potrivit raportului Frontelligence Insigh, loviturile cu drone din perioada septembrie–februarie au avut un impact limitat, în condițiile în care infrastructura a fost reparată rapid, iar industria de apărare rusă a reușit parțial să compenseze pierderile.
Accesul restricționat al Ucrainei la armament occidental de precizie, precum rachete Storm Shadow (Marea Britanie), SCALP (Franța) sau ATACMS (SUA), limitează opțiunile strategice. Totodată, producția locală de rachete Neptune nu a atins încă volumul necesar pentru a influența decisiv cursul conflictului.
Noua direcție: infrastructură energetică rusă, țintă principală
Confruntată cu aceste limite, Ucraina pare să-și fi ajustat strategia militară. Tot mai multe lovituri vizează infrastructura critică de petrol a Rusiei — rafinării, depozite și conducte — care pot produce daune economice de durată. Oficialii militari ucraineni spun despre acest tip de atacuri că sunt mai eficiente decât cele asupra depozitelor de arme, chiar dacă nu oferă același impact vizual.
Strategia actuală urmărește nu doar slăbirea capacității logistice a armatei ruse, ci și generarea de presiuni economice asupra întregii Federații Ruse.
Apărarea antiaeriană rusă, tot mai vulnerabilă
Un alt element important al acestor atacuri este demonstrarea slăbiciunilor sistemului de apărare aeriană al Rusiei. În cazul raidului din 20 de martie, dronele au pătruns nestingherite până la baza Engels, iar apărarea rusă nu a reușit să intercepteze niciun aparat.
Vulnerabilitatea evidențiază dificultatea Moscovei de a proteja obiective aflate la sute de kilometri de front, în fața unor arme ușoare, dar ingenioase și adaptate noului tip de conflict. În ciuda resurselor masive alocate, armata rusă se confruntă cu provocări serioase în asigurarea securității propriilor instalații strategice.