„Ceața de război”: Analiza luptei informaționale. Studiu de caz Rusia-Ucraina

Multe studii și analize, la nivel mondial, au fost axate, în această perioadă, pe războiul informațional dintre Rusia și Ucraina. Comentariile au fost și sunt legate de armele unui astfel de război și de faptul dacă poate exista un câștigător în lupta informațională. Cu alte cuvinte, cine e mai „tare pe comunicare”?

S-a spus foarte mult în ultima vreme, că echipa de comunicare a președintelui Zelenski a profitat de efectul de underdog – care înseamnă alinierea sau solidarizarea publicului cu cel mai slab în confruntare. De această părere este și cercetătorul științific la Academia Română, Nicolae Țîbrigan

Cercetătorul consideră că armele unui război informațional sunt blocurile de teme, folosite în comunicare publică, utilizate și repetate cu o intensitate din ce în ce mai mare pe măsură ce acesta se desfășoară. În plus trebuie ținut cont și de rețeaua de distribuție, acolo unde propagă aceste teme. „Aceste două mari componente importante joacă un rol esențial în propagarea dezinformării, mai ales în era noastră digitală. Când folosim pe scară largă rețelele de socializare, presa online și mai puțin ziarele – unde activează sau scriu jurnaliști care-și verifică mult mai amănunțit informațiile”, a spus Nicolae Țîbrigan la Radio Europa FM.

Ce mobilizează publicul să se ridice de pe scaun și să iasă în stradă

Cercetătorul a mai explicat că un război informațional se bazează pe emoție, aceasta fiind un element cheie atât în propagandă, cât și în dezinformare. „Pentru că sensibilizează mult mai mult publicul și-l determină să reacționeze, să dea mai departe – dacă vorbim de online – sau, de ce nu, să lase calculatorul și să se ridice de pe scaun și să iasă în stradă să protesteze. Sau să meargă să voteze cu un anumit partid”.

Nicolae Țîbrigan a mai adăugat că atunci când începe un conflict militar, primele zile ale acestuia sunt caracterizate de ceea ce se numește „ceața de război”. Aceasta înseamnă un tip de incertitudine, din toate punctele de vedere, atât operațional, cât și la nivel informațional: „Atunci când există o avalanșă de informații și publicul nu mai știe ce să aleagă. Și atunci, cele două părți aflate în conflict încearcă să convingă nu doar propria populație, ci și opinia publică internațională”.

Cine a câștigat și cine a pierdut în războiul informațional

„Momentan, Federația Rusă duce o campanie de propagandă neagră și gri, dacă am vorbi în termeni de specialitate, pe toate fronturile. S-a mers, în opinia mea, mult prea departe în sensul în care deja asistăm la o propagandă brută care nu mai este acea propagandă subtilă din perioada Uniunii Sovietice. Vorbim despre minciun sfruntate care sunt repetate insistent pe posturile lor publice, dar și la nivel de comunicare oficială și care-și propun să comunice nu neapărat la nivel extern, ci la nivel intern. Pentru că momentan, din câte se vede, liderii de la Kremlin au nevoie din ce în ce mai mult de suportul populației pentru a sprijini acest război și pentru a-i – într-un fel – liniști asupra perspectivelor de viitor”, a explicat Nicolae Țîbrigan.

Cât privește strategia informațională a Ucrainei, cercetătorul consideră că Zelenski și echipa din spatele lui s-au adaptat perfect contextului: „O companie de producție care a lucrat în zona mass-media, comunicatori foarte buni pe rețelele de socializare care știu să puncteze anumite narative care au succes”.

La întrebarea dacă a pierdut Rusia războiul de comunicare, Nicolae Țăbrigan a punctat prin răspunsul său că Rusia l-a pierdut la nivelul comunicării în Occident, dar nu l-a pierdut la nivel intern: „Rusia a încercat să se autoizoleze informațional pe cât a putut, inclusiv prin instaurarea unui soi de internet suveran”.