Cele 18 luni ale Guvernului Ciucă: inflație galopantă, cel mai slab leu, deficite tot mai adânci, îndatorare tot mai mare

Curg promisiunile când vine un premier nou la Palatul Victoria. Așa s-a întâmplat și în ziua de 21 noiembrie 2021, atunci când Nicolae Ciucă a depus jurământul la Cotroceni. Cetățeanul e pe primul loc, investiții fără precedent, dezvoltarea țării prin programul Anghel Saligny, conectarea prin infrastructură a regiunilor istorice, întârirea strategică a Portului Constanța, atragerea banilor prin PNRR, modernizarea țării prin digitalizare, accesul neîngrădit la serviciile sanitare, vaccinare în masă, sprijinirea familiei și a persoanelor defavorizate, prosperitate, dialog cu diaspora, sprijinirea antreprenoriatului, sprijinirea capitalului autohton, revizuirea Constituției, modernizarea statului etc.

Ce avem după 18 luni de guvernare PNL-PSD-UDMR? Începem cu sfârșitul: greve ale profesorilor, tensiuni în zona sanitară, în transporturi, și probabil după 18 ne paște o grevă generală. Cine vorbește cu sindicatele? Ministrul Budăi, care la rotativă ar putea pierde postul?

În timpul guvernării Ciucă am experimentat nedorita inflație galopantă, creșteri generate de prețurile din energie. Ori energia este în mare parte în curtea statului: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, CEO, CEH… Un curent scump presupune și bani mai mulți la buget și o creștere economică foarte des invocată de autorități. Dar totul pe seama celor mulți.

Chiar dacă s-a încercat șmecheria cu prețurile din energie, banii s-au încăpățânat să ajungă în visteria țării, din cauza lipsei de reforme! Guvernul Ciucă n-a făcut nimic pentru a regândi fiscalitatea. S-a mers pe aceleași marote precum suprataxarea petroliștilor, a multinaționalelor etc., care s-au dovedit un fâs. Și de aici gaura acea de 20 de miliarde. De fapt e vorba de o exagerare de estimărilor veniturilor.

Statul cheltuie mult și prost și nu e în stare să adune bani. Și nimeni nu e în stare să oprească această boală, nici măcar Nicolae Ciucă. Cum să ții deficitul la 4,4% dacă au sporit numărul bugetarilor, spre exemplu? Iar acel 4,4% este total bolnav, pentru că o situația sănătoasă este atunci când deficitul este de 0%. Ceea ce spune Comisia Europeană, 3% deficit maxim, este suprema acceptare a unei boli care tinde să devină cronică. Pandemia a urcat acest deficit cu mult peste 3% iar Comisia Europeană a închis ochii, pentru o vreme. Apoi a început să ne biciuiască cu infrigementul pe deficit excesiv.

Economia este tot mai slăbită, iar asta se poate vedea prin adâncirea deficitului de cont curent (e adevărat, în ultimele luni asistăm la tendință de scădere a acestuia). Iese valută din țară pentru că producția autohtonă nu poate satisface cererea internă. Cumpărăm mâncare de afară, mașini străine, frigidere făcute cine știe unde… Le dăm de muncă altora, cum ar veni.

Deficitele astea reclamă împrumuturi tot mai mari, la dobânzi tot mai ridicate. În vremea Guvernării Ciucă, aceste dobânzi s-au dus spre 10%, fiind cei mai năpăstuiți din UE din acest punct de vedere (trebuie să remarcăm și aici că suntem pe o tendință de scădere a acestor dobânzi). Și ne mirăm apoi că leul a ajuns să fie cel mai slab din istorie, cursul de 5 lei/euro fiind la un pas să fie atins. Și ne îndatorăm că avem de unde, pentru că până la nivelul maxim acceptat, de 60%, mai e. Am sărit de 50% însă ne îndreptăm ca o mașină la 250 km/h spre acel 60%. Și în felul acesta eliminăm și ultima zonă pe care o mai respectam în ceea ce privește respectarea criteriilor de aderare la moneda euro.

Inflație galopantă, deficite tot mai adânci, leu slab, lipsa de reforme – acestea sunt în mare realizările guvernării Ciucă. Ca să mai atenueze aceste poveri, Cabinetul PNL-PSD-UDMR a venit spre populație cu diverse soluții precum plafonarea prețurilor la energie. Și s-a dat peste cap toată piața. Clienții au ajuns să plătească cele mai avantajoase facturi la curent din toată UE, însă numărul furnizorilor de pe piață s-a redus dramatic, multe companii neputând să suporte diferența dintre prețul real al energiei și cel plafonat, pentru că statul a întârziat luni de zile cu compensările. Nu sunt bani! Cum nu sunt nici pentru profesori, angajații din sistemul sanitar, transportatori etc.

În zona infrastructurii, s-au deschis mai multe șantiere ca în anii trecuți (în Moldova, pe centura Capitalei, pe autostrada Pitești-Sibiu, pe drumul expres Pitești-Craiova, și pe câteva cioturi din zona Ardealului). Rămâne însă foarte scăzut ritmul de dare în folosință a kilometrilor noi de autostradă.

La învestire, Ciucă a vorbit despre investiții. Podul suspendat de la Brăila trebuia să avanseze mai repede. Se lucrează și azi. La Iernut, centrala pe gaz a Romgaz trebuia să fie gata de ani de zile. Se lucrează și azi la ea, cu antreprenorul care a fost dat afară, la un moment dat.

Unde sunt reformele? Digitalizarea e încă o temă despre care se tot discută dar se face mai puțin, funcționărimea de la stat crește permanent, în ciuda a ceea tot se spune că se va dilua numărul bugetarilor (sunt multe instituții care se calcă între ele sau care nu prea au obiect de activitate dar care rod puternic din resursele statului), o fiscalitate care merge spre excepții în loc spre eliminarea acestora (de exemplu, impozit zero în IT, construcții, cercetare etc. De ce ne permitem să subvenționăm giganți precum Oracle, Google, HP?).

Virusul acela perfid a adus moarte și suferință. Dar a reprezentat și o șansă de modernizare, prin acest PNRR. Dar România riscă să dea cu piciorul unor miliarde de euro pentru că duce grija specialilor sau că întârzie anumite jaloane. Cineva îți dă bani și tu îi refuzi dar te vaiți apoi că suntem slugile nu știu cui… Chiar și așa, cele câteva miliarde venite de la PNRR, cele alte câteva miliarde de la fondurile structurale, banii românilor din străinătate, precum și investițiile străine au pus umărul la creșterea economică de peste 4% cu care se fălește atât de mult Nicolae Ciucă. Nu a fost vreo mare realizare a sa ci a unui fericit cumul de situații favorabile.