Cele mai frumoase poezii românești despre Crăciun

Literatura românească dedicată sărbătorii de Crăciun captează frumusețea și sensul acestei perioade festive.

Iată câteva dintre cele mai frumoase poezii românești despre Crăciun:

„Colindătorii” – George Coșbuc: Această poezie clasică redă atmosfera sărbătorilor de Crăciun și farmecul colindelor tradiționale românești.

”Cad fulgii mari încet zburând,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult si patul ne-aștepta,
Dar cine sa se culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce”

„Moș Crăciun cu plete dalbe” – Vasile Alecsandri: Un colind popular românesc transpus în versuri de Alecsandri, care povestește despre venirea Moșului Crăciun și împodobirea bradului.

”Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți.
Moș Crăciun, Moș Crăciun!

Din bătrâni se povestește
Că-n tot anul negreșit
Moș Crăciun pribeag sosește
Niciodată n-a lipsit!
Moș Crăciun….”

„Colinde, colinde” – Mihai Eminescu: este o poezie care evocă atmosfera de sărbătoare din timpul colindelor. Copiii colindă prin sate, cântând despre nașterea lui Iisus Hristos.

”Colinde, colinde,
E vremea colindelor!
Căci gheață se întinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii,
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur’ copii,
Copii și fetele!
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele.
De dragul Mariei,
Și al Mântuitorului,
Lucește pe ceruri,
O stea călătorului.”

„Scrisoare” – Otilia Cazimir: este o poezie scrisă de un copil care îi scrie o scrisoare Moș Crăciunului. Copilul îi cere Moșului diverse daruri, dar, mai ales, îi cere iubire și pace.

”Moș Crăciun, toți îmi spun
Că ești darnic, că ești bun.
Eu îți scriu de mai-nainte
Că-s un băiețel cuminte
și-ți mai scriu, așa să știi,
Că eu nu-ți cer jucării,
Cum ți-ar cere alți copii…
însă nu m-aș supără
Dacă tot mi-ai da ceva!”

Scrisoare lui Moș Crăciun – Elena Farago

„Dragă Moș Crăciune,
Eu nu pot să-ți scriu,
Că sunt încă mică
Și carte nu știu.
Dar îți scrie acuma
Sora mea, Florica,-
Noi în anul ăsta
Nu-ți cerem nimica,
Și de poate-n traistă
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Iați-le și du-le
De le dă prin case
De părinți sărmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.
Și, de poți, pe urmă,
Tare te rugăm:
Să ne spui și nouă
Unde să-i cătăm,
Ca să le mai ducem,
Până vii tu, iar,
În tot anul ăsta
Câte un mic dar.”

La drum – Otilia Cazimir

„Moş Crăciun, la urcuş,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rău, şi-i lunecuş,
Lung se uită îndărăt,
Scuturându-şi barba rară
De omăt,
Şi oftează sub povară:

– Greu tătucă, greu de tine!
Iaca, stau şi mă socot
Dacă nu cumva-i mai bine
Să mă mut mai către vară,
Că-s bătrân şi nu mai pot!”

Colind – Zorica Lațcu

”Lerui, Doamne Ler,
Din înaltul Cer,
Cerne Maica, cerne,
Fulgi moi i-așterne,
Nimeni să nu-i vadă
Urma prin zăpadă,
Să nu se cunoască
Ce fiu va să nască.

Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Coboară, coboară,
Preasfânta Fecioară;
Dar pe unde merge
Urma i se șterge,
Taina din vecie
Nimeni să n-o știe.”

În Betleem – Alexei Mateevici

„Noapte-adâncă. În ceruri, sus,
Stele ard tremurătoare;
Doarme Pruncul Iisus
Sub privirile Fecioarei…

Pace-n cer şi pe pământ,
Numai glas de cântători…
Îl slăvesc pe Pruncul Sfânt
Îngeri — sus, iar jos — păstori.

Varsă line străluciri
Pruncul sfânt şi luminos,
Şi cereştile luciri
Ard pe faţa lui Hristos.

Steaua de la răsărit
S-a aprins cu foc în cer,
La-nchinare au venit
Craii dintr-acele ţări.”

O ce veste minunată – D.G.Kiriac

”O, ce veste minunată
În Betleem ni s-arată
Astăzi s-a născut
Cel făr’ de-nceput
Cum au spus prorocii

Că la Betleem Maria
Săvârșind călătoria
Într-un mic sălaș
Lâng-acel oraș
A născut pe Mesia
Pe Fiul în al Său nume,
Tatăl l-a trimes în lume
Să se nască și să crească
Să ne mântuiască.
Pastorii cum auziră
Spre locașul sfânt porniră
Unde au aflat, pruncul minunat
Și Îl preamăriră
E Iisus Păstorul Mare
Turmă ca El nimeni nu are
Noi Îl lăudăm
Și ne închinăm,
Cu credință tare.”