Cernobîl, 39 de ani mai târziu. Între ruină, renaștere și lecții dureroase

Pe 26 aprilie 2025, s-au împlinit 39 de ani de la cea mai gravă catastrofă nucleară din istorie: explozia reactorului 4 de la Cernobîl. Deși centrala este astăzi complet închisă, urmele dezastrului sunt încă vizibile, iar impactul asupra mediului și asupra memoriei colective rămâne profund.

Cum arată astăzi centrala Cernobîl

Zona afectată, scrie iaea.org, se transformă încet, între ruine radioactive, o natură neașteptat de vie și un turism din ce în ce mai intens, alimentat de curiozitatea pentru ceea ce a fost cândva o zonă a tragediei.

Centrala nucleară de la Cernobîl și-a încheiat complet activitatea energetică în anul 2000, când ultimul reactor funcțional a fost oprit. Astăzi, simbolul tragediei – reactorul 4 – este protejat de o construcție uriașă din oțel, numită „Noua Structură de Confinare”, finalizată între 2010 și 2016. Această cupolă modernă are rolul de a împiedica scurgerile radioactive și de a permite, în siguranță, demontarea resturilor reactorului distrus.

07:43, 18.02.2025 • Internațional

Un inginer a explicat dacă este posibilă repetarea dezastrului din 1986 în cazul unui nou atac asupra CNE de la Cernobîl

13:33, 14.02.2025 • Internațional

Reacția Munchenului și îngrijorări internaționale, după atacul rusesc asupra centralei de la Cernobîl (video)

Autoritățile ucrainene, sprijinite de comunitatea internațională, desfășoară un proces amplu și extrem de complex de dezafectare și curățare a zonei. Acest efort titanic va dura încă zeci de ani, într-un proces în care fiecare pas este esențial pentru siguranța viitoarelor generații.

Zona de excludere: un teritoriu suspendat între viață și moarte

Imediat după explozie, autoritățile au instituit o zonă de excludere pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei. Peste 200.000 de oameni au fost evacuați, printre care și cei 49.000 de locuitori ai orașului Pripiat, construit special pentru angajații centralei.

Astăzi, această zonă este aproape pustie, cu excepția câtorva persoane în vârstă care s-au reîntors în satele abandonate, sfidând pericolul radiațiilor. Accesul în zonă este strict controlat și permis doar prin ghizi autorizați.

Pripiat a devenit un simbol al abandonului: parcul de distracții cu roata sa ruginită, sălile de clasă pline de jucării uitate, locuințele părăsite – toate spun povestea unei vieți întrerupte brutal. Cu toate acestea, natura a revenit spectaculos: lupi, mistreți, urși și chiar cai sălbatici trăiesc acum liberi într-un peisaj parcă desprins dintr-un film post-apocaliptic.

Dezastrul din 26 aprilie 1986: o combinație fatală de erori

În noaptea fatidică de 26 aprilie 1986, inginerii de la Cernobîl efectuau un test de siguranță care a degenerat într-o catastrofă. Reactorul de tip RBMK, din cauza unor defecte de proiectare și a unor greșeli umane, a explodat în timpul unei simulări la putere redusă. Combustibilul nuclear s-a supraîncălzit, iar explozia rezultată a declanșat incendii uriașe, eliberând cantități masive de materiale radioactive în atmosferă.

Imediat după accident, doi muncitori au murit pe loc. În următoarele trei luni, alți 28 de pompieri și angajați implicați în gestionarea dezastrului au pierdut lupta cu sindromul acut de radiații. Aproximativ 600.000 de „lichidatori” au fost trimiși să limiteze efectele catastrofei, mulți dintre ei fiind expuși la radiații letale, în condiții extrem de dificile și cu echipamente insuficiente.

Organizația Mondială a Sănătății a raportat că, ulterior, peste 1.800 de copii care aveau sub 14 ani în momentul accidentului au dezvoltat cancer tiroidian, o incidență considerabil mai mare decât normalul, pusă direct pe seama expunerii la iod radioactiv.

Contaminarea radioactivă a afectat aproximativ 150.000 de kilometri pătrați în Ucraina, Belarus și Rusia. Substanțele precum Cesiu-137 și Stronțiu-90, cu perioade de înjumătățire de aproximativ 30 de ani, mențin efectele dezastrului vii până astăzi.

În anii de după accident, cercetătorii au documentat mutații genetice la animale și plante din zona contaminată. Astăzi, regiunea Cernobîl funcționează, paradoxal, ca un laborator natural uriaș, oferind oportunități rare pentru studii asupra efectelor radiațiilor asupra ecosistemelor.