Chipsurile din cartofi, la aproape două secole de existență

Chipsurile din cartofi au devenit unul dintre cele mai consumate produse, la nivel mondial. Le întâlnim, practic, peste tot. Dar puțini știu că ele au o dată de naștere bine precizată și o istorie fascinantă.

Conform tradiției, chipsurile din cartofi ar fi fost preparate, pentru prima oară, în seara zilei de 24 august 1853. În acea zi, Cornelius Vanderbilt, „regele” căilor ferate americane, a venit să mănânce, însoțit de câțiva prieteni, la restaurantul Moon’s Lake House, din Saratoga Springs, New York. Ca garnitură a comandat cartofi prăjiți. Numai că, atunci când i-au fost serviți, i-a trimis înapoi la bucătărie. Motivul era că sunt tăiați prea groși. A doua oară i-a returnat sub cuvânt că nu sunt destul de crocanți și, în plus, sunt și insuficient sărați. Bucătarul-șef, pe numele său George Crum, s-a enervat. Ca atare, a tăiat câțiva cartofi în rondele extrem de subțiri, pe care i-a prăjit astfel încât să nu mai poată fi serviți cu furculița. Spre surpriza sa, ca și a întregului personal al restaurantului, care intrase în acest joc, distinsul client a fost extrem de mulțumit. De atunci, a revenit în mai multe rânduri în local, cerând mereu cartofi „Crum”.

Cum au devenit chipsurile populare în New England

Vorba s-a dus repede, iar Moon’s Lake House a început să fie asaltat de clienți dornici să încerce noul tip de cartofi. În scurt timp, restaurantul a ajuns celebru.

Dar să spunem câte ceva și despre inventatorul lor. George Crum, născut George Speak, în 1824, era fiul unui afro-american și al unei native americane din tribul huronilor. El era sclav și, în această calitate ajunsese bucătar la Moon’s Lake House.

Ulterior, în 1862, când sclavia a fost abolită în Statele Unite, și-a deschis propriul restaurant în Saratoga Springs. Bineînțeles că chipsurile erau piesa de rezistență din meniu. Apoi, tot mai multe restaurante au copiat rețeta. În doar câțiva ani, cartofii chips au devenit unul dintre cele mai populare preparate din New England.

Chipsurile de cartofi – încă cerute, după 200 de ani

Foto: ThoughtCo

Începuturile industriei de chipsuri

La sfârșitul anilor 1800 și începutul secolului XX, chipsurile au depășit granița restaurantelor. Ele au început să fie preparate industrial și vândute în magazine. Mikesell’s Potato Chip Company din Dayton, Ohio, fondată în 1910, se identifică drept „cea mai veche companie de chipsuri de cartofi din Statele Unite”. Totuși, documentele atestă că fabrica de chipsuri de cartofi Granite State din New Hampshire, fondată în 1905 și funcțională până în 2007, a fost unul dintre primii producători de chipsuri de cartofi din America.

Inițial, chipsurile vândute în magazine erau păstrate în butoaie mari sau recipiente de sticlă și erau cântărite în funcție de cererea clientului. Până când se ajungea la fundul butoiului, chipsurile erau de obicei vechi și sfărâmate.

Abia în anii 1920 a apărut ideea ambalării lor în pungi. Paternitatea acestei idei este încă subiect de controversă. Unii spun că sub sigla Smiths Potato Crisps Company Ltd, înființată în 1920, Frank Smith și-a împachetat chipsurile în pungi de hârtie rezistente la grăsime și le-a adăugat un praf de sare, apoi le-a vândut prin Londra.

Alții o susțin pe femeia de afaceri din California, Laura Scudder, care era și asistentă și avocat calificată, și care, în 1926, a creat o metodă de a lipi între ele două bucăți de hârtie cerată, spre a forma o pungă pentru a stoca chipsurile. Îîn cele din urmă, ambalajul a fost înlocuit cu pungi de celofan, pentru a păstra chipsurile proaspete. Tot în anii 1920 s-au inventat atât mașina de curățare mecanică a cartofilor, cât și friteuza continuă, permițând prelucrarea unor cantități mai mari de chipsuri.

Chipsurile au fost, la început, ambalate în butoaie

Foto: Vecteezy

Dispute privind prioritatea în producerea de chipsuri

La sfârșitul anilor 1930, compania lui Herman Lay a devenit prima care și-a comercializat cu succes chipsurile de marcă în Statele Unite. Astăzi numeroase companii produc chipsuri de cartofi, de la mici operațiuni regionale până la producători naționali și internaționali. Chipsurile de cartofi, care pot fi prăjite sau coapte, vin într-o varietate de forme și pot fi găsite sărate, nesărate sau asezonate cu arome precum grătar, smântână și ceapă, brânză cheddar, oțet și picant. Gustările din cartofi, de dimensiuni și calitate diferite, cum ar fi Pringles, sunt create din fulgi de cartofi uscați care sunt formați în aluat și remodelați.

Și paternitatea rețetei lui Crum a fost contestată. Cea mai veche rețetă cunoscută pentru ceva asemănător cu chipsurile de cartofi de astăzi se află în cartea lui William Kitchiner The Cook’s Oracle publicată în 1817, care a fost un bestseller în Regatul Unit și Statele Unite. Rețeta ediției din 1822 pentru „Cartofi prăjiți în felii sau așchii” spune „curăți cartofii mari de coajă, tăiați-i în rondele, așa cum ați curăța o lămâie. Uscați-i bine într-o cârpă curată și prăjiți-i în untură sau untdelemn”.

O altă carte britanică din 1825, despre bucătăria franceză, îi numește „Pommes de Terre frites” (a doua rețetă) și cere felii subțiri de cartofi prăjite în „unt topit sau untură de gâscă”, scurse și stropite cu sare. Rețetele timpurii pentru chipsuri de cartofi din SUA se găsesc în Virginia House-Wife a lui Mary Randolph (1824) și în N.K.M. Lee’s Cook’s Own Book (1832). Ambele îl citează în mod explicit pe Kitchiner.

Și totuși, este de presupus că George Crum n-a citit niciuna dintre aceste cărți, având în vedere condiția sa de sclav. Mai degrabă putem crede că a intuit rețeta.

Primele chipsuri cu arome – abia după 100 de ani

Până în anii 1950, chipsurile erau doar sărate. „Natur”, cum am spune astăzi. După câteva încercări și erori, în 1954, Joe „Spud” Murphy, proprietarul companiei irlandeze de chipsuri Tayto, și angajatul său Seamus Burke, au produs primele chipsuri condimentate din lume. Ei au preferat aroma de brânză și ceapă.

Companiile din întreaga lume au căutat să cumpere drepturile asupra tehnicii lui Tayto. Walkers din Leicester, Anglia au produs chipsuri aromate cu brânză și ceapă în același an. Golden Wonder (principalul concurent al lui Smith la acea vreme) a început și el să producă cartofii cu aromă de brânză și ceapă, iar Smith’s a contracarat cu sare și oțet (testat mai întâi de filiala lor din nord-estul Angliei, Tudor, și apoi lansat la nivel național în 1967).

Primele chipsuri aromate din Statele Unite, cu aromă de grătar, au fost fabricate și vândute înainte de 1954. În 1958, Herr’s a fost prima companie care a introdus chipsurile de cartofi cu aromă de grătar în Pennsylvania.

Așadar, atunci când cumpărați o pungă cu chipsuri, priviți acest produs cu respectul datorat unui preparat cu o istorie lungă și interesantă!