Cinci ani de la pandemie: Cum narațiunea eronată despre Covid-19 a căpătat loc în discursul public

La începutul pandemiei de COVID-19, toată lumea asculta cu respect ceea ce spuneau epidemiologii și experții în sănătate publică.

Măsurile de siguranță erau clare: vaccinuri, distanțare socială, măști și reguli stricte pentru a opri răspândirea unui virus care amenința viețile tuturor. Pe atunci, virusul era perceput ca o entitate tiranică ce punea în pericol sănătatea globală, iar răspunsul la pandemie era unul bazat pe știință și precauție.

Astăzi, cinci ani mai târziu, percepția asupra pandemiei și asupra răspunsului global la aceasta s-a schimbat dramatic. Narațiunea care la început părea marginală – potrivit căreia nu virusul a distrus viețile noastre, ci răspunsul la acesta – a fost accelerată și amplificată, devenind o piesă centrală în discursul public. La nivel global, o narațiune tot mai influentă, promovată de politicieni din partea dreaptă a spectrului politic, contestă deciziile luate în timpul crizei de sănătate publică. Această schimbare de paradigmă ridică întrebări importante despre ce anume am învățat, despre ce ar putea urma și despre modul în care politicile viitoare ar putea modela răspunsul la noi pandemii.

De la încredere la contestare: Cum a evoluat narațiunea

În primii ani ai pandemiei, majoritatea populației a respectat cu strictețe recomandările autorităților de sănătate publică, pe măsură ce știința și expertiza epidemiologilor erau în prim-plan. Vaccinarea a fost văzută ca salvarea, măștile ca o barieră de protecție, iar distanțarea socială ca o măsură esențială pentru a preveni răspândirea virusului. Experții erau considerați liderii care aveau răspunsurile corecte, iar acțiunile lor erau susținute de marea majoritate a populației.

22:04, 01.01.2025 • Sănătate

Bolile aflate în vizorul autorităților sanitare în 2025

Însă astăzi, lucrurile stau mult diferit. Cei care poartă mască sunt considerați din ce în ce mai mult ca fiind „suspecți”, iar măsurile de distanțare socială sunt ignorate de o mare parte din populație. Încrederea în vaccinuri a scăzut semnificativ, iar ideea că răspunsul la pandemie a fost mai dăunător decât virusul însuși este tot mai frecvent auzită. Această narațiune – promovată mai ales de politicienii și susținătorii din tabăra dreaptă a spectrului politic – pune sub semnul întrebării știința și răspunsul global, chiar și atunci când dovezile arată clar că măsurile de protecție au salvat milioane de vieți.

Cum a ajuns narațiunea să devină principală?

Deși narațiunea conform căreia răspunsul la pandemie ar fi fost mai dăunător decât virusul a existat încă de la început, aceasta a rămas pe marginea discursului public până nu de mult. Acum, însă, în urma succeselor politice ale liderilor care o promovează, această viziune a căpătat o legitimitate din ce în ce mai mare. Politicienii din partea dreaptă a spectrului politic au fost cei care au împins această narațiune în centrul atenției publice, aducând-o în prim-planul dezbaterilor politice și sociale.

Un exemplu semnificativ în acest sens este cel al fostului președinte Donald Trump și al susținătorilor săi, care au pus sub semnul întrebării măsurile de prevenire a COVID-19, inclusiv vaccinurile și măștile de protecție. Acesta a fost un punct central al campaniei sale politice, în special în perioada premergătoare alegerilor din 2020, când criticile aduse administrării pandemiei de către guvernul federal au fost amplificate. De asemenea, guvernul Trump a făcut pași semnificativi în subminarea încrederii în instituțiile globale de sănătate publică, retrăgându-se din Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și tăindu-le finanțarea agențiilor de cercetare medicală, cum ar fi Institutul Național de Sănătate (NIH).

Această narațiune a fost susținută și de alți lideri politici care s-au alăturat discursului anti-măsuri, aducându-l într-o lumină din ce în ce mai vizibilă. Într-un moment de criză, în care știința și expertiza ar fi trebuit să fie pe primul loc, narațiunea anti-știință a devenit din ce în ce mai îndrăzneață și mai populară. Aceasta a fost, de asemenea, amplificată prin canalele media și rețelele sociale, unde părerile și teoriile alternative privind gestionarea pandemiei au fost promovate agresiv.

Impactul asupra încrederii în știință și instituții

Una dintre cele mai mari victime ale acestei narațiuni a fost știința însăși. În mod paradoxal, chiar dacă cercetările științifice au demonstrat că măsurile de protecție, cum ar fi vaccinurile și măștile, au avut un impact semnificativ în salvarea vieților, aceleași dovezi au fost puse sub semnul întrebării de susținătorii narațiunii populiste. Vaccinurile pe bază de ARN mesager, care au fost dezvoltate rapid și au împiedicat milioane de decese, au fost criticat în mod constant, iar oamenii de știință care le-au susținut au fost atacați pe toate fronturile. În plus, recomandările și avertismentele făcute de experți au fost deseori ignorate sau chiar contestate de politicienii la putere, care au preferat să cedeze presiunilor populare, în loc să aplice măsuri stricte de protecție.

În acest context, este important de menționat că măsurile luate au fost, desigur, imperfecte. De multe ori, răspunsul global a fost întârziat și inadecvat. Cu toate acestea, ceea ce trebuie subliniat este că majoritatea deciziilor s-au bazat pe informații incomplete și într-un context de incertitudine profundă. În fața unui virus necunoscut, experții au luat decizii cu resurse limitate și sub presiunea timpului, dar în cele din urmă, măsurile luate au demonstrat eficiența lor.

Astfel, adevăratul pericol nu vine din știință, ci din manipularea politică a acesteia. Cu toate că știința a salvat milioane de vieți, narațiunea anti-știință a reușit să erodeze încrederea publicului în instituțiile care ar fi trebuit să ofere răspunsurile corecte.

Viitorul: Răspunsul global la următoarea pandemie

Cu toate că în prezent pandemia de COVID-19 pare să fi fost controlată, pericolele rămân. Crizele legate de sănătate globală nu au dispărut, iar mulți experți sunt de părere că o nouă pandemie ar putea apărea mult mai repede decât am anticipat. Cele mai mari amenințări provin acum de la zoonozele, bolile infecțioase care se transmit de la animale la oameni, cum ar fi gripa aviară. În ciuda progreselor făcute în cercetarea medicală, încă nu se știe ce virus ar putea provoca următoarea pandemie și când va apărea aceasta.

În fața unei noi crize globale, încrederea în știință va fi esențială. Dar, în mod paradoxal, ceea ce observăm acum este o polarizare tot mai mare, iar noile narațiuni politice riscă să erodeze în continuare acest fundament esențial. Răspunsul la următoarea pandemie nu va depinde doar de cercetători și autorități, ci și de capacitatea noastră de a construi o societate mai rezilientă, care să fie capabilă să răspundă rapid și eficient în fața unor astfel de crize. Este timpul pentru o reflecție serioasă despre ce am învățat din această experiență și cum putem preveni ca erorile din trecut să se repete în viitor.