Cine contează mai mult: ursul sau omul?

Scandalul urșilor care atacă oamenii și gospodăriile a atins în această perioadă cote greu de imaginat într-un stat european normal. Zilnic, oameni disperați caută prin toate mijloacele să-și protejeze viața și agoniseala din gospodărie de asaltul urșilor hămesiții în căutare de hrană.

Față de această disperare de zi cu zi a celor atacați de urși, autoritățile centrale, adică premierul Florin Cîțu și ministrul Mediului, Barna Tanczos, au răspuns cu promisiuni ieftine și vorbe în vânt rupte de realitate și fără nicio finalizare.

„Până la o decizie a guvernului aș vrea să văd un raport – și am cerut acest lucru în ședința de sâmbătă cu prefecții – care să îmi arate exact situația reală, să știu câte atacuri sunt, câte pagube sunt, câte victime, unde, aș vrea să știu pe județe, de câte ori s-a sunat la 112. Vreau să am situația la zi, înainte să iau o decizie. Nu vreau să iau o decizie pe baza titlurilor din ziare sau… Din punctul meu de vedere, ordonanța nu va fi prea curând„, a spus Cîțu la un post TV. 

„Nu sunt expert, trebuie să vedem dacă nu sunt și alte soluții – relocare și așa mai departe. Haideți să vedem întâi acest raport. Și aș vrea să văd și ce fac alte țări, din UE, ce se întâmplă în SUA, pentru că sunt urși și în alte țări și vin aproape de orașe. Să văd cum au rezolvat aceștia problema”, a adăugat el.

Păi, din punct de vedere al numărului de urși, România nu se poate compara cu SUA sau cu vreun stat UE. Ca atare, nu ai ce să compari, ci trebuie să acționezi. Să compari România cu, de exemplu, Belgia, unde sunt mai mulți elefanți decât în Africa și Asia.

Declarația premierului Florin Cîțu vine după ce ministrul Mediului, Tanczos Barna, a anunțat ce presupune proiectul de ordonanță la care se lucrează în Guvern pentru intervenția în situațiile de urgență cauzate de urși. 

El a spus că intervenția va fi atât „imediată” în cazul urșilor agresivi, cât și „preventivă” în zonele de tampon ale localităților. Urșii vor putea fi alungați, tranchilizați și relocați sau împușcați, în funcție de gravitatea situației, iar primăriile vor semna contracte cu asociațiile de vânătoare care vor realiza „intevenția”, a mai scris ministrul.

Numai că mult trâmbițata ordonanță anunțată de Barna Tanczos s-a pierdut pe drumul avizărilor, timp în care urșii continuă să atace oamenii și animalele domestice și să distrugă gospodăriile. Dar, foarte puțină lume știe de ce s-a ajuns în această situație și cine sunt „artizanii” exploziei numărului de urși.

Guvernul Cioloș

În 2016, ministrul Mediului din Guvernul Cioloș, Cristina Pașca Palmer, a anulat ordinul care stabilea cotele de vânătoare pentru urși. Dar, de atunci, an de an, au continuat să se dea ordinele de derogare date în baza articolului 16 din Directiva Europeană privind Habitatele.

Însă acel articol cere ca în raportul derogării să menționeze, după caz, „alternativele la derogare respinse și baza științifică folosită”, adică, de exemplu, de ce n-ar fi funcționat relocarea animalului.

Decizia fostului ministru al Mediului Cristina Pașca Palmer de a interzice vânătoarea prin eliminarea cotelor a lovit puternic în asociațiile de vânători: pe lângă autofinanțarea ce vine din cotizațiile de câteva sute de euro din partea membrilor, mare parte din bani privind din vânzarea „trofeelor”. Când n-au mai fost așa multe, au pierdut bani. 

Trebuie precizat că asociațiile și firmele private au preluat în concesiune fondurile de vânătoare pentru perioade de 10 ani, plătind la minister o taxă ce variază în funcție de mărimea terenului și de populația de animale. Practic, asociațiile de vânătoare devin responsabile de bucata de pădure pe care o administrează și de toate resursele ei.

Numai că ordinul dat de Cristina Palmer Pașca cu acordul lui Cioloș a condus la o creștere foarte mare a numărului de urși, fapt pentru care aceștia au părăsit habitatul lor natural și au pornit în căutare de hrană. Așa s-a ajuns ca urșii să caute hrană în tomberoane, să dea năvală în gospodării, să omoare oi și porci și să atace oamenii.

Potrivit informațiilor oficiale aflate la dispoziția Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, în ultimii trei ani s-au împușcat prin derogare un număr de 144 de urși, dar în 2019, 79 de persoane au fost atacate de urși, din care 8 au decedat.

Anul trecut, situația a fost și mai gravă: 110 persoane au fost atacate de urși, dintre care 12 au decedat. Dar, cu toate acestea nu s-a luat nicio măsură. Specialiștii au precizat că singura măsură ca efectivele de urs să fie ținute sub control ar consta în împușcarea anuală a circa 600 de exemplare, timp de cinci de ani de zile.

Numai așa, efectivele de urși pot fi ținute sub control, coroborat cu relocarea acestora, și, astfel, viața oamenilor nu ar mai fi pusă în pericol.

Dar oare câți oameni mai trebuie să moară uciși de urși pentru ca autoritățile statului să conștientizeze că viața omului este mai presus de orice?