Cine deține azi cele mai frumoase castele din România

În România sunt în jur de 300 de castele, marea lor parte fiind concentrată în zona Transilvaniei. Unele sunt bine întreținute, alte sunt în paragină. Fiecare dintre ale are o poveste, ba fericită, ba tristă.

Istoria a fost darnică cu actuala suprafață a României. Urme ale trecutului le poți vedea ici și colo, ba în toată splendoarea, ba într-o uitare desăvârșită. Castele pe care diverși nobili și boieri le-au ridicat poartă fiecare o poveste, un destin. Unele au fost recuperate de urmașii celor care le-au construit și le-au întreținut. Altele au fost vândute pentru a fi incluse în cirucuitul public, fie ca pensiuni, hoteluri, locuri de agrement. Retrocedările s-au lăsat de multe ori ani de procese în justiție.

Statul român și comunitățile locale dețin azi multe dintre castele din țară. Unele din Ardeal au ajuns în proprietatea guvernului maghiar sau unor comunități maghiare. Bisericile dețin și ale astfel construcții.

Aventura castelelor din spaţiul actual românesc porneşte din veacurile XIV-XV şi se întinde apoi, cu unele excepţii, până spre finalul veacului XIX. Mărturie a creaţilor vechilor familii de conţi sau boieri sunt cele 190 de castele aflate în diverse stadii de conservare. Unele arată exemplar, iar altele încă aşteaptă restaurarea care nu vine mai niciodată din considerente financiare. Multe dintre vechile incinte sunt uitate şi zac în paragină, cu doar câteva ziduri care mai se încăpăţânează să stea în picioare.

Cele mai multe dintre castele sunt construite de familii importante din Ardeal, precum Banffy, Haller, Beldy, Teleki, Kemeny, Kornis, Veress, Wass, Mikes, Apafi, Rhedey, Ugron, Bethlen etc. În timp proprietarii s-au schimbat, însă în 1945 toate au avut aceaşi soartă: au fost naţionalizate şi au devenit fie sanatorii, fie şcoli sau chiar depozite de cartofi.

Mai jos, vă prezentăm poveștile celor mai importante castele din țară și soarta lor:

Castelul de la Izvorul Ampoiului, din Apuseni, abandonat de peste 15 ani, construit în urmă cu peste 80 de ani de un fost premier al României, a fost achiziționat în 2021 de lanțul hotelier Hilton.

Castelul de la Zlatna a fost martor al perioadei de glorie a locului, legată de exploatările de aur din zona, apoi a fost folosit că școală și tabăra școlară, pentru că în anii ’80 să fie oferit unei unități militare. Celebritatea castelului este legată de faptul că aici a fost filmată o parte importantă din filmul „Noi, cei din linia întâi”, film regizat de Sergiu Nicolăescu și în care au jucat Ion Besoiu, Colea Rautu, Valentin Uritescu și Ștefan Iordache.

În timpul filmărilor, castelul a fost avariat serios, fiind, ulterior abandonat, iar după Revoluție a ajuns în prorietatea Consiliului Județean Alba a fost cumpărat în 2004, în schimbul a aproximativ 400.000 de lei, de un om de afaceri italian cu scopul de a-l transformă în hotel, însă acesta a renunțat la proiect și l-a pus în vânzare. Proiectul prevedea amenajarea a 23 de apartamente cu restaurant și bucătărie la demisol.

Consiliul Județean Bacău intenționa să cumpere Castelului Ghika din Dofteana, acesta urmând să fie folosit în scop turistic cultural. Cel puțin aceasta este intenția, după ce plenul consiliului a decis, cu unanimitate de voturi, să-și exercite dreptul de preemțiune. Asta după ce Ministerul Culturii a refuzat acest drept.

Este vorba despre un monument istoric de clasa A, ridicat spre sfîrșitul anilor 1800 de omul politic Nicolae Ghika, imobilul fiind, la acea vreme, reședință de vânătoare a familiei. Se spune că Ghika a pierdut castelul la un joc de noroc, rămânând un simplu chiriaș.

Pe vremea comuniștilor, castelul a fost confiscat și a fost, pe rând, spital TBC și internat pentru copii, iar de circa 20 de ani se află în proprietatea unei societăți comerciale.

În 2017, la castelul Ghika au fost filmate și parte din scenele filmului „Vânătorul de spirite”, cu Armand Assante în rolul principal.

Ștefan Ormenișan și Victor Șerban, fondatorii brandului MindtheGap, au plătit 92 de mii de euro pentru achiziția Castelul din Presaca, ce strânge pe lângă clădirea propriu zisă și 1,5 hectare de teren.

Castelul, așa cum a fost el denumit de casa de licitații Sotheby’s, a fost scos la vânzare la prețul unei case din proximitatea Sibiului, 95 de mii de euro, însă suma a fost negociată și s-a ajuns în final la 92 de mii de euro, spun surse din administrația comunei Păuca.

Ridicat cel mai probabil de familia Bethlen, conacul a fost multă vreme post de jandarmi pentru Imperiul Austro-Ungar, iar acum se află în stadiul de ”ruină funcțională”.

Fondatorii Școlii Finlandeze au achiziționat în 2020 Castelul Thobias din Șeica Mare, pentru 302.850,98 lei fără TVA. ”Aici va funcționa un centru de educație pentru copii și adolescenți”, a precizat atunci Radu Szekely, unul din fondatorii Școlii Finlandeze din Sibiu.

Castelul Thobias este un conac rural, ridicat în secolului al XVIII-lea, cu arhitectură barocă și se află în satul Boarta, la aproximativ 35 de km de municipiul Sibiu. Construcţia castelului a început în anul 1324 şi a fost proprietatea mai multor familii nobiliare începând cu familia Bolyai. Mai târziu a aparținut principilor transilvăneni Ioan Zapolya şi Sigismund Bathory. Acesta din urmă a ajuns în 1595 principe imperial al Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti. În 1599, Castelul Thobias este oferit cadou de către Sigismund lui Mihai Viteazu, alături de alte 40 de sate din zonă.

Castelul Wesselényi de la Jibou are șanse de a reveni statului român, după încercarea de a fi cumpărat de o firmă din Ungaria, conform Investigatoria.

Acest castel, cel mai mare castel baroc din Transilvania, a fost pus în vânzare de András Janicskó, moștenitor al liniei nobiliare, care a anunțat că termenul de preemțiune expirase, deși Consiliul Județean Sălaj își anunțase intenția de a-l cumpăra. În acest fel, castelul a ajuns la compania Micro Vision SRL din Cluj-Napoca, companie care, la scurt timp, a revândut imobilul către compania de stat ungară Manevi ZRT. Și aici, pentru că a existat un interes din partea Consiliului Județean Sălaj, instanța a decis anularea contractului de vânzare-cumpărare, iar castelul are toate șansele de a reintra în patrimoniul local, susține publicația amintită. Manevi ZRT face parte din portofoliul Magyar Nemzeti Vagyonkezelő Zrt, controlată în totalitate de Guvernul de la Budapesta, pentru că în anul 2018 a fost transferată sub autoritatea Ministerului Afacerilor Externe al Ungariei din subordinea Agenției Arhivelor Statului.

Ansamblul castelului Wesselényi din Jibou este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul orașului Jibou, operă a arhitectului ceh Franz Wrabetz. Dintre construcțiile ce compun ansamblul, prima și cea mai veche este „curia” (reședință nobiliară modestă), despre care József Bíró în anii ’40 notează că i se spune „bucătăria veche”. Așa cum arată o inscripție cu ornamente baroce de deasupra intrării de vest, clădirea a fost refăcută din temelii în 1702 de către baronul István Wesselényi (prefect al comitatului Solnocul de Mijloc, președintele Dietei în 1716) și de contesa Kata Bánffy (fiica lui György Bánffy I, guvernator al Transilvaniei între 1691–1696. Pe fațada de est, deasupra intrării în pivniță, se găsește o a doua inscripție care amintește restaurarea clădirii în 1749 de către următoarea generație ce a deținut domeniul, István Wesselényi și Polixenia Dániel.[4]

Castelul Degendfel Schomburg, din comuna bihoreană Balc, despre care legendele spun că e bântuit de spiritul soţiei prinţului Gheorghe Ghica, a fost adjudecat de o firmă de apartament la o sumă uriaşă, de 4,039 milioane euro, însă licitaţia s-ar putea relua, scria Adevărul în 2022.

Câştigătorul licitaţiei a fost Odas Global Consulting SRL, cu sediul în Floreşti, judeţul Cluj, care, potrivit informaţiilor de pe propriul site, se declară „o companie globală”, şi oferă consultanţă în multe domenii, de la afaceri, fonduri europene, investiţii realizate la nivel global, arhitectură, lobby şi servicii tehnologice. Conform datelor financiare declarate, în 2020, firma a avut o cifră de afaceri de 2,9 milioane lei şi un profit de 1,4 milioane lei, sumă care, însă, nu acoperă preţul oferit pentru castel.

Bihoreanul susține că în spatele cumpărătorului este o firmă a statului ungar profilată pe achiziţii imobiliare în Transilvania. 

Domeniul de la Balc a fost construit între anii 1850-1890 de groful Károlyi Tibor, fiind vândut după Marea Unire din 1918 prinţului Gheorghe Ghica, a cărui soţie a murit şi a fost înmormântată aici. În 1944, a intrat în proprietatea statului, iar în 1967 a fost declarat monument ocrotit prin lege, fiind administrat de întreprinderea PECO, care l-a folosit ca sanatoriu şi hotel pentru salariaţi.

Castelul nobiliar Salbek, din comuna arădeană Petriș, a fost cumpărat în 2017 de către compania londoneză OMC Investments Ltd.

Castelul, aflat la 19 kilometri față de Castelul Regal Săvârșin și la 106 kilometri față de Arad, a fost construit între anii 1800 și 1850 și este clasat monument istoric de valoare națională și universală, clasa A. Are 24 de camere și mai multe construcții anexe. Suprafața terenului este de 16,73 hectare, iar cea construită de 983 metri pătrați, cu o amprentă la sol de 450 metri pătrați.

Ziare.com scria anul trecut că trei ruși și doi germani dețin Castelul Cantacuzino de la Bușteni. ”Retrocedat moștenitorilor după revoluție, Castelul Cantacuzino a fost vândut unei firme private. Acționarii firmei, trei ruși și doi germani, au reușit să pună în circuitul turistic fostul domeniu princiar. Unul dintre ruși, coproprietar al castelului, a făcut renumit antiviralul rusesc Arbidol“, se spune în articol.

Castelul Cantacuzino a fost construit în 1911 la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, la poalele muntelui Zamora din Bușteni. Regimul comunist a confiscat în 1948 toate bunurile prințului.După revoluție, una dintre moștenitoare, Ioana Elisabeta Cantacuzino a revendicat și a primit o parte din fostele proprietăți, inclusiv castelul din Bușteni.

În anul 2004, moștenitoarea a vândut castelul cu 800.000 euro. Presa prahoveană menționa că unul dintre cei care ar fi cumpărat castelul a fost de cetățeanul american Lucian Coltea, unchiul lui Adrian Tarău, care la rândul lui este fiul lui Aurel Tarău, fost prefect de Bihor. Adrian Tărău a fost un celebru personaj legat de PSD și arestat pentru contrabandă pe vremea când tatăl său era prefect.

În 2011, Coltea a fost arestat și el în dosarul în care deputatul Cristian Rizea era acuzat de trafic de influență și spălare de bani.În 2008, ZamoraReal Estate SRL cumpără castelul de Coltea la un preț mult mai mare. În 2010, Zamora Real Estate SRL își schimbă denumirea în Zamora Estate, își mută sediul din Brașov la Bușteni, la adresa castelului, ocazie cu care firma Lumo Invest este înlocuită cu offshore-ul Seacost Enterprises Corp din Belize (a fost dizolvat în 2017). Apoi, locul offshore-ului din Belize este luat de Margarita Mamsirova.

Conform Ziare.com, Margarita Masirova este o celebră mezzo-soprană care a cântat inclusiv pe scena Teatrului Bolșoi din Moscova. Margarita este căsătorită cu Kurt Albert Neuschitzer, acționar și el în Zamora Estate SRL. Kurt se află în România de vreo 18 ani, perioadă în care a derulat mai multe afaceri în special în zona imobiliară.

Margarita este apropiată de Vitali Martianov, și el un mare meloman, și se pare că ea l-a îndrumat spre afacerile din România.

Tipic renascentist, cu forma sa rectangulară și cele patru turnuri circulare în colțuri, castelul din Cetatea de Baltă, cunoscut şi sub numele de Castelul Bethlen-Haller, a fost ridicat între anii 1615-1624 de către Miklos Bethlen, Cancelarul Transilvaniei. De-a lungul timpului, castelul a trecut prin numeroase transformări: construcția actualei clădiri a fost finalizată în anul 1624, iar între anii 1769-1773, castelul a fost reamenajat în stil baroc.

În perioada în care a aparținut familiei Haller, a fost realizată construcția frontispiciului castelului, care până atunci avea doar cele patru turnuri. În prezent, castelul păstrează atât principalele elemente arhitecturale renascentiste, cât şi o parte dintre cele baroce, în spatele castelului regăsindu-se un fost element decorativ ce poartă inscripția „Anno 1773”. În perioada comunistă, clădirea a funcționat ca secție de şampanizare în cadrul IAS Jidvei.

După anul 1989, castelul a fost revendicat și retrocedat familiei Haller, de la care a fost cumpărat de familia Necşulescu. Printr-un amplu proces de restaurare, prin care s-a urmărit îndepărtarea intervențiilor anterioare și evidențierea arhitecturii și simplității originale a spațiilor, familia Necșulescu a readus castelul la lumină, transformându-l totodată într-un simbol de preț al Jidvei.

Castelul Wass-Banffy de la Gilău este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Castelul este înconjurat de un parc natural de circa 11 hectare.

Cetatea a fost construită după 1439, din ordinul episcopului Gheorghe Lepes. În jurul anului 1500, cetatea inițială a fost transformată de episcopul Ladislau Geréb în castel în stil renascentist. În 1599 și 1601 s-a aflat în posesia lui Mihai Viteazul.

Distrus într-un incendiu, castelul a fost reconstruit și restaurat în mai multe rânduri. În perioada 1960-2003 funcționează ca Școala Ajutătoare Gilău. În ultimele decenii a fost folosit de liceul din Gilău.

În 2015,un urmaș al familiei Banffy, aristocrat stabilit în Canada, istoricul Barcsay Tamas, a vândut castelul omului de afaceri Nagy Elek.

 Castelul Teleki din comuna maramureșeană Satulung, imobil edificat la mijlocul secolului al XVIII-lea în stil baroc și extins la finalul secolului al XIX-lea, a fost vândut de lichidatorul judiciar (Ioan Coman – Pro Insolv IPURL). Tranzacția a fost făcută în 17 noiembrie 2020, la 11 ani după insolvența firmei Tehnomin, controlată de Mircea Mărieș, și care a achiziționat proprietatea în anul 1999, de la autoritatea publică locală, în urma unei tranzacții ilegale în care statul român a fost drastic prejudiciat, cu 120.000 lei (statul a investit în perioada 1997-1999 circa 170.000 lei doar în reabilitarea clădirii), susține 2M News.

Publicația susține că proprietarul din acte este Micro Vision Consult, un SRL din Cluj-Napoca, înființat în 10 februarie 2020, controlat de Radu Mihai Fechete, care avea un singur angajat și care raportat în acel an (2020) o cifră de afaceri de 108.000 lei și un profit net de… 2,15 milioane de lei. Publicația spune că firma lui Fechete este doar un intermediar, o interfață a Guvernului maghiar.

Castelul Guthman-Valenta din Hoghiz a fost scos la vânzare în 2015, la preț de garsonieră, 38 de mii de euro. Castelul are opt camere și o curte de 8.000 de metri pătrați. Nu se ştie încă cine este noul proprietar şi care este suma la care a cumpărat domeniul.

Castelul a fost construit în 1553 și de-a lungul timpului a avut mai mulți proprietari. La un moment dat aici au fost birouri ale fostului IAS. De atunci însă nimeni nu s-a mai ocupat de acest castel și din el acum au mai rămas doar zidurile.

Construcția aparţinea unei firme care a intrat în faliment. Lichidatorul a tot încearcat să-l vândă la licitație, cu un preț de pornire de 38.000 de euro, dar fără succes. Potrivit lichidatorului judiciar, castelul Guthman-Valenta a fost vândut pe 20 noiembrie 2015 unui cumpărător care a dorit să rămână anonim.

Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție din România au decis anul trecut că Palatul Regal din Mamaia a fost privatizat ilegal, în anul 2003, și că monumentul istoric se întoarce în patrimoniul statului român. Sentința este definitivă.

Conform deciziei instanței, monumentul istoric a fost vândut de societatea de stat Mamaia SA către compania SC Light System SRL, controlată de Bittner-Petrache-Vântu, fără respectarea dreptului de preempțiune al statului, o decizie în premieră dată de instanțele din România, potrivit info-sud-est.

Regina Maria spunea că palatul din Mamaia este una dintre „Casele de vis”: „La Mamaia, este o căsuţă care poartă pecetea mea. Se găseşte pe aceleaşi locuri cu o casă mult mai puternică pe care eu şi regele am clădit-o pe nisipurile ţărmului întins aşa kilometri şi kilometri, care ne-a dat totdeauna la toţi o mare bucurie”.

Domeniul Gurghiu și castelul Bornemisza este azi muzeu de vânătoare deţinut de Muzeul Judeţean Mureş.

Prima atestare documentară a toponimului Gurghiu datează din anul 1329, când în urma unei dispute dintre Andrei, episcopul Transilvaniei, și voievodul Toma este pomenit un anume Petrus Gurghynh.

Domeniul Gurghiu, împreună cu cele 20 de sate care aparțineau de el, și cetatea de la Gurghiu sunt amintite pentru prima dată în 1358, iar câțiva ani mai târziu apar în documente informații precise inclusiv despre castelanii de aici. Din documentele medievale reiese faptul că fie voievodul Transilvaniei, fie comitele secuilor era stăpânul cetății. În cazul în care cele două titluri erau deținute de aceeași persoană, cetatea îi revenea vicecomitelui secuilor, care, de cele mai multe ori, a îndeplinit și funcția de castelan.

Construirea castelului la poalele dealului cetății se leagă de persoana principelui Gheorghe Rákóczi I, care, fiind pasionat de vânătoare, a luat măsuri în vederea construirii unei reședințe mai accesibile, care să ofere condiții sporite de confort în timpul desfășurării acestei activități.

Castelul Pekri-Ozd se află în satul Ozd, o localitate parcă uitată de lume. Este un palat ridicat în sec. XVII într-o notă constructivă renascentistă. Astăzi, domeniul este deţinut de fundaţia creştină Bonus Pastor, după ce l-a obţinut cu titlu de donaţie de la Ilona Teleki, cea care l-a primit de la statul român.

Castelul neobaroc al nobililor Rhedey din Sângiorgiu de Pădure este folosit în scopuri culturale și turistice de către Consiliul Local Mureș.

Înfățișarea actuală neobarocă a castelului datează de la reconstrucția din 1807-1809 de către nobilul László Rhédey, proprietarul de atunci. În ce privește originea acestuia, există numeroase explicații. Conform tradiției, castelul a fost precedat de o mănăstire medievală. În perioada reformei protestante din secolul al XVI-lea, familiile Barcsai și Kornis construiesc un prim castel, socotit ca fiind predecesorul celui de astăzi. Lucrările s-au derulat, probabil, în anul 1569. Familia Rhédey se stabilește aici în secolul al XVII-lea, primul reprezentant al acesteia fiind János Rhédey.

Castelul Rhédey a intrat în posesia familiei de negustori Schuller după primul Război Mondial, iar în 1935 a fost cumpărat de comunitatea locală cu scopuri administrative, în clădire funcționau diferite instituții și agenții. Între 1948 și 2010 în clădire a funcționat școala generală.

Castelul a fost restaurat, investiție făcută de Ministerul Culturii, lucrările de restaurare și consolidare fiind încheiate în iunie 2015, după aproape 5 ani de la semnarea contractului de execuție. Ușile și ferestrele au fost înlocuite, acoperișul a fost renovat, structura clădirii a fost întărită, iar camerele au fost readuse la starea lor inițială. Consiliul local nu intenționează să mute școala înapoi în clădirea restaurată, ci castelul va fi folosit în scopuri culturale și turistice, în sala mare se vor organiza diferite expoziții și în subsol se va construi o cramă și un restaurant.

În comuna Mihai Viteazul din Mureş se află un enigmatic castel venit din sec. XVI, operă a familiei Haller. Din relatările localnicilor rezultă că această reședință era folosită de grofi pentru recreere, în timpul verii, la diferite ocazii. “Tragedia” castelului a început odată cu colectivizarea; în prezent a rămas doar o ruină care amintește, vag, de măreția clădirii și a nobilimii de odinioară. Pe timpul comunismului, construcţia a fost un simplu CAP, ca de altfel multe astfel de incinte transilvane.

Un localnic a cumpărat, după revoluţie, întreaga proprietate, fără să ştie ce a achiziționat de fapt.

A aflat 17 ani mai târziu, când era cât pe ce să înfunde pușcăria datorită neștiinței lui.

„Eu am cumpărat magazia C.A.P.-ului prin ’90 cu 13 milioane de lei. Erau bani grei pe atunci, că atât costă un apartament la oraș. Timp de 17 ani m-am servit de clădire, drept magazie de nutreț pentru vite, până anii trecuți, când am vrut să o renovez, că să mă mut în ea. Atunci era să dau de necaz.”

Cetățeanul a găsit niște irlandezi interesați, cărora le-a vândut întreg domeniul. După care castelul a fost din nou scos la vânzare, dar cu acte în regulă, ba pe deasupra și cu un studiu istoric, să știe omul care-l cumpără pe ce da banii.

Tot de la familia Haller provine şi castelul de la Ogra. Construcţia este total renovată şi este utilizată drept restaurant cu standarde înalte. Proprietarul acestuia este familia Foris.

Castelul a fost construit în secolul al-XVII-lea în stil clasicist baroc. După naționalizarea începută în 1949 de către comuniști, reședința din comuna Ogra a familiei Haller a funcționat ca școală, internat, sediu al Miliției și chiar ciupercărie.

Kinga Foris și sora ei au găsit o ruină în care domnea mizeria. Dispăruse strălucirea edificiului a cărui temelie a fost pusă în secolul al XVII-lea de către familia nobiliară Haller și a cărui construcție în stilul post-baroc a fost finalizată în secolul XIX.

După ce au recâștigat castelul, moștenitorii familiei Haller l-au vândut celor două surori în 2007, iar după patru ani de renovări, Castelul Haller a avut parte de primii săi clienți, care puteau înnopta într-una dintre camere sau încerca mâncarea preparată în bucătăria condusă de către Kinga.

Din 2012 funcționează ca și hotel, restaurant și cramă.

Castelul Teleki din Dumbrăvioara este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Dumbrăvioara, comuna Ernei, operă a arhitectului István Möller. Construcția acestuia a fost începută în 1769 de către Sámuel Teleki, cancelar al Transilvaniei. Aripa nordică a castelului a fost edificată între anii 1769–1770, iar cea sudică în 1773. Cele două clădiri mai vechi au fost construite în stil baroc, stilul arhitectural caracteristic în timpul domniei împărătesei Maria Terezia, cu încăperi tăvănite.

Cripta familiei a fost construită tot de Sámuel Teleki, în anul 1774. Până în 1916 acolo au fost înmormântați membrii familiei, în total cincisprezece adulți și cinci copii, printre care și strănepotul său, exploratorul Teleki Sámuel.

Castelul a fost retrocedat urmașilor familiei Teleki, o familie din Canada, în anul 2005. În clădire a funcționat până în anul 2019, în baza unui contract de închiriere, Liceul Tehnologic din localitate. În același an a fost achiziționat de medicul cardiolog, prof. dr. Benedek Imre din Târgu Mureș.

În 1545, a fost pusă prima piatră de temelie a castelului Bethlen de la Bahnea, construit în stil renascentist. Familia a rămas proprietară aici până în 1944, când ultimul grof (conte) din localitate a fost nevoit să-şi părăsească reşedinţa. În anul 2008 castelul revine în proprietatea lui Bethlen Fruzsina, fiica lui Bethlen Ádám jr. Ea transportă bunurile mobile din castel, şi donează clădirea Bisericii Reformate din Transilvania. În anul 2011 castelul primește un acoperiș nou. Încă nu se știe ce funcție va avea castelul în viitor.

 Cel mai frumos castel renascentist din Ardeal se află la Criş. Construit în urmă cu 600 de ani, castelul Alexius şi Georgius Bethlen a fost renumit în Europa datorită măreţiei şi frumuseţii sale. Proprietatea a fost retrocedată în 2007 urmaşilor familiei nobiliare, Anika, Ava şi Agnes Bethlen. Moştenitorii au înfiinţat fundaţia Uniunea Pro Castrum Bethlen care se ocupă de refacerea clădirii.

Vechea familie Mikes și-a recuperat castelul din Zăbala, considerat giuvaerul Ardealului. Gregor și Alexander Roy Chowdhury-Mikes, fiii unui bengalez și a unei urmașe a familiei, Katalin Roy Chowdhury, au intrat în posesia castelului precum și a parcului de 30 de hectare. Pe timpul comunismului, incinta a fost utilizată drept tabară de copii sau spital. Acum, există o casă de oaspeți, The Machine House, care se bucură de o amenajare interioară și un stil unice în România.

În Ozun, castelul Beldy-Mikes, construit în sec. XVII, în stilul secuiesc, apraține de asemenea familiei Mikes. Până la naționalizarea din 1949 castelul se afla în proprietatea contesei Mikes Kelemenné Béldi Emma. După naționalizare, clădirea a fost transformată și folosită drept sediu pentru diverse întreprinderi. Familia Mikes a redobândit clădirea în 2004, în urma unui proces.

În schimb, castelul Mikes-Szentkereszty din Zagon și cel de la Bixad, construite de familia Mikes, sunt azi în posesia comunităților locale.

Conacul din Zagon este considerat casa natală a lui Mikes Kelemen (1690–1761), pajul lui Rákóczi Ferenc II. Cu ocazia restaurării fostului Castel Szentkereszti, s-a descoperit o grindă decorată cu rozete, pe care, pe lângă iniţialele B:M şi E:D, era gravat şi anul 1632. Aceasta demonstrează faptul că acest castel, construit în stilul renaşterii şi transformat mai târziu, a fost edificat de familia Mikes.

În prezent, în această clădire funcţionează o instituţie culturală şi un muzeu. Expoziţiile memoriale evocă momente semnificative din viaţa şi activitatea lui Mikes Kelemen, Csutak Vilmos, Kiss Manyi şi Domokos Géza. Clădirea fostului grânar a fost transformată în casă de oaspeţi.

Castelul Mikes din Bixad-Covasna face parte din cetatea din Bixad. Cercetarile arheologilor sustin ipoteze că cetatea a fost construită în sec. al XII-lea, iar în secolele XIV-XV a intrat în posesia familiei Miko. Ulterior a fost castelul de vânătoare a grofului Mikes Armin, și în prezent fiind proprietatea comunității. Instituția poartă numele grofului.

Medicul veterinary Tibor Kalnoky, cu origini în Covasna, a revendicat de la statul român două proprietăți: la Micloșoara și Valea Crișului.

După opt ani de procese, Kalnoky, un prieten al familiei regale britanice, a intrat în posesia castelului de la Micloșoara, vechi din 1500, o construcție care conține multe elemente renascentiste, precum și decorații pictate pe pereți. Domeniul este greu de întreținut, însă aristocratul a mizat cu succes pe turismul rural.

Același model dorește să-l aplice și castelului de la Valea Crișului, din 1685.

Familia Apor a moștenit vechea reședință nobiliară din sec. XVI de la Turia și pus edificiul în circuitul turistic. Este de fapt un ansamblul este format din următoarele monumente:

• Castelul Apor
• Grânar

Construcția care, în forma sa inițială, datează din anul 1629 a aparținut familiei nobiliare Apor, din care cei mai notabili sunt István Apor (??-1706) și Péter Apor (1676-1752).

Unicitatea acestei clădiri, în aparenţă modestă, constă în originalitatea spaţiului interior, copleşitor prin măiestria frescelor şi a tavanelor din lemn sculptat care datează din perioada Renaşterii transilvănene.

La Tălișoara există un castel din sec. XVII ce poartă numele de Daniel, după numele căpitanului-adjunct al ținutului Trei Scaune, Daniel Mihaly. Astăzi, construcția se află în proprietatea soților Rácz Attila și Lilla.

Numele Daniel apare și la incinta din Vârghiș, un castel din sec. XV. Descendenții familiei au moștenit după 2000 construcția, dar au vândut-o mai departe cu 300.000 de euro administrației locale a orașului Esztergom din Ungaria.

În Harghita, la Lăzarea, se află una dintre cele mai impunătoare reședințe nobiliare din Ardeal, Castelul Lázár. Un turn al cetății datează din 1450, iar o inscripție cu litere gotice de pe turnul porții menționează anul construcției, 1532. În anul 2013 a fost restituit urmaşilor familiei Lázár.

Castelul-fortăreaţă Mikó, cunoscut ca „Cetatea”, este cel mai vechi şi cel mai important monument istoric al oraşului Miercurea-Ciuc. Poartă numele constructorului, Hídvégi Mikó Ferenc (1585-1635), în documentele vremii fiind menţionată şi ca cetatea nouă a lui Mikó. 

Construirea cetăţii a început în primăvara anului 1623, la zece ani după ce proprietarul, Mikó Ferenc, a devenit căpitan suprem al scaunelor secuieşti Ciuc, Gheorgheni şi Casin.

Până la mijlocul secolului 20 clădirea a fost constant folosită de diferite trupe militare.

În 1970, după o restaurare generală a devenit sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului.

Castelul Bánffy de la Bonțida, care a fost cunoscut ca Versailles-ul Transilvaniei, este un ansamblu arhitectonic construit de familia Bánffy în comuna Bonțida, județul Cluj. Nucleul complexului de edificii este renascentist, extinderile și modificările ulterioare au fost făcute în secolul al XVIII-lea în stil baroc, iar în secolul al XIX-lea în stil neoclasicist și stil romantic (galeria neogotică de la 1855).

Bánffy Katalin, fiica ultimului proprietar al castelului de aici, a moștenit clădirea în 2001 și a pornit un program internațional de restaurare a castelului. Lucrările de renovare au fost atribuite fundației Transylvania Trust, care a închiriat castelul pentru 49 de ani.

De câțiva ani, castelul este gazda festivalului Electric Castle.

Urmașii familiei au revendicat și castelul din Borșa, din județul Cluj. Acesta este o fostă proprietate a familiei Bánffy. A fost construit în forma lui actuală în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, probabil de către Baronul Daniel Bánffy și a devenit, în anul 1957, Spital de Boli Psihice Cronice. Din 2003 a intrat în patrimoniul Consiliului Județean Cluj.

Un alt descendent, Bánffy Ștefan, a obținut Castelul Kemény-Bánffy din Luncani. Întreaga avere a fost lăsată moștenire în anul 2003 „Asociației Voluntare Castelul Banffy” din satul Luncani, comuna Luna, jud. Cluj, str. Principală nr. 402, care este condusă de filantropul de origine austriacă Gerhart Spitzer. 

În urma celor două războaie mondiale, castelul a suferit unele pagube, mai ales între anii 1918-1919, fiind transformat în perioada regimului comunist în sediu al CAP-ului, iar o mare parte din clădirile anexe au fost demolate. În forma sa actuală castelul Kemény-Bánffy dispune de 44 de camere.

Familia Bánffy se stabileşte în localitatea Nuşfalău în secolul al-XV lea şi tot atunci îşi construieşte şi reşedinţa în această localitate. 

În anul 1936, Bánffy Albert a vândut castelul, bisericii reformate, iar după naţionalizare, în castel a fost cabinet medical, stomatologie, casă de naşteri dar, asemeni altor castele şi o şcoală specială, cu cămin pentru copii cu deficienţe mintale. Acum se află în proprietatea bisericii.

Unul dintre cele mai frumoase monumente ale Renașterii din Transilvania a ajuns o ruină – castelul Martinuzzi din comuna Vințu de Jos. Edificiul încărcat de gunoaie și o vegetație bogată apare în acte ca fiind proprietatea Bisericii Romano-Catolice.

Castelul Wesselényi de la Obreja, din prima jumătate a sec. XVIII, este considerat cel mai frumos castel baroc din Europa Centrală și, totodată, cel mai vechi. Domeniul este uriaș, se întinde pe raza a trei județe, Sălaj, Satu Mare și Alba. Din 2004, toată averea a fost mutată de la Consiliul local Alba la Mitropolia Greco-Catolică cu sediul la Blaj.

Domeniul Mikes din Cisteiu de Mureș a fost retrocedat urmașilor în 2006. Ansamblul de aici este compus din mai multe clădiri datând din perioade diferite: curia, ridicată în 1796, din care se păstrează astăzi un impresionant timpan baroc, hambarul, ce datează tot din secolul XVIII, palatul neoclasicist, construit în seco­lul XIX, cu un parter supraînălţat. Palatul este astăzi în ruine, din el păstrându-se pivniţele, câţiva pereţi şi coloanele din cărămidă de la intrare.

La Banloc, Banat, Arhiepiscopia Timișului a primit în concesiune de la Primăria locală, pentru 99 de ani.

A fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe fundații mai vechi, de către contele Lazar Karátsonyi, un bogat întreprinzător armean maghiarizat. În 1935, ultimul conte Karátsonyi vinde castelul și domeniul înconjurător reginei Elisabeta a Greciei, sora lui Carol al II-lea. După ce renovează întregul complex, Elisabeta locuiește la Banloc până pe 4 ianuarie 1948, când, împreună cu Regele Mihai și familia regală, este nevoită să plece în exil.

Castelul Mercy este un monument istoric în localitatea Carani din județul Timiș.

Numele îi vine de la contele Claudius Florimund Mercy, născut în Lorena, numit guvernator al Banatului dupa Pacea de la Passarowitz, când Imperiul Otoman a acceptat să cedeze Imperiului Habsburgic teritoriile cucerite. Contele Mercy, care avea și un palat în Timișoara, și-a construit la Carani o reședință secundară, în anii 1733 – 1734.

După 1948, castelul din Carani a fost naționalizat și transformat în sediul C.A.P. din localitate, funcționalitate păstrată până în anul 1989.

După 1989, castelul a fost restituit unui urmaș din Austria, care nu s-a ocupat de el, astfel că în prezent a devenit o ruină.

Castelul Konopi de la Odvoş (judeţul Arad) a fost construit între anii 1650-1700 de către familia nobiliară maghiară Konopi. Deși pe lista monumentelor istorice apare ca fiind castel, clădirea este mai degrabă un conac. Conacul Konopi a fost distrus de țărani în anul 1784 cu ocazia răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan și refăcut în stil clasicist în anul 1800.

Ultimul urmaș direct al familiei nobiliare maghiare, Kálmán Konopi, i-a lăsat întreaga avere colaboratorului său György Lengyel pe care l-a înfiat cu drepturi depline.

Conacul, împreună cu cele 556 de hectare de pădure și teren arabil, a fost naționalizat în 1948. Până la revoluția din 1989, conacul a fost pe rând CAP și tabără de pionieri. În anul 2007 reintră în posesia moștenitorilor de drept, familia Lengyel, dar aceștia nu au dorit (sau nu au dispus de fondurile necesare) să renoveze conacul așa că l-au vândut unei firme de exploatarea lemnului din Arad. Firma respectivă a fost însă interesată doar de pădure așa că au repus la vânzare conacul. Din anul 2017, conacul Konopi, împreună cu 10 hectare de pădure, este în posesia unei familii din Arad care speră să îl transforme într-un hotel și centru cultural.

Castelul Mocioni din Bulci, amplasat într-un parc imens, pe malul Mureșului, a fost proprietate a familiei nobiliare Mocioni.

În timpul ultimilor doi proprietari, Anton și fiul său adoptiv, Ioan Mocsony-Stârcea, castelul a cunoscut o viață intensă, aici venind adesea la vânătoare regele Carol al II-lea. După 1940, au fost amenajate camere speciale pentru regina mamă Elena și regele Mihai I. Castelul a fost naționalizat și transformat în 1949 în sediu al G.A.S. din localitate. Ulterior, aici a fost amenajat un preventoriu TBC. Imobilul este în paragină.

În Bihor, castelul Csaky din Marghita, construit în stil baroc, găzduiește clădirea Primăriei.

Castelul datează din secolul XVIII. Pe atunci, familia Csaky deținea o moșie foarte valoroasă în zonă care includea și castelul construit în stil baroc. Acestea au fost vândute unui austriac în 1852.

Prin anii 1950 o parte din vechiul edificiu a fost demolat și înlocuit de actualul sediu al primăriei.

Castelul Tisza din Ghiorac a fost construit de baronul maghiar Tisza în secolul al XIX-lea în stil eclectic, în mijlocul unui parc uriaş.

A fost naționalizat de comuniști, actualmente fiind retrocedat urmașilor săi, Kálmán şi György Tisza, dar după lungi procese. Castelul este folosit de Protecția Copilului Bihor drept cămin-spital pentru copii cu probleme psihice și fizice. Castelul este cunoscut sub denumirea de Cămin-spital Cighid.

În judeţul Hunedoara cel mai cunoscut edificiu îl consitutie Castelul Corvinilor din Hunedoara. Acesta se află în administrarea Primăriei municipiului, fiind una dintre cele mai importante surse de venit pentru autorităţile locale.

Numărul castelelor din Moldova, Muntenia și Oltenia este mult mai scăzut decât cele din Ardeal. Și mai mic este numărul moștenitorilor, pentru că marea parte a incintelor sunt azi în proprietatea statului sau a comunităților locale.

Peleșul de la Sinaia a fost restituit familiei regale, dar continuă să fie muzeu.

Celebrul castel al lui Dracula de la Bran a ajuns în proprietatea lui Dominic de Habsburg, fiul princepesei Ileana. Moştenitorii Anton de Habsburg-Lotringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer au solicitat în 2001 restituirea castelului sub formă de despăgubiri în bani, estimat atunci la 25 de milioane de dolari, dar în 2005 au solicitatat restituirea în natură. Documentul de restituire a fost semnat în mai 2006, împreună cu un acord între noii proprietari şi autorităţile române pentru păstrarea în circuitul public a edificiului.

Mitropolia Moldovei și Bucovinei a primit înapoi în 2001 castelul de la Miclăușeni, construit de Simion Stroici, în sec. XVIII.

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași.

La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Simion Stroici a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. 

La Ruginoasa, lângă Iași, palatul Sturzeștilor găzduiește Muzeul memorial dedicat lui Cuza Vodă.

Palatul Ghika din Comănești a fost construit în anul 1890, de către Dimitrie Ghika și transformat în reședință de vară a familiei sale boierești. 

Palatul și parcul Ghika Comănești au cunoscut o perioadă de maximă înflorire și glorie. Această perioadă a coincis cu statutul de reședință boierească a familiei Ghika din Comănești. Din 1946, membrii familiei au fost alungați de către comuniști, iar domeniul a fost naționalizat. I s-a dat o funcție educativă, căci de-a lungul următorilor 25 de ani, în palatul Ghika Comănești au funcționat, pe rând, un liceu, o școală generală și apoi Casa Pionierului.

În anul 1980, autoritățile comuniste au inclus palatul într-un amplu proces de restaurare, la capătul căruia, în anul 1983, castelul Ghika Comănești a devenit gazda Muzeului local de Etnografie și Artă.

Din anul 2005, palatul și parcul au fost solicitate în instanță de moștenitorul familiei Ghika, Paltin Sturza. În 2019, a fost cumpărat de primăria din localitate cu 500.000 de euro, în care sunt incluse dependințele și parcul din jurul monumentului, a intrat în ample lucrări de reabilitate.

Recent, Castelul Cantacuzino-Ghica din Deleni a fost scos la vânzare. Este unul dintre castelele cele mai reprezentative ale Moldovei, reamenajat, la fel ca și palatul de la Dărmănești, după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, timp de doi ani, în castelul din Deleni au fost încartiruite trupe sovietice. După naţionalizare, clădirea a găzduit Căminul cultural din Deleni, devenind ulterior unitate medicală preventivă, destinaţie pe care o are şi azi. Prețul se poate afla doar contactând ofertantul.

Reședința familiei Bibescu de la Posada, pe DN1, construită în 1848, ascunde azi singurul muzeu cinegetic din țară.

 Și în București există un castel, deși mai tânăr, din 1906. La marginea Parcului Carol, o clădire pitorească poartă numele de „Castelul Țepeș”. Aceasta a fost construită cu ocazia organizării Expoziției Generale Române, prilejuită de jubileul a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Din 30 septembrie 2004, clădirea a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.