Cine e marele câștigător al dispariției regimului Assad din Siria

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, este tot mai aproape de a-și atinge obiectivele strategice în Siria, după prăbușirea regimului Bashar al-Assad, un moment de cotitură pentru liderul de la Ankara.

După ani de susținere a grupurilor militante islamiste și a unor miliții pro-turce, Erdogan se află acum în fața unei oportunități unice: reconstrucția post-război, întoarcerea refugiaților sirieni și distrugerea definitivă a opoziției kurde. Aceasta este, potrivit unei analize din The Times, „marea miză” pe care Erdogan o urmărește cu determinare.

În ultima săptămână, conflictul din nordul Siriei s-a intensificat. Cu o influență tot mai mare în regiunile controlate de rebeli și prin susținerea grupului militant Hayat Tahrir al-Sham (HTS), Turcia vizează acum consolidarea poziției sale în cadrul unui război care nu s-a încheiat, ci pare să se escaladeze. După ce HTS și Armata Națională Siriană (SNA), susținute de Ankara, au reușit să ajungă până la Alep, Erdogan a afirmat cu mândrie că „jumătate din inima noastră aparține orașelor din sudul Turciei, cealaltă jumătate este în Siria.”

Pentru Erdogan, acest moment simbolizează un triunf al politicii externe turcești și o oportunitate de a se prezenta drept „singurul lider național capabil să stăpânească haosul.” În paralel, în fața reflectoarelor, liderul turc continuă să promoveze ideea unei „Turcii puternice” ce își reîntoarce, în viziunea sa, influența imperială asupra regiunii. Pe termen scurt, obiectivul său este clar: securizarea unei noi ordini politice și economice în Siria, cu scopul de a acoperi un vid lăsat de prăbușirea regimului Assad.

09:50 • Internațional

Ce trebuie să știți despre noul guvern interimar al Siriei

09:00 • ECONOMIE

FT – A dus două tone de numerar în Federația Rusă: Assad își pregătea din timp o viață de lux în exil

Cea mai mare miză pentru Erdogan, însă, rămâne „curățarea” regiunii de forțele kurde. Acestea reprezintă principala amenințare pentru politica internă turcă, iar în ultimul timp, turcii au intensificat atacurile asupra zonelor kurde din nord-estul Siriei, cum ar fi Tel Rifaat și Manbij. Planul ar putea include o expansiune a zonei de securitate turcești până la granița cu Irak, cu scopul de a strânge și mai mult strânsoarea asupra Kurdistanului sirian și de a proteja interesele Turciei pe termen lung.

În ceea ce privește politica refugiaților sirieni, Erdogan vizează repatrierea acestora în scopuri politice, având în vedere nemulțumirile populației turce față de prezența acestora pe teritoriul Turciei. Propunerile sale de reconstrucție a regiunilor eliberate de sub controlul regimului Assad sunt însoțite de ambiția de a atrage mari contracte de reconstrucție, în special din partea companiilor de construcții apropiate guvernului turc. Astfel, Erdogan ar putea controla atât dezvoltarea economică a regiunii, cât și direcția politică a unei noi Siria sub influența Turciei.

Totuși, problemele geopolitice sunt departe de a fi rezolvate. În ciuda succeselor de moment, rețeaua complexă de etnii și loialități din Siria face ca orice victorie totală să fie dificil de obținut. În plus, politica americană față de regiune joacă un rol crucial, având în vedere prezența trupelor americane și sprijinul acordat forțelor kurde. O posibilă confruntare cu aliații curzi ai Statelor Unite ar putea complica obiectivele lui Erdogan și ar putea pune Turcia într-o poziție dificilă pe termen lung.

În concluzie, în timp ce Erdogan se bucură de realizările politice și militare din Siria, există riscuri semnificative care ar putea răsturna situația în favoarea altor actori regionali. Totodată, reconstrucția și refacerea regiunii rămân mizele principale în jocul complex al geopoliticii din Orientul Mijlociu.