Cine este Herbert Kickl? Rânjetul hâd al iliberalismului retrograd aduce Europa într-o postură jenantă

Rezultatul recentelor alegeri generale din Austria, în care Partidul Libertății (FPÖ) a ieșit pe primul loc pentru prima dată în istoria postbelică a țării, reprezintă nu doar un punct de cotitură în politica austriacă, ci și un simptom îngrijorător al unei tendințe mai ample care aduce Europa într-o poziție jenantă și periculoasă. Sub conducerea liderului său controversat, Herbert Kickl, FPÖ promovează un discurs populist, anti-UE și antimigranți, care subminează fundamentele democratice și valorile liberale ale continentului.

Un semnal de alarmă pentru Europa: ce înseamnă ascensiunea lui Kickl?

Victoria FPÖ nu este doar un succes electoral pentru un partid de extremă dreapta, ci un semn clar al nemulțumirii și dezamăgirii profunde care macină o parte din electoratul austriac. Kickl și-a câștigat simpatizanții pe fondul unei retorici anti-establishment, anti-sistem și, nu în ultimul rând, anti-europene. Dar nu este singurul: ascensiunea sa are loc într-un context european în care partide similare din Italia, Franța, Germania și Suedia câștigă teren, profitând de crizele succesive care au zdruncinat încrederea cetățenilor în liderii tradiționali și în instituțiile europene.

Ceea ce face ca această tendință să fie cu adevărat alarmantă este ușurința cu care lideri precum Kickl îmbrățișează idei xenofobe, conspiraționiste și autoritare, transformându-le în puncte centrale ale agendei politice. Pentru o Uniune Europeană care se mândrește cu promovarea valorilor democratice, a drepturilor omului și a statului de drept, victoria lui Kickl reprezintă o lovitură puternică și un avertisment sever.

Iliberalismul ca noua normalitate?

Herbert Kickl nu este un caz izolat. El este produsul unui curent mai amplu care a început să se manifeste din ce în ce mai vizibil în Europa: iliberalismul retrograd. Acest fenomen, ce se dezvoltă pe fondul crizelor economice, al tensiunilor migratorii și al pandemiei, a dus la formarea unei alianțe informale a forțelor politice care contestă valorile fundamentale ale UE. Fie că vorbim de Polonia, Ungaria, Italia sau acum Austria, toate aceste state au fost martorele unei schimbări ideologice periculoase, care transformă radical politica europeană.

În Austria, victoria FPÖ subliniază riscurile implicate de această schimbare. Partidul condus de Kickl a contestat cu vehemență sancțiunile impuse Rusiei după invazia Ucrainei, criticându-le ca pe o încălcare a neutralității Austriei. Mai mult, retorica sa deschis pro-rusă și anti-UE îl face un aliat nesigur în orice potențial guvern de coaliție.

Această schimbare de atitudine nu afectează doar politica internă a Austriei, ci contribuie și la o fragmentare a consensului european pe teme esențiale precum politica externă, securitatea și apărarea, lăsând UE vulnerabilă în fața unor influențe externe destabilizatoare. Când unul dintre liderii de pe continent refuză sancțiunile impuse unui agresor precum Rusia, se creează un precedent periculos, iar vocea Europei în chestiuni de politică externă devine mai slabă și mai confuză.

De ce iliberalismul devine o mare problemă pentru întreaga Europă?

La prima vedere, succesul lui Kickl și ascensiunea FPÖ ar putea părea un simplu fenomen politic izolat. Însă implicațiile sunt mult mai profunde. Iliberalismul retrograd nu înseamnă doar o abordare diferită în privința politicii interne sau externe. El presupune o respingere sistematică a mecanismelor democratice, o erodare a statului de drept și o tentativă de a redefini valorile fundamentale ale societății.

Acest tip de discurs a fost întâlnit și la alți lideri europeni, cum ar fi Viktor Orbán în Ungaria, care a susținut conceptul de „democrație iliberală”. Astfel de lideri au tendința de a se sprijini pe narativele naționaliste și pe demonizarea unor grupuri marginale sau minoritare pentru a-și întări poziția. Rezultatul? O polarizare extremă a societății și o creștere a tensiunilor interne și externe.

În Austria, Kickl a promovat teorii ale conspirației în timpul pandemiei de COVID-19, sugerând utilizarea unor tratamente controversate precum ivermectina și criticând vehement măsurile de sănătate publică impuse de guvern. De asemenea, el a promovat o poziție radicală împotriva migranților și a minorilor delincvenți, susținând măsuri draconice precum închiderea minorilor de la 12 ani. Aceste atitudini alimentează resentimentele și fac ca discursul public să devină tot mai toxic.

Ce poate face Europa?

Răspunsul Europei la ascensiunea iliberalismului trebuie să fie unul ferm și bine coordonat. Uniunea Europeană nu își poate permite să ignore astfel de evoluții, pentru că acestea nu afectează doar statele membre în cauză, ci destabilizează întregul continent. De aceea, este esențial ca UE să își folosească toate pârghiile de care dispune pentru a sancționa derapajele democratice, pentru a proteja minoritățile și pentru a susține statul de drept în toate statele membre.

În caz contrar, riscul este ca iliberalismul retrograd să devină norma, nu excepția. Dacă UE nu reușește să impună limite clare și sancțiuni eficiente, se va trezi în fața unei rețele extinse de guverne care se opun politicilor comune și care subminează proiectul european din interior. Ascensiunea lui Herbert Kickl este doar unul dintre numeroasele semnale de alarmă. Ignorarea lor ar putea costa Europa mult mai mult decât câteva pierderi electorale — ar putea însemna pierderea întregii identități democratice și a unității sale.