Cine este milionarul român de la care Călin Georgescu a cerut 20-35 milioane de dolari și legătura cu Roșia Montană

Frank Timiș este unul dintre cei mai controversați oameni de afaceri de origine română, fiind implicat de-a lungul anilor în unele dintre cele mai mari afaceri miniere din România post-decembristă. Deși și-a mutat de mult activitatea pe continentul african, pe care o coordonează de la Londra, numele său continuă să fie menționat în scandaluri de corupție și afaceri controversate.

Născut în Borșa, Maramureș, sub numele Vasile Frank Timiș, acesta a părăsit România pentru a se stabili în Australia. Acolo, a fost condamnat pentru posesie de heroină cu intenția de vânzare și amendat cu 27.000 de dolari australieni. După o serie de afaceri eșuate, inclusiv în domeniul transporturilor, a intrat în industria minieră, devenind director al mai multor companii implicate în extracția aurului.

22:30 • ACTUALITATE

Parchetul General: Un magistrat, implicat în dosarul lui Călin Georgescu

20:57 • ANALIZĂ

Călin Georgescu: la pușcărie sau la spitalul de nebuni? Diagnostice posibile pentru un personaj comic

Afacerile din România

Timiș a intrat pe piața românească la mijlocul anilor ’90, iar cele mai notorii afaceri ale sale sunt legate de exploatarea auriferă de la Roșia Montană și Certej.

Gabriel Resources și Roșia Montană

În 1995, Frank Timiș a fondat Gabriel Resources, companie care a fost ulterior listată la Bursa din Toronto. El a semnat un parteneriat cu Regia Autonomă a Cuprului din Deva (RAC), obținând drepturile de explorare pentru perimetrele Roșia Montană și Gurabarza-Brad. Deși contractul a fost considerat dezavantajos pentru statul român, acesta a primit avizul Guvernului după ce a fost aprobat de Parlament.

Roșia Montană este unul dintre cele mai cunoscute proiecte asociate cu Frank Timiș. Inițial dezvoltat prin Gabriel Resources, compania canadiană pe care a fondat-o în anii ’90, proiectul viza exploatarea unui zăcământ estimat la aproximativ 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint. Totuși, utilizarea cianurii în procesul de extracție a generat proteste de amploare, ceea ce a determinat autoritățile să blocheze proiectul.

În scurt timp, Roșia Montană a devenit unul dintre cele mai controversate proiecte din România, opoziția grupurilor ecologiste și presiunea publică ducând la blocarea sa. După ce Gabriel Resources a înregistrat o creștere spectaculoasă a valorii, Frank Timiș și-a vândut acțiunile și s-a retras din companie.

Regal Petroleum și afacerea gazelor

În Africa, Timiș s-a concentrat în principal pe sectorul minier, un domeniu extrem de profitabil, dar totodată riscant, în special în ceea ce privește reglementările locale și relațiile cu guvernele.

În 2010, președintele din Sierra Leone i-a acordat companiei sale, African Minerals, concesiunea pentru Lunsar, „cea mai mare mină de minereu de fier din Africa”, angajându-se să construiască infrastructura necesară pentru exploatarea minereului, inclusiv portul de la Pepel și calea ferată Lunsar-Pepel. Timiș a adus investiții semnificative, inclusiv printr-o alianță cu statul chinez, prin compania China Railway Materials Commercial Corporation, care a investit 12,5% în African Minerals.

Expansiunea sa în Africa nu s-a limitat la Sierra Leone. Timiș a continuat să își diversifice portofoliul de afaceri, obținând concesiuni pentru mangan în Burkina Faso și uraniu în Niger, iar Africa de Vest i-a oferit oportunități semnificative, comparabile cu cele din nord-vestul Australiei, o zonă cu care era familiarizat datorită dublei sale cetățenii. Astfel, imperiul său african a fost constituit din trei mari companii: Pan African Minerals, African Minerals și African Petroleum, fiecare având active și concesiuni în mai multe țări din Africa de Vest.

Pan African Minerals avea o filială în Burkina Faso, unde se afla depozitul de mangan de la Tambao, estimat la 100 de milioane de tone de rezerve, și controla o treime din teritoriul Guineei. În 2012, mina de fier de la Tonkolili și mina de mangan de la Tambao au început producția, iar alte proiecte au fost în dezvoltare.

Timiș a ales Londra ca sediu pentru afacerea sa europeană, în timp ce centrul imperiului său african se află la Abidjan, în Coasta de Fildeș. Aici, a promis investiții de 5 miliarde de dolari și a câștigat încrederea unor bănci mari, precum JP Morgan. De asemenea, el a fost activ în formarea unor relații strânse cu politicienii influenți din diverse țări africane, considerând acest lucru esențial pentru succesul afacerilor sale. Aceste relații includ contacte cu foști președinți și figuri politice din Sierra Leone, Liberia, Senegal și Coasta de Fildeș, pe care le-a cultivat prin întâlniri și zboruri cu avioanele sale private.

Cu toate acestea, metoda sa de lucru nu a fost lipsită de controverse. Grupul belgian Sea Invest, care operează terminalul de minereu din portul Abidjan, a acuzat că Timiș a încercat să preia acțiuni în cadrul grupului și că unii dintre susținătorii săi politici făceau presiuni asupra lor. Pentru a rezolva acest conflict, Sea Invest a apelat la ambasadorul Belgiei în Coasta de Fildeș, iar Timiș a reușit să își mențină activitățile în afacerea respectivă printr-o înțelegere cu autoritățile.

Pan African Minerals s-a impus în special în exploatarea aurului în Burkina Faso și Guineea, două dintre cele mai importante piețe pentru resursele naturale din Africa de Vest. Aceste proiecte au fost văzute ca o oportunitate pentru dezvoltarea infrastructurii și economiei locale, dar, în paralel, au atras și controverse legate de modul în care erau gestionate resursele și relațiile cu autoritățile.

În ciuda succesului inițial al proiectelor sale, Timiș a avut și dificultăți. În 2015, Burkina Faso a cerut companiei Timis Mining Corp, deținută de Timiș, să oprească producția la mina de mangan de la Tambao, unul dintre cele mai mari depozite de mangan din lume. Această cerință a venit într-un context în care regimul din Burkina Faso avea mari îngrijorări cu privire la modul în care au fost acordate licențele în perioada regimului fostului președinte Blaise Compaoré. Motivul pentru care operațiunile au fost suspendate era nerespectarea de către African Minerals, compania asociată cu Timiș, a obligațiilor contractuale, în special cele referitoare la dezvoltarea infrastructurii. În acordul semnat pentru exploatarea depozitului, African Minerals se angajase să asfalteze un drum de aproape 110 kilometri între Tambao și Dori și să construiască o cale ferată între Tambao și Kaya. În ciuda extragerii a 2.000 de tone de mangan, compania nu a respectat aceste condiții, ceea ce a generat proteste în rândul populației locale din februarie 2015. Acestea cereau asfaltarea drumului promis.

Pe lângă această problemă, Timiș a primit o a doua lovitură în aceleași zile. Shandong Iron and Steel Group, partenerul chinez în proiectul minier Tonkolili din Sierra Leone, a solicitat falimentul African Minerals, invocând neplata datoriilor. Mina de la Tonkolili a fost închisă în noiembrie 2014 din cauza lipsei de capital, iar Shandong a preluat controlul asupra companiilor asociate cu Timiș, devenind astfel acționar majoritar. La finalul anului 2014, London Mining, controlată tot de Timiș, a intrat în faliment din cauza dificultăților financiare cauzate de costurile mari legate de epidemia de Ebola și de scăderea prețurilor minereurilor.

Aceste dificultăți financiare au dus la falimentul African Minerals, care avea active valoroase în Sierra Leone, inclusiv mina de minereu de fier de la Tonkolili.

În 2018, guvernul din Burkina Faso a suspendat temporar activitatea unei mine de aur deținută de Pan African Minerals, invocând neplata unor taxe și nerespectarea obligațiilor financiare ale companiei. Această măsură a adâncit acuzațiile de corupție și practici de afaceri neetice care l-au urmărit pe Timiș de-a lungul carierei sale, în special în ceea ce privește relațiile cu oficialii locali și cu autoritățile guvernamentale.

Aceste acuzații nu au fost însă singurele controverse. Numele lui Timiș a fost implicat în mai multe anchete legate de tranzacții financiare obscure și de legături cu politicieni influenți din regiunile în care compania sa opera. Deși Timiș a susținut întotdeauna că afacerea sa respectă reglementările locale, problemele cu guvernele și suspiciunile de corupție au rămas o parte constantă a imaginii sale publice.

Frank Timiș a apărut în documentele Panama Papers

Frank Timiș este unul dintre românii care au apărut în documentele Panama Papers. Acestea au scos la iveală modul în care influenți oameni de afaceri din întreaga lume, inclusiv Timiș, au utilizat paradisuri fiscale pentru a-și ascunde relațiile de afaceri și pentru a plăti taxe mult mai mici decât în jurisdicțiile lor de origine.

Timiș a confirmat public că deține companii înregistrate în Bahamas și Insulele Cayman, două dintre cele mai cunoscute paradisuri fiscale din lume. Într-un interviu acordat exclusiv pentru Știrile TVR, Timiș a explicat motivul pentru care a ales aceste jurisdicții: „Da, am companii în Bahamas şi insulele Cayman, pentru că aceste două jurisdicţii au tratat dublu cu aproape toate ţările dezvoltate din lume. Toţi investitorii preferă să investească în companiile înregistrate acolo pentru că, atunci când îşi vând acţiunile, plătesc între 1 şi 5%, nu 30% taxe pe profitul acţiunilor. Astea-s lucruri care se fac de ani de zile, mă refer, de 50, 60, 70 de ani. Normal că nu-s de acord să plătesc 30% taxe pe profitul de acţiune, în loc să plătesc 5%, dacă aceste legi sunt făcute de stat la stat.”

Aceste declarații vin într-un context în care Panama Papers au expus rețelele offshore ale unor lideri politici, miliardari și celebrități, iar scurgerea de informații a fost denumită cea mai mare de acest tip din istorie.

Unul dintre pilonii afacerilor lui Frank Timiș în România a fost compania Central Europe Petroleum (CEP), care, împreună cu VGB Invest, a fondat la Londra Balkan Petroleum. Aceasta din urmă a preluat controlul asupra rafinăriei Rafo Onești, cunoscută ca o „gaură neagră” a economiei românești. CEP deținea 50% din Balkan Petroleum, iar restul acțiunilor erau deținute de VGB Invest. În contextul acestei afaceri, Marian Iancu, fostul patron al echipei Poli Timișoara, a fost implicat.

Iancu a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru prejudicierea bugetului de stat prin neplata impozitului pe profit în valoare de 806,2 miliarde de lei și prin deducerea ilegală a TVA-ului de 550,3 miliarde de lei, ceea ce a dus la un prejudiciu total de 1.356,5 miliarde de lei.

Controverse recente

Numele lui Frank Timiș a revenit în atenția presei românești în 2024, când s-a aflat că era client vechi al casei de avocatură Mossack Fonseca, folosită de numeroși oameni de afaceri pentru a-și ascunde averile în paradisuri fiscale. Potrivit investigațiilor Rise Project, Timiș a utilizat firma Castle Europa Limited, înregistrată în Bahamas, pentru operațiuni financiare în România începând din 1997.

Un alt scandal major a izbucnit în 2023, când un român a fost răpit de o grupare jihadistă în Burkina Faso, eveniment care a readus în atenție influența lui Timiș în regiune. De asemenea, presa internațională a relatat despre legăturile sale cu rețelele africane, dar și despre acuzațiile de folosire a mercenarilor pentru protejarea exploatărilor sale miniere.

Legătura dintre Potra și Timiș

Horațiu Potra, fost luptător în Legiunea Străină și colaborator al controversatului om de afaceri Frank Timiș, a devenit cunoscut în presă în 2010, atunci când a fost implicat într-un caz de trafic de droguri, investigat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT). Potra, la acea vreme în vârstă de 40 de ani, a fost reținut în urma unor percheziții efectuate de autorități, care au descoperit în posesia sa un arsenal militar impresionant, inclusiv un pistol încărcat, ascuns sub pernă.

Deși a fost acuzat de trafic de droguri, Potra a fost ulterior achitat de aceste acuzații. Însă, scandalul nu s-a încheiat aici, iar legătura sa cu Frank Timiș a stârnit și mai multe controverse. Potra, cunoscut pentru trecutul său militar în Legiunea Străină, era văzut ca un personaj cu o influență semnificativă în cercurile de afaceri ale lui Timiș, care a fost implicat în afaceri controversate în Africa și România.

În ceea ce privește investigațiile asupra lui Potra, fostul comisar Traian Berbeceanu, care a coordonat acțiunea DIICOT, a declarat pentru Evenimentul Zilei că armele găsite la Potra erau de tipul celor care ar putea fi folosite într-un atac terorist. Berbeceanu l-a descris pe Potra ca „un om extrem de periculos”, sugerând legături potențial periculoase între acest individ și diverse grupuri sau activități ilegale.