Cine sunt houthii din Yemen, rebelii susținuți de Iran care atacă nave în Marea Roșie?

Houthii șiiți din Yemen fac parte din „axa de rezistență” a Iranului dedicată distrugerii Israelului.

Creșterea tensiunilor în Orientul Mijlociu a fost generată de atacurile rebelilor Houthii sprijiniți de Iran asupra navelor care traversează Marea Roșie în decembrie. Prim-ministrul britanic Rishi Sunak a convocat în grabă o ședință de urgență a Cabinetului joi seara, cu ore înainte ca Regatul Unit și Statele Unite să declanșeze acțiuni împotriva rebelilor în Yemen.

Gruparea islamistă susține că a început să atace o fâșie îngustă de mare între Yemen și estul Africii, o rută internațională crucială, pentru a pune capăt ofensivei aeriene și terestre a Israelului împotriva Hamas.

Dar cine sunt rebelii Houthi din Yemen? Cum sunt ei legați de conflictul dintre Israel și Palestina, și de ce atacă acum nave occidentale?

Distrugatorul cu rachete ghidate USS Carney a intervenit pentru a proteja navele comerciale atacate de dronele Houthi.(AP)

„Este clar legat de o strategie mai amplă a Iranului, principalul susținător al Houthilor”, a declarat experta în jihadism militant, dr. Elisabeth Kendall, pentru The Independent. „Este conceput pentru a intensifica presiunea asupra Israelului, Americii și altor aliați pentru a opri războiul din Gaza. Houthi sunt înarmați, susținuți și antrenați de Iran, facând parte din așa-numitul ax al rezistenței”, a adăugat Dr. Kendall.

Houthii, formați la sfârșitul anilor ’90, au evoluat ca mișcare politic-religioasă șiiți și au declanșat o serie de războaie de gherilă împotriva armatei naționale a Yemenului. Gruparea a preluat controlul asupra capitalei Sanaa în 2014, declanșând războiul civil din Yemen, ceea ce a determinat intervenția Arabiei Saudite, susținută de o coaliție occidentală, din temerea creșterii influenței șiițe la granița sa. De atunci, se estimează că războiul civil a ucis aproape 400.000 de oameni.

Preluarea capitalei a determinat Arabia Saudită să intervină în încercarea de a restabili guvernul recunoscut internațional, cu o majoritate sunnită. O campanie de bombardamente a Arabiei Saudite și Emiratelor Arab Emirates împotriva țintelor Houthi a fost lansată în 2015 și a fost criticată pentru decesele civile, generând apeluri pentru oprirea exporturilor de arme ale Regatului Unit către Arabia Saudită. Houthi au dezvoltat un arsenal care include rachete balistice și drone armate capabile să lovească Israelul de la peste 1.000 de mile distanță de Sanaa. Rebelii au lansat aceste rachete asupra Arabiei Saudite de zeci de ori în timpul războiului din Yemen. În septembrie, Houthii au expus pentru prima dată rachete antiaeriene Barq-2, rachete navale, un avion de vânătoare Mig-29 și elicoptere.

Susținătorii Houthi se adună pentru a-și arăta sprijinul pentru Palestina la Sanaa, Yemen, pe 7 octombrie(REUTERS)

Arabia Saudită și SUA acuză Iranul că a „permis în totalitate” grupului rebel să atace Israelul și nave occidentale în Marea Roșie. Iranul neagă acuzațiile și susține că Houthii acționează autonom.

Cu toate acestea, experții afirmă că Houthii, împreună cu Hamas din Gaza și Hezbollah din Liban, fac parte din „axa rezistenței” a Iranului – o alianță militară construită pe parcursul a patru decenii pentru a se opune puterii israeliene și americane în Orientul Mijlociu. Acest alianță cuprinde o serie de procuratori violenți în Yemen, Siria, Irak, Iran, Liban și Palestina, coordonați de Forțele Quds ale Iranului, având ca scop exportul revoluției islamice din 1979 a Iranului în străinătate. Hezbollah din Liban, cel mai puternic grup din această alianță, se mândrește cu 100.000 de luptători și a schimbat focuri cu forțele israeliene de la războiul dintre Hamas și Israel, având peste 70 de luptători uciși. SUA afirmă, de asemenea, că trupele lor din Siria și Irak au fost atacate de cel puțin 55 de ori de procuratori sprijiniți de Iran de la asaltul lui Hamas împotriva Israelului la 7 octombrie.

Războiul este privit ca un conflict-proxy într-un război mai larg între Iran și Arabia Saudită, deoarece ambele țări caută o influență mai mare în Orientul Mijlociu.