Cine sunt păpușarii din spatele marionetei Georgescu – campanii cu miros de „great again”

Cine sunt, de fapt, artizanii din umbră ai campaniei Georgescu? De ce tace toată lumea când adevărul e la vedere? Într-o mare de comentarii care se rostogolesc steril, mulți repetă aceleași clișee, fără să se aventureze să spună lucrurilor pe nume. Totuși, ce s-a întâmplat în ultimele zile arată mai degrabă ca o tentativă de lovitură de stat, orchestrată cu o precizie tehnologică și strategică ce depășește granițele României. Cu inspirație din analiza doamnei Mona Dîrțu, am ales să mergem mai departe. Vom dezvălui datele care contează, într-o formă cât mai clară și captivantă, pentru a înțelege ce forțe se ascund dincolo de campania lui Călin Georgescu și ce înseamnă, de fapt, asta pentru România.

Noaptea de duminică spre luni. Voturile parlamentare erau în plină numărătoare, dar ochii atenți ai lui Victor Ciutacu, de la România TV, surprind un detaliu aparte. La 1:49 AM, acesta postează pe Twitter un mesaj criptic despre sosirea iminentă a lui Brad Parscale, șef de campanie al lui Donald Trump în 2020, la București. „Ghici pentru cine…” – o aluzie care lasă loc speculațiilor.

Dar lucrurile iau o întorsătură și mai interesantă la 2:02 AM. Parscale confirmă indirect zvonurile, repostând anunțul lui Ciutacu și adăugând un comentariu premonitoriu: „It’s highly likely that Romania will be Great Again after next Sunday’s election”. Șeful de campanie al lui Trump își declară nerăbdarea de a urmări realizările companiei sale, Campaign Nucleus, în România. Ce înseamnă toate acestea? Începem să deslușim firul, punând cap la cap detalii relevante despre personaj, compania sa și relațiile sale cu România.

Campaign Nucleus: tehnologie și propagandă la pachet

Brad Parscale nu este doar un nume greu în campaniile electorale americane, ci și fondatorul Campaign Nucleus, o companie ce promite să revoluționeze strategia politică prin tehnologie. Platforma sa, bazată pe inteligență artificială, pare mai degrabă desprinsă dintr-un roman distopic: poate personaliza mesaje pentru alegători, amplifica influenceri „anti-woke” și crea site-uri care „arată ca instituții media”, dar nu sunt. O întreagă ficțiune digitală menită să modeleze opinii înainte ca alegătorul să pună ștampila pe buletinul de vot.

Ce-i drept, această rețetă de succes a fost deja aplicată în campanii din Israel, Brazilia și Balcani, iar acum pare că a sosit timpul să fie testată la scară largă în România.

Vizite exotice și conexiuni locale

Relația lui Parscale cu România nu este o noutate. În martie 2019, acesta a fost invitat de Academia Română să susțină un discurs despre marketing politic. Evenimentul, organizat „exclusiv pe bază de invitație nominală”, a fost urmat de un dineu unde s-au adunat figuri politice importante, inclusiv fostul premier Adrian Năstase, care nu s-a putut abține să-l numească pe Parscale „o legendă”.

Vizita nu s-a limitat la Academia Română. Parscale a fost primit cu brațele deschise și de Patriarhul Daniel, care a lăudat valorile tradiționale promovate de Donald Trump. Astfel, un marketer politic a ajuns să fie primit la nivelurile cele mai înalte ale societății românești, confirmând că politica și religia pot împărți mai mult decât o masă caldă.

Ce înseamnă toate acestea pentru România?

Prezența unor figuri ca Parscale și alții în peisajul politic românesc ridică întrebări serioase despre viitorul campaniilor electorale. Ce înseamnă „Make Romania Great Again” într-un context în care propaganda digitală devine mai sofisticată decât oricând? Cum va influența tehnologia alegerile viitoare, mai ales într-o țară unde încrederea în mass-media tradițională este deja scăzută?

Pe măsură ce ne apropiem de noi cicluri electorale, pare clar că bătălia politică se mută din ce în ce mai mult în spațiul digital. În locul mesajelor clasice de campanie, s-ar putea să vedem o avalanșă de site-uri, influenceri și conținut creat de inteligența artificială – toate proiectate să pară autentice, dar cu un singur scop: să modeleze opinia publică.

Cum funcționează propriu-zis campaniile respective?

Campaniile conduse de Brad Parscale și platforma sa, Campaign Nucleus, funcționează printr-o combinație de tehnologii avansate, metode de marketing digital și manipulare subtilă a informației. Iată cum funcționează, în detaliu:

1. Colectarea și analiza datelor

• Surse multiple de date: Platforma colectează date din diverse surse: rețele sociale, baze de date publice, sondaje, liste de alegători și chiar informații de la parteneri comerciali. Aceste date sunt centralizate și analizate pentru a crea profiluri detaliate ale alegătorilor.
• Segmente de audiență: Alegătorii sunt împărțiți în segmente pe baza intereselor, comportamentului online, locației geografice, afilierii politice și altor variabile. Aceasta permite campaniei să personalizeze mesajele pentru fiecare grup.

2. Personalizarea mesajelor

• Mesaje adaptate fiecărui individ: Folosind inteligența artificială, Campaign Nucleus creează mesaje personalizate care țintesc direct preocupările și valorile fiecărui alegător. De exemplu, un alegător conservator va primi mesaje despre protecția valorilor tradiționale, în timp ce unul preocupat de economie va primi informații despre planurile economice ale candidatului.
• A/B testing: Mesajele sunt testate înainte de a fi trimise unui public mai larg, pentru a vedea care variante au cel mai mare impact.

3. Influențarea opiniei publice prin influenceri și rețele sociale

• Amplificarea influencerilor: Platforma colaborează cu influenceri „anti-woke” sau alții care au un impact mare pe rețelele sociale. Aceștia sunt încurajați să promoveze mesaje de campanie, creând o senzație de susținere autentică, dar bine orchestrată.
• Postări sponsorizate și microtargeting: Pe platformele sociale, campaniile cumpără reclame extrem de targetate, care ajung doar la publicul dorit. Un exemplu clasic ar fi promovarea unui mesaj anti-imigrație în comunități unde acest subiect este sensibil.

4. Crearea de conținut „aparent jurnalistic”

• Site-uri care par media tradițională: Campaign Nucleus folosește inteligența artificială pentru a crea site-uri care arată ca publicații autentice. Acestea publică articole, interviuri sau știri care susțin candidatul, dar sunt de fapt o extensie a campaniei.
• Fabricarea de știri: Platforma poate produce „știri” personalizate care arată realiste, dar sunt de fapt ficțiune digitală. De exemplu, o poveste despre presupuse realizări economice ale unui candidat poate fi publicată pe aceste site-uri și distribuită pe rețele sociale.

5. Manipularea emoțională

• Exploatarea fricilor și speranțelor: Mesajele de campanie sunt gândite să declanșeze emoții puternice – frică, furie, speranță sau mândrie. De exemplu, un mesaj care avertizează despre „amenințări” externe sau interne este menit să creeze un sentiment de urgență.
• Strategia de polarizare: Campaniile folosesc adesea o retorică care împarte publicul în „noi” și „ei”, creând adversari fictivi pentru a mobiliza susținătorii.

6. Automatizarea campaniei

• Inteligența artificială în timp real: Platforma ajustează strategia în funcție de feedback-ul în timp real. Dacă un anumit mesaj are succes într-o anumită regiune, acesta este intensificat. Dacă un mesaj este respins, este retras rapid.
• E-mailuri personalizate: Platforma poate trimite emailuri personalizate către milioane de alegători, fiecare mesaj fiind scris pentru a rezona cu receptorul.

7. Monitorizarea și controlul percepției

• Tracking-ul reacțiilor: Reacțiile alegătorilor sunt monitorizate continuu pe rețelele sociale și alte canale. Analiza sentimentului online ajută la identificarea punctelor slabe ale campaniei și la corectarea lor.
• Combaterea informațiilor negative: Dacă apar informații nefavorabile despre candidat, platforma declanșează o campanie rapidă de „damage control”, creând contra-narațiuni sau distrăgând atenția cu altceva.

8. Control total al narativului

• Echipe instruite să creeze știri: Campaign Nucleus oferă training echipelor de campanie pentru a „crea propriile știri” și a genera conținut care să susțină candidații. Acest lucru elimină dependența de mass-media tradițională.
• Strategii de viralizare: Mesajele sunt construite să devină virale, fie prin elemente emoționale, fie prin formatul ușor de distribuit, cum ar fi videoclipuri scurte, meme-uri sau infografice.

Consecințe

Astfel de campanii sunt extrem de eficiente, dar pun în pericol integritatea procesului democratic. Alegătorii sunt bombardați cu mesaje adaptate care par autentice, dar care sunt de fapt propagandă bine mascată. În acest context, granița dintre informare și manipulare devine aproape invizibilă. Acest tip de strategie redefinește regulile jocului politic, transformând alegerile dintr-o confruntare de idei într-un spectacol digital minuțios regizat.

O nouă eră a manipulării

România se află la o răscruce. Intrăm într-o eră în care granița dintre jurnalism și propagandă devine din ce în ce mai difuză, iar adevărul devine o marfă negociabilă. Prezența unor figuri ca Brad Parscale în culisele politicii românești este un semnal de alarmă. Nu pentru că tehnologia este rea în sine, ci pentru că puterea ei poate fi folosită pentru a controla, dezinforma și manipula.

În momentul de față, principala întrebare este de ce nu funcționează instituțiile statului? De ce avem mereu sentimentul (ba chiar convingerea) că acestea sunt capabile să lucreze, dar au alte preocupări?

Dar mai avem și alte întrebări, extrem de dureroase.

Unde și când începe discuția sinceră despre „trădarea de țară”?

Câți sunt cei care au stat la pândă, în așteptarea unui succes al lui Georgescu?

Câți joacă mereu la două capete?

Răspunsul la acestea (și multe altele) ar constitui acel fond obligatoriu de „stabilitate” a unui stat văzut de prea mulți ca o pradă.