Ciolacu se răzgândește: Hurezeanu rămâne, dar pare doar o amânare

În ultimele săptămâni, în birourile tăcute ale Palatului Victoria, s-a vorbit tot mai apăsat despre o posibilă debarcare: Emil Hurezeanu, ministrul de Externe, ar fi pe făraș. Presiunile din coaliție s-au acumulat. Stilul diplomatic, molcom și profund al lui Hurezeanu, a ajuns să fie perceput drept pasivitate într-un moment în care România are nevoie de o diplomație ofensivă, adaptată vremurilor care ard.

Ministrul de externe, tot mai izolat în guvern. Cine apără România la Washington?

Premierul Ciolacu nu a negat tensiunile. Din contră. Deși a declarat teatral „Doamne ferește, ce aveți cu Hurezeanu?”, realitatea este că șeful Guvernului e tot mai nemulțumit. Nu neapărat de omul Hurezeanu, ci de lentoarea cu care politica externă se mișcă sub conducerea sa. Iar când vine vorba de relația cu SUA, toate semnalele arată că România s-a blocat într-un parteneriat strategic în care americanii nu mai simt entuziasmul din partea română.

Ciolacu vrea acțiune. Hurezeanu oferă reflecție. Și asta irită pe toată lumea

Nemulțumirile nu vin doar dintr-o tabără. Unii parteneri de coaliție arată cu degetul spre fiascoul legat de programul Visa Waiver, alții spre lipsa de reacție în fața noii administrații Trump, care cere, iată, reconfigurări clare ale pozițiilor diplomatice. Ciolacu s-a gândit inclusiv la ideea unui emisar special pentru relația cu SUA – o invenție menită să compenseze lipsa de impact a MAE în peisajul extern.

Emil Hurezeanu este un intelectual rafinat, dar tocmai această rafinament pare acum o frână într-un context geopolitic brutal. Iar premierul vrea răspunsuri rapide, inițiative ferme și prezență activă la masa unde se joacă marile repoziționări. Dinspre MAE nu vin decât scrisori diplomatice și ecouri vagi.

În loc să plece, Hurezeanu primește „o nouă șansă”. Dar e doar o amânare

După ce spiritele s-au încins, iar zvonurile au fost date ca sigure, a venit dezmințirea. Ciolacu a hotărât să-l păstreze pe Emil Hurezeanu. Motivul? O combinație între prudență politică și lipsa unui înlocuitor agreat de toate părțile. Dar decizia nu e una de încredere. E una de avarie.

Atmosfera din jurul Ministerului de Externe rămâne încordată. Premierul vrea reformă și acțiune. Hurezeanu pare prins între stilul său de diplomat academic și nevoia urgentă a unei diplomații de criză. Va fi forțat să se adapteze sau va fi schimbat mai târziu, când contextul politic o va permite.