Circul concesiilor greu de explicat: frații Tate și justiția română…

Publicat: 02 oct. 2024, 19:01, de Radu Caranfil, în Justitie , ? cititori
Circul concesiilor greu de explicat: frații Tate și justiția română...

Să fim sinceri: povestea fraților Tate în România este mai mult decât o simplă dramă judiciară. Este o epopee a concesiilor, o demonstrație practică a modului în care legea se pliază cu grație, aproape acrobatic, pe interesele celor care știu să apese butoanele potrivite.

De la reținerea lor spectaculoasă și până la recentul episod în care le-au fost returnate bolizii de lux sechestrați, frații Tate par să fie pe o traiectorie ascendentă a privilegiilor și a tratamentelor preferențiale. Întrebarea care stă pe buzele tuturor: ce urmează? Hai să facem un exercițiu de imaginație – unul trist de realist, având în vedere cum decurg lucrurile până acum.

Bolizii s-au întors acasă. Urmează restul „averii”

Recenta decizie a instanței de a le returna mașinile de lux, sechestrate ca parte a investigației, a ridicat deja sprâncene. Pe baza acestui trend, nu ar fi deloc exagerat să ne așteptăm ca justiția să continue pe aceeași linie a concesiilor. Ce s-ar putea întâmpla în continuare? Probabil că vom auzi de returnarea altor bunuri sechestrate – telefoane, laptopuri, sume de bani – pe motiv că, bineînțeles, „nu au fost suficiente dovezi pentru a demonstra că provin din activități ilicite”. În fond, doar e vina procurorilor că nu și-au făcut „temele” bine.

Renunțarea la acuzații și scuzele formale

Următorul pas ar putea fi și mai șocant: renunțarea la orice formă de acuzație. Având în vedere concesiile deja făcute, o decizie prin care frații Tate sunt scoși de sub acuzare pe baza „lipsei probelor concludente” nu ar fi departe de realitate. Ba mai mult, nu ar fi exclus ca instanța să-și ceară scuze pentru deranjul cauzat și să recunoască, cu mâna pe inimă, că întregul proces a fost „un accident birocratic”.

Despăgubiri de milioane și deconturi la bilete de tramvai

Cum justiția a început să le facă pe plac fraților Tate, următoarea concesie ar putea fi chiar o hotărâre prin care statul român să fie obligat să plătească fraților compensații grase pentru „suferințele emoționale” cauzate. Ce ar fi mai potrivit decât un „pachet de compensații” în valoare de cel puțin 25 de milioane de euro? Nu e deloc exagerat să ne imaginăm acest scenariu, având în vedere că, până acum, s-au tot găsit modalități de a le îndulci situația. Și, de ce nu, ca totul să fie complet, poate instanța va hotărî să le deconteze biletele de tramvai de la tribunal până la domiciliu, pentru a nu cumva să le îngreuneze „tranziția” spre libertatea absolută.

Capturile de droguri și „dreptul de a alege”

Și pentru că vorbim despre o Românie a tuturor posibilităților, ce ar fi să le acordăm fraților Tate și o parte din capturile de droguri ale României? Ca stimulent, evident. Poate în acest fel s-ar putea „compensa” pierderile suferite din cauza afacerilor suspendate în perioada de arest. Iar dacă e să continuăm pe firul generozității judiciare, instanța ar putea, într-o demonstrație de sprijin pentru „antreprenoriatul creativ”, să le ofere dreptul de a-și alege orice persoană de sex feminin dispusă să se lase exploatată prin videochat. Că doar ce contează moralitatea când legea se clatină la orice adiere de bancnote?

Coroana „glorioasă” a libertății

Pe acest lung șir de concesii, frații Tate ar putea ajunge să fie nu doar eliberați, ci chiar decorați pentru răbdarea și stoicismul de care au dat dovadă. O medalie de „eroi ai democrației” acordată de cineva din administrația locală n-ar fi departe de realitate. În definitiv, dacă tot se oferă „compensații” și favoruri, de ce nu s-ar acorda și un titlu onorific pentru „contribuția” lor la diversitatea activităților economice?

Concluzie amară

Ceea ce a început ca un dosar de răsunet împotriva unor indivizi controversați s-a transformat într-un veritabil circ, în care frații Tate reușesc să primească nu doar înțelegere din partea justiției, dar și un set generos de favoruri. În acest ritm, nu e de mirare că românii și-au pierdut orice urmă de încredere în sistemul judiciar. Pentru că, la finalul zilei, spectacolul trebuie să continue – chiar și atunci când dreptatea este ultima pe listă.