CJUE a hotărât: Ce obligație au băncile? În cazul neîndeplinirii, banca nu mai poate cere dobânda la credit

În cazul nu se respectă obligația de informare, o bancă poate fi privată de dreptul la dobânzi și costuri.

Lexitor este o societate de drept polonez, de recuperare a creanțelor, căreia un consumator i-a cedat drepturile sale rezultate dintr-un contract de credit încheiat cu o bancă. Societatea menționată afirmă că banca nu și-a îndeplinit obligația de informare față de consumator la momentul încheierii contractului. Aceasta a sesizat o instanță poloneză pentru a solicita băncii plata unei sume de bani care corespunde dobânzilor și costurilor plătite de acest consumator. În susținerea cererii sale, Lexitor consideră, pe de o parte, că dobânda anuală efectivă (DAE1) ar fi fost supraestimată; în opinia sa, una dintre clauzele contractului luate în considerare pentru calcularea acestei rate ar trebui să fie declarată abuzivă și, prin urmare, nu ar fi obligatorie pentru consumator.

Pe de altă parte, contractul nu ar preciza în mod clar motivele și modalitățile de majorare a cheltuielilor legate de executarea sa.

Potrivit Lexitor, aceste încălcări ar trebui să declanșeze sancțiunea prevăzută de legea poloneză și, prin urmare să scutească creditul de dobânzile și de taxele stabilite în contract.

14:40, 17.03.2025 • ACTUALITATE

Decizie CJUE: Ordonanța anti-China anulată, companiile non-UE pot participa din nou la licitațiile publice din România

10:55, 10.03.2025 • ECONOMIE

Statul se împrumută din nou de la populaţie. Ce dobânzi oferă la noua ediţie de titluri Tezaur

Solicitând să se stabilească dacă banca a încălcat obligația de informare prevăzută de dreptul Uniunii și dacă privarea sa de dreptul la dobânzi și la costuri este compatibilă cu dreptul Uniunii, instanța poloneză s-a adresat Curții de Justiție.

Decizia CJUE cu privire la obligația de informare a consumatorului

În primul rând, Curtea amintește că în contractul de credit trebuie să se specifice, în mod clar și concis, DAE calculată la momentul încheierii sale. Calculul DAE presupune însă că respectivul contract va rămâne valabil pe durata convenită.

Prin urmare, împrejurarea că un contract de credit specifică o DAE, care se dovedește supraestimată ca urmare a faptului că anumite clauze ale acestui contract sunt ulterior recunoscute ca fiind abuzive, nu constituie în sine o încălcare a obligației de informare.

În al doilea rând, contractul trebuie să descrie, într-un mod clar și inteligibil, condițiile care permit modificarea costurilor legate de derularea sa. Faptul că, în acest scop, contractul se bazează pe indicatori dificil de verificat de către consumator poate încălca obligația de informare. Aceasta este situația atunci când un consumator mediu nu poate verifica nici apariția împrejurărilor care justifică această modificare, nici impactul lor asupra acestor costuri, nefiind astfel în măsură să înțeleagă întinderea angajamentului său. Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în litigiul cu care este sesizată.

În al treilea rând, în cazul încălcării obligației de informare care afectează capacitatea consumatorului de a aprecia întinderea angajamentului său, banca poate fi privată de dreptul la dobânzi și la costuri. Sub rezerva verificărilor efectuate de instanța națională, Curtea consideră această sancțiune proporțională, deși gravitatea încălcării, precum și consecințele care decurg din aceasta pentru consumator pot varia în funcție de fiecare caz.