Claudiu Tîrziu își face bagajele ideologice: proiect de partid nou, după ce a fost suspendat din AUR

Suspendat din funcții și umilit de Simion, tîrziu vrea să o ia de la capăt pe stil vechi: un partid conservator, naționalist, dar… cu mai multă rugăciune și fără gălăgia băieților de pe TikTok.

Dacă mai aveam nevoie de încă o dovadă că AUR nu e partid, ci incubator de tensiuni nervoase, ei bine, ea a venit: Claudiu Tîrziu, cofondator al formațiunii și figura „cuminte” a naționalismului românesc, a fost suspendat pe linie de partid. Și nu oricum, ci cu o tăcere organizatorică aproape cinică, la limita politeții medievale. Ceva în genul: „Frate, nu mai ești pe listă. Baftă.”

Mai bine mai Tîrziu, decât niciodată

Replica n-a întârziat. Într-un interviu plin de subînțelesuri și zâmbete de tip „o să vedeți voi”, Tîrziu a anunțat că nu exclude fondarea unui nou partid politic. Cu alte cuvinte, și-a scos din debara bagajul ideologic, și-a scuturat costumul de parlamentar sobru și e pregătit să-și planteze steagul propriu pe un deal mai curat.

Ce partid ar fi ăsta?

Imediat ce ai auzit cuvintele „partid nou” și „Tîrziu”, ți-ai imaginat, probabil, o formațiune conservatoare, liniștită, cu multă verticalitate morală și cu membri care vin la ședințe în costum, nu în trening cu mesaj anti-sistem. Corect. Dar nu doar atât.

Partidul lui Claudiu Tîrziu ar fi, foarte probabil, o formațiune cu un profil neo-legionar soft. Nu cu cămăși verzi și busturi de Codreanu, dar cu acea evlavie ideologică pentru tradiție, familie, Biserică și, evident, un stat național suveran și puternic.

E vorba de o renaștere a vechiului conservatorism românesc, cel care vrea ordine, ierarhie, credință și o limită clară între elitele morale și „gloata progresistă”. Un partid de reflex ideologic, care nu mai suportă TikTok-ul, concertele pentru egalitate și feminismul militant.

Cum s-ar putea numi?

Ei bine, aici putem să visăm împreună. În stilul Tîrziu, probabil că numele ar avea o rezonanță solemnă și un iz istoric. Câteva propuneri plauzibile:

• Renașterea României
• Credință și Patrie
• Partidul Național Tradiționalist
• România Profundă
• Sau, într-un exces de orgoliu scriptural: Frăția Neamului
• nu excludem nici soluția de mare inspirație ”Tîrziu, nenică!”

Oricum, e clar că nu va fi ceva gen „Partidul Oamenilor Liberi” sau „Mișcarea Restart România”. Tîrziu vrea să facă istorie, nu marketing.

Pe ce suport ideologic s-ar construi?

Partidul lui Tîrziu ar sta pe trei piloni mari și ideologic înrădăcinați:

1. Tradiționalism religios – o Biserică Ortodoxă activă în viața publică, considerată reper de moralitate și echilibru. De altfel, Tîrziu a tot flirtat cu ideea unei restaurări a „valorilor creștine” în viața politică.
2. Suveranism național – România trebuie să-și păstreze suveranitatea în fața UE, NATO sau oricărui alt bloc geopolitic. În viziunea lui, globalismul este o plagă modernă care dizolvă identitatea.
3. Ordine și verticalitate – Un stat organizat, condus de elite morale, nu de „influenceri” și „tehnocrați” fără Dumnezeu. Tîrziu n-a fost niciodată un populist zgomotos, ci un moralist sobru. Ar construi, deci, o formațiune mai aproape de modelul unui „Partid al Demnității Naționale” decât de un AUR 2.0.

Ce șanse ar avea?

Aici vine partea interesantă. Din punct de vedere electoral, un astfel de partid ar avea șanse moderate, dar reale, să rupă din nucleul dur al AUR. Există un segment de votanți care s-au săturat de gălăgia lui George Simion și de circoteca constantă din partid. Un partid al lui Tîrziu ar putea atrage:

• credincioși practicanți, dezamăgiți de spectacolul vulgar din AUR
• intelectuali conservatori, care nu se regăsesc în discursul de cartier
• nostalgici ai unei Românii mai „pline de sens”, dar nu extremiști violenți

Totuși, Tîrziu ar trebui să-și construiască imaginea rapid și eficient. Fără Simion, fără TikTok, fără scandal – doar cu discursuri solemne, riguroase și o strategie pe termen lung. Dacă reușește să adune în jurul lui câțiva oameni cu greutate – preoți, profesori, foști parlamentari – poate da o lovitură.

Să așteptăm, în liniște, noul pol suveranist!

Claudiu Tîrziu n-a murit politic. Doar a trecut la nivelul următor, cel al „misticului nemulțumit”. AUR-ul pe care l-a cofondat l-a exclus în tăcere, dar s-ar putea să fi plantat, involuntar, sămânța unei noi mișcări. Una mai tăcută, dar poate mai adânc înrădăcinată în acea Românie eternă de care tot vorbește.

Rămâne de văzut dacă acest partid se va naște din indignare sau din vocație. Dacă va fi un bastion conservator real sau doar o platformă de refugiu ideologic. Dar ceva e sigur: scena politică românească va fi mai interesantă cu un Claudiu Tîrziu liber de Simion.

Hai să schițăm o posibilă componență a noului partid al lui Claudiu Tîrziu – ceva între exercițiu de imaginație bine informat și analiză politică aplicată. Ne uităm la cine ar putea veni alături de el, pe criterii de compatibilitate ideologică, disconfort față de stilul Simion și un dram de oportunism strategic.

Echipa ipotetică a noului partid „Credință și Patrie” (sau cum s-o chema)

1. Claudiu Tîrziu – președinte-fondator, ideologul

Evident. El e „arhitectul moral” al proiectului. Se poziționează ca figură serioasă, cultivată, tradiționalistă, „adevăratul conservator”. Nu urlă în piețe, ci rostește grave adevăruri la simpozioane ortodoxe. Vrea un partid cu mai mult Psalmul 50 și mai puțin TikTok cu boxe în portbagaj.

2. Sorin Lavric – ideologul-filosof

Coleg din AUR, și el marginalizat discret de Simion. Lavric ar putea fi creierul teoretic al formațiunii – autor de eseuri, interpret de Spengler și adept al unei viziuni „elitist-tradiționale”. Nu are carismă, dar dă greutate partidului prin stilul său academic și limbajul de salon.

3. Oana Lovin – influencerița de dreapta convertită la ortodoxie

Dacă decide că AUR e prea vulgar și fără direcție, ar putea trece în tabăra lui Tîrziu. Are deja o bază online solidă și un discurs anti-globalist, religios, conservator. Ar fi o punte între lumea rețelelor și mesajul tradiționalist.

4. Mihai Tîrnoveanu – activistul istoric

Fondator al asociației Calea Neamului, cu ieșiri frecvente la marșuri pro-credință și anti-UE. Cu bune legături în rândul mișcărilor tradiționaliste și ortodoxiste, e genul de figură carismatică, dar controversată. Poate aduce energie militantă, dar și riscul unor excese de discurs.

5. Avocatul Gheorghe Piperea – tehnocratul suveranist

Piperea cochetează cu ideile de suveranitate, anti-globalism, apărarea Constituției. Dacă nu se lansează în propriul proiect, ar putea deveni juristul oficial al formațiunii Tîrziu. Are priză la publicul „gânditor” anti-sistem și aduce legitimitate legală.

6. Daniel Gheorghe – fost deputat PNL, conservator notoriu

A fost mereu un „tradiționalist pierdut într-un partid liberal”. Dacă e scârbit de progresismul PNL și vrea să revină la valorile lui fundamentale (credință, patrie, monarhie), aici ar fi locul lui. Cu un discurs calm, rafinat și patriotic, e material bun de vicepreședinte.

7. Preotul Constantin Necula (dacă nu refuză implicarea politică) – consilier spiritual informal

O figură respectată în lumea ortodoxă. Dacă nu vrea să intre în mod formal în politică, poate fi un sprijin ideologic și moral. Măcar printr-un mesaj de susținere discret, ar putea contribui la credibilitatea morală a proiectului.

8. Membri AUR marginalizați recent

În funcție de evoluția internă din AUR, e foarte probabil ca diverși foști candidați locali sau parlamentari care se simt „ignorați” de Simion să sară la Tîrziu. Aici am putea vedea nume mai puțin cunoscute, dar loiale ideii de partid mai sobru, religios și coerent ideologic.

Ce NU vom vedea în acest partid

• Gică contra de la Vaslui care strigă în portavoce „afară cu trădătorii!”
• Politicieni „de imagine” cu trecut pesedist
• Tineri rebeli cu blugi rupți, cu „anti-sistem” tatuat pe antebraț

Aici se vrea un partid de „elită morală”, cu bărbile tunse ortodox, nu cu scenete de bășcălie naționalistă.

E tot ce mai lipsea…

Și uite-așa, România se pregătește să mai nască un partid. Nu un proiect politic viu, ci o relicvă doctrinară cu crucea-ntr-o mână și bustul lui Zelea-Codreanu în cealaltă. Tîrziu nu vrea să salveze electoratul, ci să-l purifice. Nu vrea viitor, ci refacerea unui trecut care n-a fost niciodată așa de glorios cum îl visează el.

Dar, în realitate, totul sună a melancolie ideologică de pe marginea istoriei. Acolo unde se strâng mereu aceiași: nostalgici, moraliști obosiți, patrioți ofensați, intelectuali expirați și câțiva preoți în căutare de audiență.

Tîrziu își închipuie că poate ridica un bastion. Dar în lumea reală, cu TikTok, polarizare și lipsă de răbdare, bastioanele se prăbușesc înainte să li se termine gardul. Și niciun „partid al valorilor” nu mai are timp să se nască în tihnă când poporul votează la nervi și din două scroll-uri.

Ce ne facem cu atâta ”suveranism”?

Poate că noul partid va avea program, identitate și o siglă sobru-tricoloră. Dar va lipsi exact ce nu poate fi înlocuit: momentul istoric potrivit. Tîrziu a pierdut trenul. Și în politica românească, când pierzi trenul, nu mai vine altul. Te lasă în gară, cu valiza plină de principii și cu peronul gol.

Încă un partid care se naște bătrân. Încă o idee ”măreață” care vine prea târziu. Prea… Tîrziu.