Coaliția comasată și pactul pentru Putere

Ceea ce părea aproape imposibil, până nu de mult, s-a înfăptuit ieri. Vom avea un fel de comasare a alegerilor. Pactul pentru Putere, negociat îndelung și semnat ieri de PSD și PNL, aduce și un calendar electoral neobișnuit. Cei doi lideri au prezentat, aseară, varianta tehnică a asaltului comun. Deocamdată lipsesc nominalizările.

Comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare și stabilirea unor liste comune ale PSD și PNL pentru Parlamentul European trebuie văzute din perspectiva obiectivelor Coaliției. Aceste decizii au implicații profunde asupra peisajului politic național și reprezintă o mișcare strategică cu multiple consecințe.

În primul rând, alianța PSD – PNL caută un scor bun la europarlamentare. Au nevoie de o cifră care să convingă și să inspire succesele viitoare. La peste 50% din voturi, cele două partide ar porni către prezidențiale în forță. Mesajul pentru orice contracandidat ar fi convingător. Ar fi și un mesaj puternic către baroniile locale și membrii de partid. Unul care vizează unitatea, coerența acțiunilor comune pentru succesul final.

Pe plan local, această alianță se va traduce într-o împărțire a primăriilor între PSD și PNL, cu câteva excepții pentru UDMR. În orașele unde USR sau PMP dețin primari, apariția unui candidat comun PSD-PNL va pune în dificultate opoziția, conducând la o predominantă colorare a hărții politice în roșu și galben.

În ceea ce privește lista comună pentru Parlamentul European, aceasta reprezintă un efort concertat pentru a evita efectele erodării prin guvernare de către PSD. Dar și evitarea unei foarte probabile înfrângeri pentru PNL. Sondajele recente s-au străduit să ne convingă că PNL stă la un 20%. Realitatea informală pare să fie alta. Prin consolidarea pozițiilor în acest mod, se transformă un potențial eșec într-o victorie, oferind o imagine de coeziune și putere.

Aceste decizii pun în mare dificultate partidele fără structuri teritoriale solide. Partidele din opoziție, precum USR și PMP, ar putea suferi pierderi semnificative, iar lipsa aleșilor locali va afecta scorul Dreptei Unite la europarlamentare. De asemenea, AUR, în pofida racolărilor cu orice preț, va înregistra un declin semnificativ în absența unei structuri de partid consolidate.

Ciucă și Ciolacu, liderii PSD și PNL, doresc să elimine orice potențială formă de contestare internă prin obținerea unui scor semnificativ la europarlamentare și controlul a peste 90% din primării. Vedem aici obiectivul major al Coaliției. Cine are primăriile controlează procesul electoral, se știe.

Victoria Coaliției la europarlamentare și alegerile locale este considerată pasul premergător spre un candidat unic la alegerile prezidențiale. Cu toate acestea, există și riscul ca această alianță să genereze un val de nemulțumire și ură în rândul alegătorilor, într-o măsură care ar putea influența rezultatul alegerilor prezidențiale din septembrie.

Aici, Alianța Fără Nume, are o problemă. O hartă politică roș-galbenă va irita o bună parte din alegători. Succesele zdrobitoare nu au mare priză la public. Publicul ține de regulă cu cel mai slab. Și e posibil să dorească o reechilibrare a balanței Puterii prin propulsarea la Cotroceni a unui candidat care nu provine din Coaliție. Independent, dacă va apărea vreunul. De altă culoare, dacă va avea istețimea să speculeze antipatia populară față de blocul politic care arestează destinul României. Riscul unei victorii categorice la locale e major, în acest sens.

În axioma algoritmului electoral, sunt două poziții foarte importante care încă se negociază. Vorbim despre candidatul comun la Primăria Generală a Capitalei și de candidatul comun pentru Președinție.

Pentru Primăria Generală a Capitală, opțiunile interne logice sunt Gabriela Firea și Sebastian Burduja. Cei doi lideri ai Coaliției s-au ferit să facă vreo nominalizare. Tăcerea lor pe acest subiect hrănește speculații în direcția unei posibile candidaturi din afara Coaliției, cu susținere comună. Fiindcă, am mai spus-o, Firea nu are cum să mai câștige. Azilele groazei sunt încă proaspete în memoria colectivă. Nici electoratul PNL nu este entuziasmat de ideea de a vota familia Pandele. Iar Burduja, deși are un profil bun, e încă prea tânăr pentru a se înfrupta din beneficiile unei magistraturi care poate deveni o trambulină spre Președinție.

Candidatul cu susținere comună ar putea fi Piedone. Pentru București, PUSL – partidul din care face parte Cristian Popescu Piedone – ar putea intra în alianță cu cei doi grei. Am mai spus-o, Cristian Popescu are toate datele de a câștia Primăria Capitalei, cu un scor lejer de peste 50%.

El stă foarte bine în sondaje. E permanent în contact cu cetățenii și lasă mereu impresia că e pe teren ca să ajute, nu doar ca să-și facă poze de facebook. Mandatul anterior, de primar al sectorului 4, cât și cel aflat în derulare, de primar al sectorului 5 sunt percepute bine de bucureșteni. Cristian Popescu Piedone ar fi un pariu câștigător pentru ambele componente ale Coaliției.

Cât despre Președinție, aici e clar că mai avem de așteptat până se va rosti un nume. Așa cum arată acum, funcția supremă în Statul Român e aproape total dezbrăcată de relevanță executivă. Totuși, are greutate în mentalul colectiv. Tăticul Țării veghează la respectarea ordinii constituționale. Mediază conflictele de Putere. Moderează dialogul între grupurile politice. Reprezintă Țara în context internațional. La el ne plângem când simțim că Statul ne fură. Acolo trimitem cereri de grațiere. Și așa mai departe.

Pentru candidatura la acest rol nu s-a bătut încă palma în Coaliție. Fiindcă PNL își dorește cu ardoare fotoliul suprem. Iar PSD are ambiția de a instala un președinte de stânga, după 20 de ani.

Rezultatele alegerilor din iunie ne vor aduce mult mai aproape de o decizie în acest sens. Și e bine să fim pregătiți pentru eventualitatea unei candidaturi de ultim moment. La capitolul încredere, ambii lideri ai Coaliției se află, deocamdată, sub scorurile estimate ale partidelor pe care le conduc.