„Conclave” – când tăcerea Vaticanului devine thriller de Oscar

Conclave este filmul care deschide ușile secrete ale Vaticanului. O dramă electrizantă despre putere, revelație și tăcerea care arde. L-am văzut de trei ori. Și, de fiecare dată, am descoperit nuanțe surprinzătoare. Semn că avem de-a face cu un film excepțional.

O poveste încrustată în marmura tăcerii

Conclave (2024), regizat de Edward Berger, nu este un simplu film – este o liturghie a tensiunii. Începe cu moartea Papei și ne închide în Capela Sixtină, alături de 117 cardinali, în mijlocul celui mai misterios proces democratic din lume: alegerea unui nou Suveran Pontif.

Dar în loc de solemnitate inertă, filmul se joacă cu focul. În aer plutește nu doar fumul deciziei, ci mirosul de trădare, de teamă, de secrete mortale.

22:49, 16.02.2025 • Cultură

Bafta 2025: The Brutalist și Conclave iau marile premii, Emilia Perez rămâne în umbra scandalului

Ralph Fiennes, cardinalul care ascunde un adevăr zdrobitor

În centrul filmului e Cardinalul Thomas Lawrence, interpretat magnific de Ralph Fiennes – un om credincios, dar sfâșiat. E decanul Conclavului, un păstrător de rânduieli sacre, care descoperă că numele cel mai propus pentru Papalitate ascunde un secret care ar putea dinamita întregul Vatican.

Fiennes joacă în nuanțe, în tăceri, în priviri care ascund iaduri. E acolo, între ritual și frică, între rugăciune și alegere, între tăcerea divină și vinovăția umană. E cel mai bun rol al său din ultimul deceniu.

Un Vatican real și tulburător

Scenografia e colosală: Capela Sixtină recreată milimetric, culoarele Vaticanului ca niște labirinturi ale sufletului. Filmul nu pictează sfințenie. Pictează omenescul. Ne arată că, în spatele veșmintelor purpurii, stau bărbați cu frici, pasiuni, calcule și răni.

Berger filmează cu respect, dar nu se ferește să pătrundă în adâncuri. Conclave e un thriller religios fără arme, dar cu un suspans care te sugrumă.

Dialoguri ca niște dueluri teologice

Fiecare replică pare scrisă cu peniță. Nu e vorbărie goală, e filosofie aplicată. Se discută despre credință, compromis, adevăr. Dar și despre manipulare, despre destin și despre ce rămâne din Dumnezeu când oamenii Îl folosesc ca alibi.

Stanley Tucci și John Lithgow completează perfect tensiunea cu personaje construite impecabil. Și când vine revelația finală, tot filmul se prăbușește în tăcere. Una devastatoare.

Nominalizări și aplauze planetare

Conclave a fost nominalizat la opt premii Oscar, printre care:

• Cel mai bun film
• Cel mai bun regizor (Edward Berger)
• Cel mai bun actor (Ralph Fiennes)
• Cel mai bun scenariu adaptat (Peter Straughan)
• Cel mai bun decor și costume
• Cea mai bună coloană sonoră originală

A câștigat Oscarul pentru scenariu adaptat și a fost declarat de American Film Institute unul dintre cele mai importante zece filme ale anului. La BAFTA, a triumfat la „Cea mai bună producție britanică” și a fost ovaționat la Festivalul de la Veneția.

Pentru cine e acest film?

Pentru oricine a fost vreodată curios ce se întâmplă după ușile Vaticanului. Pentru cei care vor să vadă cum divinitatea e negociată de muritori. Pentru iubitorii de cinema adevărat, unde tensiunea nu e în împușcături, ci în tăcerea care nu mai poate fi ignorată.

Conclavul nu e doar un vot. E o luptă între ceea ce suntem și ceea ce vrem să pară că suntem

În final, Conclave nu e despre alegerea unui Papă. E despre alegerea fiecăruia dintre noi între adevăr și tăcere. Între lumină și păstrarea aparențelor. Între puterea de a spune „nu” și comoditatea de a încuviința.

După ce-l vezi, nu mai privești Biserica la fel. Și nici credința.