Contractul care-l poate scoate pe Simion din joc: mai e timp pentru eliminarea din cursă?

Când părea că ceata lui Pițigoi își face bagajele pentru turul doi, cu Simion în frunte, călare pe valul naționalist, a bubuit bomba: 1,5 milioane de dolari virați către o firmă obscură de lobby din SUA pentru a-i șlefui imaginea internațională. Nu pentru țară. Nu pentru o idee. Ci pentru omul George Simion, cel care clama că “nu are nevoie de nimeni” — dar se pare că avea nevoie de americani și de o valiză plină cu bani. Acum, între ancheta AEP și suspiciunile de fraudă, visul prezidențial ar putea să-i explodeze în față chiar înainte de afișajul final.

Lobby, minciuni și o valiză cu dolari care miroase a excludere

George Simion tocmai și-a pus singur bețe în roate. Cu gestul unui om care n-a citit niciodată Codul Penal dar semnează cu încredere ca la ghișeul de înmatriculări, liderul AUR a parafat un contract de lobby în SUA în valoare de 1,5 milioane de dolari. Nu pentru România. Nu pentru o idee politică. Ci pentru sine. Pentru imagine. Pentru „ieșiri în presă” și poze cu democrația în fundal.

Acesta nu mai e doar un derapaj electoral. E un potențial caz de fraudă politică la nivel internațional. Și exact genul de torpilă care, dacă lovește la timp, ar putea dezumfla balonul galben cu tricolor care și-a făcut cuib pe valul de frustrare al electoratului naționalist.

Contractul: lobby, selfie și un parfum de farsă

Actul buclucaș, depus cu toată rigoarea legală la Departamentul de Justiție al SUA, arată negru pe alb că AUR — prin mâna fidelului Marius Lulea — a promis 1,5 milioane de dolari unei firme obscure de lobby, BGD Legal and Consulting, specializată în… nimic notabil. Firma aparține unui fost colaborator al sinistrului Arthur Finkelstein, arhitectul campaniilor murdare anti-Soros din Ungaria. Bingo. Exact rețeta care i-ar face pe americani să ridice o sprânceană și pe DNA să ridice din pat.

Contractul este, de fapt, o comandă de imagine pentru George Simion în capitala Statelor Unite. Cu alte cuvinte, omul nu s-a dus acolo pentru a pleda pentru România, ci pentru a-și face portretul electoral într-un studio global. Cu lumină bună și decor din Capitol Hill.

Cum s-au făcut bănuții: campania cu manele și dolari

De unde bani? Din subvenție? Din buzunarul vreunui „donator” misterios? Nu știm încă. Dar AUR jură că nu e adevărat, că nu a semnat nimeni nimic, că e o înscenare. Problema e că documentul e real și public. Iar când îți negi propria semnătură cu atâta aplomb, ori ești mincinos, ori te-a lăsat memoria după un mic dejun cu iod insuficient.

AEP a deschis deja o anchetă. DNA e cu urechea ciulită. Iar restul partidelor își freacă mâinile, așteptând momentul în care Georgică va da explicații într-o comisie parlamentară, sau, cine știe, într-o sală mai… austeră.

Legătura cu frații Tate și parfumul internațional al derapajului

În contract apare și numele Mateea-Cristina Petrescu, personaj controversat, apropiată de clanul Tate și de teoriile lor testosteronate despre dominația globală a masculului providențial. Dacă asta e echipa care îl consiliază pe Simion în materie de imagine și diplomație, atunci viitorul sună a sitcom, nu a mandat prezidențial.

Ce riscă George Simion?

Totul. De la excluderea din cursă pentru încălcarea legii finanțării campaniilor, până la discreditarea completă în ochii electoratului care l-a luat drept salvator. Dacă AUR a folosit bani publici pentru un contract personalizat de promovare a liderului în afară, atunci nu mai vorbim de gafă politică, ci de deturnare de fonduri.

Și dacă a plătit din „surse proprii”, să vedem ale cui sunt. AUR are fani cu dare de mână? Sau vorbim, ca în alte cazuri, de „donații” cu virgulă și conturi off-shore?

La ce ne așteptăm?

Un scandal de proporții. O potențială investigație penală. Și poate, doar poate, colapsul unui narcisism politic crescut artificial pe spatele unui electorat sincer, dar trădat. Rămâne de văzut dacă sistemul românesc — atât de indulgent cu infracțiunile politicienilor — va reacționa pentru prima oară la timp. Și dacă nu cumva acest contract va fi exact glonțul de argint care pune capăt unei ambiții fără frâne.

Ancheta AEP: ce poate și ce nu poate Autoritatea Electorală Permanentă

În primul rând, AEP nu este un organ de anchetă penală, ci o autoritate administrativă cu atribuții clare: verifică modul în care partidele politice își finanțează activitatea și campaniile electorale.

Când AEP „deschide o anchetă”, asta înseamnă următoarele:

1. Solicită documente oficiale de la partid – în cazul de față, va cere contractul de lobby (dacă există), ordine de plată, justificări privind sursa fondurilor, eventuale mandate semnate de reprezentanți legali.
2. Verifică sursa banilor – dacă AUR a folosit subvenția de la stat, lucrurile devin explozive. Legea finanțării partidelor interzice explicit folosirea banilor publici pentru acțiuni de promovare în afara teritoriului României.
3. Analizează oportunitatea sancționării partidului – dacă se constată încălcări grave, AEP poate sesiza:
   • Curtea de Conturi pentru prejudicierea banului public.
   • Parchetul (DNA sau PICCJ) dacă există suspiciuni de deturnare de fonduri sau fals în acte.
   • Biroul Electoral Central sau CCR, dacă e vorba de afectarea corectitudinii procesului electoral.

Cum s-ar ajunge la eliminarea lui Simion din cursă?

Aici lucrurile devin juridic complicate, dar nu imposibile:

1. AEP finalizează verificarea și constată că fondurile au fost utilizate ilegal pentru promovarea personală a candidatului George Simion.
2. În acest caz, AEP poate sesiza Biroul Electoral Central (BEC), cu un raport justificativ.
3. BEC, în baza raportului, sesizează Curtea Constituțională (CCR), invocând articolul 38 din Legea 370/2004 privind alegerea președintelui României: candidatul poate fi invalidat dacă a încălcat grav normele de finanțare sau dacă a obținut beneficii ilicite care i-au viciat candidatura.
4. CCR are 48 de ore să se pronunțe de la momentul sesizării.

Problema? Timpul.

Mai e timp?

Să fim realiști. Suntem cu 10 zile înainte de primul tur. Termenele administrative, chiar și în regim de urgență, pot dura:

• 3–5 zile pentru AEP să solicite, să primească și să analizeze documente.
• 2–3 zile pentru redactarea raportului și trimiterea lui către BEC.
• 1–2 zile pentru deliberarea în BEC și sesizarea CCR.
• 48h pentru CCR să decidă.

Într-un scenariu ultra-accelerat și fără piedici politice, ar putea să se încadreze într-un interval de 8–10 zile lucrătoare. Dar în realitate, cu birocrația românească și eventuale jocuri de culise, e la limită.

Ce ar înclina balanța spre eliminare?

Pentru ca CCR să elimine un candidat deja validat:

• Trebuie o încălcare clară, gravă și dovedită a legii finanțării.
• Trebuie să fie dovedit beneficiul direct personal pentru Simion din fondurile partidului.
• Trebuie să fie o decizie fără echivoc a AEP – nu doar suspiciuni, ci constatări ferme.

Mingea e în terenul AEP. Dar e cam dezumflată…

Dacă ancheta AEP e serioasă, rapidă și sprijinită de alte instituții (DNA, Curtea de Conturi), cazul ar putea exploda înainte de vot. Dar dacă se tărăgănează, chiar și o decizie favorabilă pentru excludere ar putea veni după turul I, caz în care CCR s-ar putea limita la anularea rezultatului în loc de eliminarea candidaturii.

Singura speranță pentru o decizie urgentă e presiunea publică enormă și faptul că documentul e deja public și confirmat oficial în SUA. Iar dacă BEC își asumă curajul unei sesizări fulger, atunci Simion riscă nu doar eliminarea, ci umilința supremă: să fie prins cu mâța-n sac și cu pașaportul în buzunar, în drum spre un selfie la Casa Albă, dar scos pe ușa din dos din cursa pentru Cotroceni.